Unde te grabesti sa cresti, copile?!?

Andrei a implinit o luna! ­čÖé┬áLa ora 12:00, acum o luna a venit pe lume si ne-a dat tot universul peste cap. Parca ieri plecam la spital, cu burtica la purtator si o pupam cu drag pe Maria, promitandu-i ca ii aduc acasa peste cateva zile cel mai bun prieten pe viata. Si totusi, parca a trecut o viata de atunci. Incerc sa ma bucur de fiecare zi ce trece. Uneori reusesc, alteori nu.

Experienta cu primul copil m-a ajutat si nu prea. La fel cum sarcinile au fost total diferite, asa au fost si nasterea si acomodarea cu noul membru din familie. In general, sunt o persoana echilibrata, nu ma panichez din orice si reusesc sa imi pastrez calmul. Asta pana la copii, in special cand sunt mici mici. Uitasem cum este, dar traind clipe de panica acum cu Andrei, mi-am amintit ca la fel am reactionat si la Maria. Acum am reusit sa trec mai usor peste, stiam ca sunt niste panici nejustificate si stiam ca totul va fi bine.

Am ras, am plans si am iubit mult in ultima luna. Stau cu orele si il privesc si dau pe afara de iubire. Si Maria la fel. Il pupa si il mangaie si ii vorbeste intr-una. Si cand e treaz si cand doarme. ­čÖé┬áAbia asteapta sa mai creasca sa il poata smotoci in voie. Eu nu ma grabesc, din contra. As vrea sa pot tine timpul in loc. Sa fie cat mai mult bebelusul meu dulce si mic. Sa il miros si sa il mangai si sa ii soptesc cat de mult il iubesc.

Nu realizez cand trec zilele una dupa alta, si saptamanile la fel.┬áImi dau seama ca zboara timpul cand vad ca pantalonasii aia mici care ii erau buni acum cateva zile incep sa ii fie fixi sau chiar sa fie prea mici…

Unde se grabesc toti bebelusii sa creasca? Timpule, fii bland cu noi! Lasa-ne sa ne bucuram cat mai mult de clipele astea magice in care ne descoperim unii pe altii!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

 

 

Doua saptamani de bebeluseala

De doua saptamani iubesc la nebunie un pui de om de 3 kilograme si putin. N-au fost doua saptamani usoare, nici┬ácele mai┬áfrumoase…au fost cele mai grele doua saptamani din viata mea.

M-au macinat milioane de intrebari. “De ce nu face pipi?”, “De ce nu face caca?”, “Ce e cu petele astea portocalii in scutece?”, “De ce nu creste in greutate?”. In fiecare zi aveam cate o noua obsesie…

La fel ca si sarcinile, total diferite ca si simptome si trairi, si nasterea, recuperarea si adaptarea la noua viata au fost niste experiente total diferite.

Singurele constante au fost doctorul, spitalul si dificultatile in tot procesul de alaptare. Am avut multi oameni dragi alaturi care m-au ajutat sa trec peste toate fricile, panicile si crizele traite in aceasta perioada. Le multumesc din suflet tuturor pentru ajutor, pentru incurajari si vorbele bune.

Bebe Andrei s-a nascut pe 11 aprilie, asa cum imi imaginez eu de 9 luni. Blondut cu ochi albastri? Asta urmeaza sa vedem pe masura ce mai creste. ­čÖé

Am topait de fericire astazi cand am vazut, in sfarsit, o crestere pe cantar. M-am uitat in oglinda si m-am convins ca totul va fi bine si mi-am promis sa ma bucur de urmatoarele clipe si sa nu mai las panicile de proaspata mamica sa ma darame. Copiii mei au nevoie de mine fericita! Mai ales Maria, care desi e un copil, intelege tot ce se intampla. Asa cum spuneam in timpul sarcinii, viata in 4 va fi de vis!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Alaptarea – examenul pe care a doua oara vreau sa il trec

Nici acum, dupa 5 ani jumatate, nu stiu unde si ce am gresit. Am vorbit cu doua moase de curand, le-am povestit despre cum au decurs lucrurile la fetita, dar nu am putut ajunge la o concluzie certa.

Maria s-a nascut cu 3,3 kilograme. Am pus-o la san la cateva ore dupa cezariana, am tinut-o cu mine in salon inclusiv noptile pe timpul spitalizarii, nu I s-a dat supliment cu biberonul. Nu stiu cu exactitate momentul in care s-a instalat lactatia. Oricum, ea dormea foarte mult, nu plangea, totul parea ok. Rani nu am facut (clar, zona sensibila, dar nu ragade sau alte minuni), doar am experimentat vreo 2 zile furia laptelui. Cu toate eforturile mele (noastre, au fost mai multi actori implicati aici, dar nu mai intru in detalii ­čÖé ) la 3 saptamani de la nastere fetita avea doar 2,8 kilograme. La recomandarea pediatrului, am inceput sa completam si cu formula. Pana pe la 2 luni, o alaptam (cei 5-10 ml probabil) dupa care aparea inamicul meu, biberonul. Foloseam si pompa dupa fiecare sesiune, mai primea si de acolo 5-10ml. M-am luptat pentru fiecare picatura, dar la un moment dat am cedat.

Alaptarea este speciala! Pe langa toate beneficiile pentru copil si pentru mama, este minunat sa vezi ghemotocul ala mic in bratele mamei, la san. Ii tine de foame, de sete, de dragoste, de tot!

Acum sunt decisa sa fac mai mult. Am citit mai mult, am mers la cursuri, am vorbit cu multe mamici care au reusit sa alapteze cu succes si mi-au impartasit din experienta lor.

Sambata am participat la un eveniment organizat de Academia La Primul Bebe. Adina Paun, moasa si consultant in alaptare IBCLC ne-a vorbit despre acest subiect atat de arzator pentru mine. Ma bucur ca am mers acum, pe final de sarcina ( saptamana 37!!! wow, cum trece timpul!!!), toate informatiile vor fi proaspete, dar mi-am luat si notite, sa le impartasesc cu voi. Ma simt ca la un examen, foarte pregatita de data aceasta, cu toate subiectele invatate!

Despre alaptare – notitele mele ­čÖé
  • “Mufarea” este cheia. Este foarte important, mai ales la inceput cand bebe este foarte mic. Trebuie ajutat, sunt cateva pozitii recomandate astfel incat atasarea sa fie cat mai corecta.
  • Alaptarea nu doare! Daca apar dureri, ragade, cel mai probabil copilul nu este atasat corect la san.
  • In primele zile, nevoia de hrana a bebelusului este foarte mica, are stomacul cat o cireasa. Deci nu e nevoie de o cantitate mare de lapte. Pe masura ce creste si┬ácererea se intalneste cu oferta, cantitatea de lapte produsa ar trebui sa satisfaca nevoile bebelusului. Atunci apar si acele pusee de crestere, cand numarul de mese si frecventa lor creste, tocmai pentru a stimula productia de lapte.
  • Alaptarea se face la cerere. Pentru a ne asigura ca este eficienta, trebuie sa urmarim urmatoarele aspecte:
    • trebuie sa auzim copilul cum inghite laptele;
    • nu trebuie lasat sa adoarma la san;
    • uda scutece (minim 5-6 pe zi);
    • are cel putin 2-3 scaune pe zi, pana aproape de varsta de 5-6 saptamani;
    • creste in greutate constant.
  • Tot in aceasta perioada, nu trebuie lasat mai mult de 4 ore sa doarma fara sa fie alaptat.
  • Alimentatia mamei nu este restrictiva. Poate manca din toate, variat. Doar in cazul in care observati reactii negative atunci cand consumati un aliment, incercati sa il evitati. Pentru mamicile fumatoare, nu se recomanda alaptarea imediat dupa tigara, ci tigara imediat dupa o repriza de alaptat. La fel si in cazul bauturilor alcoolice.
  • Igiena zonei (sanului) se face zilnic, ca parte a toaletei generale.
  • In situatia in care apare furia laptelui (angorjarea sanilor), se recomanda comprese cu apa calda si un masaj usor al sanilor.
  • Pe piata se gasesc multe┬áproduse pentru stimularea lactatiei. Eu credeam ca ceaiurile sunt suficiente. Am aflat ca cel mai eficient produs este pudra de schinduf. Mai sunt┬ási altele┬á(More milk, galafor) ce ajuta in cazul in┬ácare cererea este mai mare decat oferta.
  • Tot in cazul in care este nevoie de stimularea/cresterea lactatiei, se recomanda folosirea unei pompe de san eficienta. Am studiat produsele de pe piata, am citit multe review-uri┬ási m-am oprit asupra unei pompe de san Spectra care a facut minuni in cazul unor mamici ce au intampinat dificultati in procesul de alaptare.
  • Si nu in ultimul rand, daca iti doresti mult sa faci din experienta asta una placuta si de lunga durata, apeleaza la un consultant in alaptare daca simti ca ceva nu este in regula! E cea mai mica investitie pe care o poti face pentru bebelusul tau!

La voi cum a fost experienta? Ce alte sfaturi aveti pentru mine?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Doar Maria? Doar Andrei?

Joi seara, inceput de toamna. Aveam deja o intarziere de 2 zile, asa ca am decis ca e momentul sa fac un test de sarcina. Imi amintesc perfect cu ce eram imbracata. Ne-am intersectat pe hol, eu cu cele doua liniute, el cu un ghiveci cu flori caruia tocmai ii schimbase pamantul. M-a scanat din cap pana in picioare si m-a pus sa iau un pulover mai gros pe mine. ­čÖé

Ne doream mult un copil, dar nu discutasem despre nume sau ce preferinte avem (fetita sau baiat).

Vineri dimineata am primit o veste trista. Murise bunica mea, Maria. Am decis atunci impreuna ca daca va fi fetita ii va purta numele. Si a fost fetita! Am avut pregatit totusi si un nume de baiat, ma vedeam singura pe masa de operatie, intrebata cum se va numi baietelul meu. Andrei era numele pe care urma sa il poarte in cazul putin probabil ca toate ecografiile din timpul sarcinii erau eronate.

Doar Maria? Nu mai are alt prenume? am fost intrebata de zeci de ori. Si e oarecum fireasca intrebarea in contextul actual, cand majoritatea copiilor au cate doua prenume. Si poate si mai fireasca in contextul in care in statisticile anului 2012, Maria este cel mai frecvent nume folosit la fetite. Pentru noi este unica si adoram numele asta, desi niciodata pana la 30 ani nu m-as fi imaginat cu o fetita pe nume Maria.

Anul trecut, pe vremea asta eram decisi sa ii mai facem Mariei o surioara sau un fratior. De data asta, cu numele pregatite. Tatiana sau Andrei. Cand am aflat ca pe finutul nostru urma sa il cheme Andrei am avut un soc. Bucurie amestecata cu neliniste: “El e Andrei al nostru pe care il asteptam”, am gandit atunci. Dar Dumnezeu avea alte planuri pentru noi, asa ca in postul Sfintei Marii am primit o veste minunata: voi fi mamica pentru a doua oara. Cand am aflat cu siguranta ca este baietel, am inceput cautarile. Am facut o lista scurta cu cateva nume. Nu trecea nimic de sotul meu. Pentru el era o singura varianta: Andrei. Dupa ce am epuizat toate numele pe care le-as fi ales am cedat: imi place tare numele asta. Si argumentul final a fost: “de ce sa am liber doar de ziua de nume a fetitei? ­čÖé ”

Intrebarea fireasca a inceput sa apara: “Doar Andrei?” si probabil o voi auzi mult timp de acum incolo.

Da, doar Maria. Da, doar Andrei. Astea au fost alegerile noastre!

Indiferent ca alegi pentru copilul tau un prenume sofisticat sau banal, un prenume modern sau traditional, unul, doua sau mai multe prenume…important este sa fii 100% impacat cu alegerea facuta si sa nu te lasi influentat de cei din jur. Voi cum ati decis numele copiilor?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

 

 

 

 

 

 

18 tehnici de parenting fundamentale – cu Urania Cremene

Mai sunt doar cateva saptamani pana incepe marea aventura2. Asa ca profit de timpul ramas cat pot de mult. Am reusit sa ajung la un seminar prezentat de Urania Cremene, “18 tehnici de parenting fundamentale”. Incerc sa va povestesc in cateva cuvinte cei 18 pasi pe care ar trebui sa ii parcurgem noi ca parinti pentru a obtine colaborarea copiilor nostri. E greu, va recunosc ca eu sunt corijenta la multe capitole, dar cu putin efort ajungem pe drumul cel bun.

Cea mai grea provocare este sa uitam definitiv de bat si bomboana (pedeapsa/ recompensa). Este┬á atat de la indemana! Si de multe ori chiar copilul incearca un mic santaj “daca fac asta, imi iei o jucarie?”. Dar pe termen lung nu este ceva benefic, din contra.

Nevoile psihologice de baza ale copiilor sunt conectarea, controlul si competentele. Calea spre un parinte eficient si copil fericit consta in satisfacerea acestor trei nevoi psihologice de baza.

Conectarea – nevoie psihologica de baza care poate fi satisfacuta astfel:

  1. Empatia; de cele mai multe ori suntem tentati sa raspundem cu NU copiilor. Fie ca vor la desene, tableta, ciocolata, sa mergeti undeva cand voi aveti alt program, mereu avem tendita sa le raspundem “Nu, pentru ca…” Desigur, nu vor auzi nimic din ce le spuneti dupa “NU”. Solutia este ca in aceste cazuri sa fim empatici. Sa le spunem ca stim cat de mult le place activitatea respectiva, ca o sa ne gasim timp si pentru asta in viitor, ca si noua ne face placere dar acum nu se poate pentru ca….
  2. Intreaba, nu da comenzi! Dureaza mai mult, dar cred ca si pentru ei este obositor sa primeasca mereu comenzi. “Spala-te pe dinti!”, “Fa temele!”, “Imbraca-te!”. Putem incerca sa transmitem acest mesaj la fel de simplu printr-o intrebare: “ce facem noi inainte sa ne asezam la masa?” de exemplu.
  3. Iubeste neconditionat; copilul trebuie sa stie si sa simta ca este iubit, indiferent de actiunile sau comportamentul lui.
  4. Pune accent pe unicitate! Competitia si comparatiile nu-si au locul, nu ar trebui incurajate si promovate. De multe ori copiii observa comportamente┬áin alte medii decat acasa┬ási pun intrebari. “Colega mea are unghiile date cu oja. Eu de ce nu am voie?” Un raspuns in aceasta situatie ar putea fi: ” In familia noastra noi am decis sa procedam asa, pentru ca…”
  5. Implica-l in familie; la bucatarie, la spalat rufe (pus in masina de spalat, intins rufe), sters praful etc. Poate dureaza mai mult, dar este mai benefic decat sa lasam copilul la tv/tablet/telefon.
  6. Coboara din copac! Sa te folosesti de pozitia ta superioara si sa tipi la copil pentru a-l intimida este cea mai proasta solutie pentru rezolvarea unui conflict. Mult mai usor rezolvi o situatie conflictuala daca vorbiti de la acelasi nivel, daca empatizezi si ii explici frumos. De zece ori daca e nevoie…

Competenta – nevoie psihologica de baza care poate fi satisfacuta astfel:

  1. Creeaza spatiu si da-i drumul; sau mai pe scurt, “nu il mai cocolosi”. Lasa-l sa faca singur ce poate face singur, in functie de varsta (sa manance, sa se imbrace, diverse activitati in casa, sa se joace in parc fara sa umbli dupa el de teama sa nu se loveasca).
  2. Fii model pentru copilul tau; copiii vor copia intotdeauna comportamentul adultilor. Deci esti direct responsabil. Gandeste cu voce tare, explica-I de ce ai reactionat intr-un anumit fel intr-o anumita situatie. Va proceda la fel pe viitor.
  3. Greseala – o oportunitate; inutil sa il mustram pentru o greseala, trebuie sa il invatam cum sa procedeze data viitoare pentru a evita astfel de situatii.
  4. Nu folosi pluralul; revenim la unicitate, mai sus.
  5. Problemele lui sunt ale lui; incearca sa il ajuti, sa pui intrebari, sa gasiti solutii impreuna, dar nu ii rezolva tu problemele.
  6. Intreaba si descrie; inainte sa tragi concluzii. De cele mai multe ori afli lucruri noi si iti poti ajuta copilul in luarea celei mai bune decizii.

Controlul – nevoie psihologica de baza care poate fi satisfacuta astfel:

  1. Creeaza spatiu pentru joaca libera; copiii au nevoie de joaca mai mult decat de tv/tableta/telefon. Daca vremea nu este favorabila, cheama-I prieteni in vizita si creaza-le spatiu pentru joaca.
  2. Afla-i opinia; in legatura cu activitatile din weekend, de vacanta, cumparaturi.
  3. Calmarea pozitiva; de multe ori ne stresam si ne enervam si avem tendinta sa ii certam sau sa tipam la ei. Respira adanc, mergi in alta camera pentru a te calma, iesi cinci minute la aer.
  4. Paranoia pozitiva; de mici, copiii aud intr-una “nu e voie” sau un”NU” general la toate intrebarile si cerintele lor. Tine de noi sa schimbam asta, sa empatizam si sa le explicam mai mult de ce o actiune nu este benefica, sa le explicam de cate ori este nevoie pana intelege copilul.
  5. Dezvolta responsabiliatea; fata de corpul sau, sanatatea lui, obiectele personale.
  6. Ofera variante in cadru limitat; de cele mai multe ori ii este mai simplu sa decida astfel. Eu mult timp am avut dificultati dimineata cu pregatirea hainutelor pentru gradinita. Am observat ca procedand in acest fel, oferindu-I cateva variante, decizia era mai usor de luat si reuseam sa ajungem la timp la gradinita/serviciu.

Ma bucur mult ca am putut participa la acest seminar, il recomand oricarui parinte, indiferent de varsta copilului. Stiti ce am facut cand am ajuns acasa? Check list, cu aceste 18 tehnici. 11 din 18… mai am de lucrat pentru a avea o relatie armonioasa cu fetita mea. Voi? ­čÖé

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

 

 

8 Martie – idei de cadouri pentru doamnele speciale din viata ta

Imi este atat de draga sarbatoarea asta,┬áam atatea amintiri placute din copilarie legate de aceasta zi! 8 Martie inseamna pentru mine pozele acelea pe care ni le faceau la gradinita si apoi la scoala, alt-negru cu floricele si o poezie. Si primii ghiocei pe care ii ofeream mamei cu mult drag. Si imi amintesc cum complotam in fiecare an cu tata si mergeam sa ii cumparam mamei ceva de 8 Martie. Dar de departe cea mai haioasa amintire o am dintr-un an in care cu greu m-am lasat convinsa sa nu ii cumparam o peruca. Mama avea parul scurt si mi-am imaginat eu ca ar fi un cadou util. ­čÖé

O cutie de bomboane si un buchet de flori te pot scoate usor si rapid din incurcatura. Dar daca esti in cautarea unui cadou mai special pentru sotia, mama, soacra, sora, nasa, cea mai buna prietena…ti-am pregatit o lista mai jos.

In functie de buget, timp si cat de bine ii cunosti preferintele persoanei dragi, 8 Martie este o ocazie excelenta sa ii faci o surpriza placuta si sa ii reamintesti cat de mult o apreciezi.

Poti opta pentru:
  • un parfum – daca ii cunosti foarte bine preferintele;
  • o bijuterie – o pereche de cercei, un colier, o bratara, sau poate o brosa deosebita;
  • cosmetice┬á – aici oferta este si mai variata, si peste tot gasesti in perioada asta seturi cadou pregatite┬ápentru 8 Martie;
  • o esarfa sau un sal;
  • o poseta, un portofel;
  • o carte, daca citeste si stii ca I-ar placea.

Daca stii ca apreciaza accesoriile de calitate si este o persoana friguroasa, poti alege un fular chic sau o caciula din lana merinos. MerinoCraft este alegerea perfecta, in acest caz.

Vrei sa ii oferi un moment de relaxare si rasfat? Ii poti oferi un voucher de masaj. Sigur va fi incantata si va aprecia gestul.

Daca apreciaza obiectele handmade, ii poti oferi o cutiuta de bijuterii.

Doamna speciala din viata ta are un anumit hobby? Nimic mai simplu! Ai putea sa o inscrii la un curs de fotografie, un curs de make-up, un curs de WordPress sau orice curs crezi ca si-ar dori. Sau sa ii oferi o sedinta foto, pentru a imortaliza un moment special din viata voastra.

Ai putea sa o scoti la o cina romantica, la un spectacol, un film, un concert. Orice stii ca I-ar placea. Sau stii ca isi doreste sa viziteze un loc anume? Poti incepe sa planifici vacanta de vara si sa o surprinzi cu niste bilete catre destinatia dorita.

Este o persoana mai practica? Si stii ca isi doreste de mult o masina de spalat vase, un robot de bucatarie, o perie de par? Impacheteaza-le frumos cu o funda rosie si sigur va aprecia gestul. Anul trecut cadoul meu de 8 Martie a fost o masina de spalat vase. Si nu am fost fericita doar de 8 Martie, ci tot anul. ­čÖé

 

Te astept sa imi spui ce cadou inedit ai primit sau oferit de 8 Martie. Inspiratie multa la cumparaturi!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco De Mic.

 

 

 

 

 

Parenting in anii ’80 !?!

Fetita mea are 5 ani jumatate. In timpul sarcinii si in primul an de viata am citit mult, despre sarcina si despre bebelusi. Am mai citit si dupa, dar mai putin.

Pe parte medicala, am respectat intocmai indicatiile pediatrului, iar la capitolul parenting am actionat mai mult din instinct. Nu au fost probleme comportamentale, a fost cuminte si nu am simtit nevoia sa ma documentez prea mult despre cum ar fi bine sa procedez intr-o situatie sau alta.

De curand, a inceput sa ma pasioneze subiectul, fetita a mai crescut si ma pregatesc pentru schimbarile ce vor aparea odata cu inceperea scolii si odata cu aparitia unui nou membru in familie. Si asa am descoperit ca multe lucruri le fac bine. Si nu ca m-as fi nascut invatata, ci din simplu motiv ca, involuntar, copiam modelul de parenting aplicat de parintii mei cu mine in anii 80.

M-am simtit iubita. Probabil parintii mei nu au primit sfaturi de genul “pe copil sa nu-l pupi decat noaptea, in somn, ca altfel ti se suie in cap” foarte la moda in perioada respectiva. Si cum sa nu o pup si sa nu ii spun in fiecare zi cat de mult o iubesc si eu la randul meu?

M-am simtit apreciata. Si incurajata. Nu am simtit niciodata ca sunt in competitie cu alti copii. Sau ca se pune presiune asupra mea in vreun fel. Si la fel am facut si eu. O laud, o incurajez si ii spun mereu ca nu e nicio problema daca greseste. Ca noi o iubim, orice ar face ­čÖé

Parintii mei nu se certau in prezenta mea si intotdeauna se consultau si faceau front comun. Nu se intampla sa primesc un raspuns de la unul si alt raspuns de la celalalt. La fel incercam si noi.

M-au invatat sa fiu independenta. Nu sareau imediat ce aveam o problema sa o rezolve, ma lasau pe mine sa caut solutii si doar ma sfatuiau. M-a ajutat mult, sotul de multe ori imi spune: “tu nu mori de foame, te descurci oriunde te-ai rataci”.

Si nu pot sa nu ma intreb…oare ce carti de parenting citeau parintii mei in 80? ­čÖé

PS: am fost saptamana trecuta la un seminar interesant prezentat de Urania Cremene, “18 tehnici de parenting fundamentale”, revin cu un articol sa va povestesc ce lucruri noi am invatat. ­čÖé

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

 

Mamici active, bebelusi fericiti

2 ani de stat acasa…pare mult, dar timpul zboara foarte repede.

La primul bebe ­čÖé am stat doar 1 an. Nu a fost dificila intoarcerea la serviciu pentru ca intrasem in rutina somn, mancare, menaj si sa imi beau cafeaua in tihna, in timp ce poate citesc un articol┬áinteresant sau sa schimb doua vorbe cu┬ácolega de birou┬áera woooow!

Ce voi face diferit acum? Totul…sper! ­čÖé Am cateva proiecte pe care imi doresc sa le pot duce la capat in acesti doi ani, proiecte ce ma vor ajuta sa ma dedic copiilor si sa fiu alaturi de ei, dar in acelasi timp imi vor tine creierul ocupat si in contact cu multi oameni frumosi.

Observ in jurul meu din ce in ce mai multe mamici care gandesc la fel ca mine. Am fost atat de incantata zilele trecute cand am aflat ca Alexandra se numara printre aceste mamici active cu bebei fericiti! Am lucrat cativa ani impreuna, dar drumurile ni s-au despartit (profesional vorbind). Ne-am mai intalnit de cateva ori in ultimii ani, stiam in mare cum ni s-au schimbat vietile in aceasta perioada. Are o fetita tare scumpa de 8 luni, deci ai putea ghici cu ce isi ocupa timpul…

Ne-am intalnit zilele trecute si mi-a povestit despre noua ei pasiune: lana merinos. Totul a venit natural, ii placeau foarte mult produsele din lana merinos si si-a dorit, pentru ea si fiica ei ceva altfel. S-a documentat, s-a aprovizionat si s-a pus pe treaba. I-a placut maxim ce a iesit, si in momentul in care a vazut ca toata lumea o complimenteaza pentru minunatul fular galben, pentru caciulitele asortate mama-fiica s-a gandit ca este o idee minunata sa isi ocupe timpul cu ceva ce ii face atat de mare placere. Asa a luat nastere MerinoCraft. Sunt produse exclusiviste (fulare circulare, caciuli asortate mama-fiica, paturici pentru pici, ghemuri cu fire gigant din lana), dar cui ii place ceva altfel, colorat, fin, elegant…la ea gaseste solutia perfecta. Nu m-am abtinut si i-am facut o vizita, caci chiar vorbele ei sunt “te invit sa nu crezi pana nu incerci!”. Le-am vazut, le-am atins si m-am indragostit iremediabil de ele.

Te invit sa o cunosti pe Alexandra (vezi aici) si sa citesti mai multe despre lana merinos si care sunt cele 10 motive pentru care ar trebui sa alegi lana merinos in defavoarea lanei traditionale┬á(vezi aici). L-as adauga pe al 11-lea eu…daca vrei sa fii si tu “cu lipici” si sa intampini primavara colorat, e alegerea perfecta.

Mi-a povestit entuziasmata despre proiectele de viitor si despre viata de mamica si mi-a marturisit ca desi rar doarme 3 ore legate pe noapte, de cand a inceput acest proiect are o energie extraordinara. Felicitari, Alexandra pentru proiect si pentru lucrurile minunate ce iti ies din mana!

Pentru ca vine curand Ziua Mamei si e prima pe care o sarbatoreste in noul statut de mamica, a acceptat propunerea mea de a face o mamica fericita, deci stati pe aproape, va pregatim o super surpriza!

Pupici cu lipici si cu sclipici de la o mamica fashionista!

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco De Mic.

Ce schimbari apar in viata de cuplu dupa aparitia copiilor?

“Cum va arata bebelusul meu?”, “Cum ma voi descurca?”, “Va avea colici, va dormi noaptea, voi alapta?” sunt cateva din sutele de intrebari pe care si le pun viitoarele mamici in timpul celor 9 luni de sarcina. Unele din ele merg si mai departe si se intreaba “cum va afecta aparitia bebelusului relatia de cuplu?” Pentru ca un lucru este cert: odata cu aparitia bebelusului, viata voastra se va schimba radical. Nu doar programul de somn. Vei fi “legata” pentru urmatoarele luni de omuletul care va depinde de tine 100%, mai ales daca alaptezi. Si clar, vei renunta la multe din activitatile pe care le faceai inainte. Noi doi se va transforma din sot – sotie in mama – bebe.

Cumparaturi? Online, sau cu sotul pe whatapp, trimitandu-ti zeci de poze cu cerealele sau detergenti, desi tu nu ai schimbat marcile de ani de zile. ­čÖé

Plimbari prin parc? Daaaa, in sfarsit nu trebuie sa mai impingi tu la carut! Si noroc ca doarme bebe la aer, mai puteti schimba si voi doua vorbe.

O iesire la restaurant? Cand mai creste, mergeti la petreceri aniversare cu clovni si alte personaje.

O vacanta? Ce bine ca stau parintii la casa! Si mama gateste asa bine! Putem in sfarsit sa lasam copilul cateva ore si sa plecam…oriunde, doar noi doi!

Gluma sau nu, cam asa a fost la noi. Eram obisnuiti sa facem totul impreuna. Am facut si o forma usoara de depresie imediat dupa nastere, tocmai pentru ca am realizat ca nu vom mai avea timpul nostru. Am vorbit atunci cu sotul meu despre asta si m-a asigurat ca totul va fi bine si ca viata va fi si mai frumoasa in noua formula. Si a avut dreptate, acum facem totul impreuna, in 3. ­čÖé

In primele luni dupa nasterea fetitei m-a ajutat foarte mult. S-a ocupat de cumparaturi singur, a stat cu fetita cand aveam eu ceva de rezolvat, m-a sustinut si m-a lasat sa iau decizii singura, atunci cand eram asaltata cu sfaturi din toate directiile. A stat departe de scutece:) si s-a ferit sa doarma cu ea┬áin pat. Nopti pierdute nu prea au fost, i-a placut somnul de mica. Dar sotul se trezea de fiecare data cand o auzea plangand, inaintea mea de cele mai multe ori. Nu I-a placut deloc formula in care el scotea copilul in parc si mami ramanea acasa la curatenie sau mancare. Cum ziceam mai devreme…totul impreuna. Toti 3 in parc, toti 3 la bucatarie, toti 3 cu mopul.

Dar experientele sunt diferite de la cuplu la cuplu. Am scris povestea trista a Alexandrei intr-un articol anterior (aici). Am facut un brainstorming cu cateva prietene pe subiectul asta, vedeti mai jos ce schimbari au aparut in vietile de cuplu dupa aparitia primului bebe:

Madalina: Eu am avut ajutor: soacra si sotul . Soacra ma ajuta ziua, cat era sotul la munca. Seara spalam┬áfetita cu sotul. Dupa┬ábotez , soacra a plecat si am ramas amandoi cu fetita. De regula, fata dormea singura iar noi impreuna. Dupa ce o culcam pe ea seara, mai stateam de vorba, mai faceam planuri. Noi in perioada aceea eram si cu amenajatul noului apartament in care ne-am mutat, ne alegeam faiata, gresia, mobila etc. In noptile in care se trezea des ma duceam eu la ea si ramaneam peste noapte. In noptile din weekend, mai dormea el cu ea ca sa ma pot odihni si eu. Daca inainte faceam aproape totul impreuna, de cand a venit fetita pe lume ne-am mai impartit sarcinile. Nu mai mergem impreuna la cumparaturi. Merge sotul singur, eu ii fac doar listele. De lapte paf, pampersi si servelete umede se ocupa el. Cand ii zic ca nu prea mai sunt scutece, imi raspunde: “Stiu, am eu grija. Deja am dat comnda.”. ­čÖé

Diana: Primele luni dupa nasterea copilului au fost departe de ceea ce visam in timpul sarcinii pentru cuplul nostru. Oboseala, grija permanenta pentru cel mic, adaptarea la noul stil de viata ne-au pus in fata unor situatii limita. Totodata, implicarea activa a tatalui in ingrijirea bebelusului, desi este un lucru minunat, a venit la pachet cu opinii diferite si situatii conflictuale. Intimitatea a avut si ea de suferit, somnul avand prioritate de fiecare data cand bebelusul ne lasa putin timp liber. ­čÖé Toate asteptarile mele despre raiul in 3 dupa nastere s-au dovedit a fi nerealiste. Insa cu rabdare, comunicare si toleranta incercam sa croim un drum catre o viata de familie armonioasa. Am descoperit un exercitiu minunat, pe care il recomand oricui in momentele delicate. Sa nu uitam ce ne-a adus impreuna si de ce am ┬áales sa aducem pe lume o minune de pui de om..

Loredana: Ne-am cunoscut la serviciu. Eu tanara (22 ani), el matur (31). Love at first sight, la un an dupa am ramas insarcinata. Relatia de cuplu nu s-a schimbat deloc, doar ca au aparut anumite restrictii. Ne-am casatorit cand avea fetita un an jumatate, la scurt timp dupa I-am facut si o surioara. In ceea ce priveste implicarea tatalui, nu puteam cere mai mult. Tatal model: m-a ajutat foarte mult: schimba scutece, facea baita etc.

Meda: La inceput am dormit eu cu fetita in pat, sa imi fie mai usor cu alaptatul. Primind sfaturi din toate directiile, am incercat sa o culcam singura in patut, fara prea mult success inca, asa ca am luat-o cu noi in pat. Se trezea din ora in ora, deja eu nu o mai auzeam. Dormind cu noi in camera, momentele de intimitate, dragalaseniile noastre de dinainte au disparut. Sotul meu m-a ajutat foarte mult la inceput si cu baita, finetea si grija pentru fetita au facut-o sa ii placa apa asa de mult, e foarte fericita in apa si acum. ­čÖé

Cristina: Noi am avut mare noroc cu mama. Venea la cateva zile si dormea cu bebe, asa reuseam si noi sa mai petrecem timp impreuna, sa iesim in oras in weekend si sa dormim impreuna. La inceput a fost foarte greu, a avut colici si faceam cu randul noaptea sa putem rezista. Ne certam mai des mai ales cand era ceva in neregula cu bebe, ne speriam si ne certam de la stress, oboseala. Acum il iubim mai mult pe el decat intre noi. Si oricat de greu a fost, I-as face un fratior/o surioara imediat. ­čÖé

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco De Mic.

 

 

 

 

 

 

Iubirea nu se imparte, se multiplica!

De cand am aflat ca sunt insarcinata, am inceput treptat sa o pregatim pe Maria pentru aparitia bebelusului. In linii mari stie la ce sa se astepte. Avem foarte multi bebelusi in jur si stie ca nu se va juca cu bebe imediat ce sosim de la spital. Cel mai mult am insistat pe un anumit aspect. Si anume constientizarea faptului ca cel mic va depinde foarte mult de noi. Si ca mami va petrece mult timp cu el la inceput.

Si mai mult de atat, i-am explicat ca nu trebuie sa isi faca griji: mami si tati o vor iubi la fel de mult pe ea in continuare. Ii place matematica deja si a inteles imediat formula: iubirea se dubleaza, nu se imparte la doi!

Din auzite ( curand voi vedea si eu cum este) o mama isi iubeste copiii diferit. Pentru ca suntem diferiti. Nu mai mult sau mai putin, doar diferit. Asa cum ne iubim parintii, sotul, rudele, prietenii. Diferit.

Ii povestesc mereu cum va fi si este foarte incantata ca va fi implicata in tot procesul. M-a anuntat din start ca la schimbat de scutece nu se baga ­čÖé dar se ofera oricand sa stea cu bebe cat fac un dus sau pregatesc ceva de mancare.

Abia astept sa-i vad impreuna si sa ii invat sa se iubeasca mult!

Voi cum i-ati pregatit pe cei mari? Cum au fost primiti cei mici in familie?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco De Mic.