Ce schimbari apar in viata de cuplu dupa aparitia copiilor?

“Cum va arata bebelusul meu?”, “Cum ma voi descurca?”, “Va avea colici, va dormi noaptea, voi alapta?” sunt cateva din sutele de intrebari pe care si le pun viitoarele mamici in timpul celor 9 luni de sarcina. Unele din ele merg si mai departe si se intreaba “cum va afecta aparitia bebelusului relatia de cuplu?” Pentru ca un lucru este cert: odata cu aparitia bebelusului, viata voastra se va schimba radical. Nu doar programul de somn. Vei fi “legata” pentru urmatoarele luni de omuletul care va depinde de tine 100%, mai ales daca alaptezi. Si clar, vei renunta la multe din activitatile pe care le faceai inainte. Noi doi se va transforma din sot – sotie in mama – bebe.

Cumparaturi? Online, sau cu sotul pe whatapp, trimitandu-ti zeci de poze cu cerealele sau detergenti, desi tu nu ai schimbat marcile de ani de zile. 🙂

Plimbari prin parc? Daaaa, in sfarsit nu trebuie sa mai impingi tu la carut! Si noroc ca doarme bebe la aer, mai puteti schimba si voi doua vorbe.

O iesire la restaurant? Cand mai creste, mergeti la petreceri aniversare cu clovni si alte personaje.

O vacanta? Ce bine ca stau parintii la casa! Si mama gateste asa bine! Putem in sfarsit sa lasam copilul cateva ore si sa plecam…oriunde, doar noi doi!

Gluma sau nu, cam asa a fost la noi. Eram obisnuiti sa facem totul impreuna. Am facut si o forma usoara de depresie imediat dupa nastere, tocmai pentru ca am realizat ca nu vom mai avea timpul nostru. Am vorbit atunci cu sotul meu despre asta si m-a asigurat ca totul va fi bine si ca viata va fi si mai frumoasa in noua formula. Si a avut dreptate, acum facem totul impreuna, in 3. 🙂

In primele luni dupa nasterea fetitei m-a ajutat foarte mult. S-a ocupat de cumparaturi singur, a stat cu fetita cand aveam eu ceva de rezolvat, m-a sustinut si m-a lasat sa iau decizii singura, atunci cand eram asaltata cu sfaturi din toate directiile. A stat departe de pampers 🙂 si s-a ferit sa doarma cu ea in pat. Nopti pierdute nu prea au fost, i-a placut somnul de mica. Dar sotul se trezea de fiecare data cand o auzea plangand, inaintea mea de cele mai multe ori. Nu I-a placut deloc formula in care el scotea copilul in parc si mami ramanea acasa la curatenie sau mancare. Cum ziceam mai devreme…totul impreuna. Toti 3 in parc, toti 3 la bucatarie, toti 3 cu mopul.

Dar experientele sunt diferite de la cuplu la cuplu. Am scris povestea trista a Alexandrei intr-un articol anterior (aici). Am facut un brainstorming cu cateva prietene pe subiectul asta, vedeti mai jos ce schimbari au aparut in vietile de cuplu dupa aparitia primului bebe:

Madalina: Eu am avut ajutor: soacra si sotul . Soacra ma ajuta ziua, cat era sotul la munca. Seara spalam fetita cu sotul. Dupa botez , soacra a plecat si am ramas amandoi cu fetita. De regula, fata dormea singura iar noi impreuna. Dupa ce o culcam pe ea seara, mai stateam de vorba, mai faceam planuri. Noi in perioada aceea eram si cu amenajatul noului apartament in care ne-am mutat, ne alegeam faiata, gresia, mobila etc. In noptile in care se trezea des ma duceam eu la ea si ramaneam peste noapte. In noptile din weekend, mai dormea el cu ea ca sa ma pot odihni si eu. Daca inainte faceam aproape totul impreuna, de cand a venit fetita pe lume ne-am mai impartit sarcinile. Nu mai mergem impreuna la cumparaturi. Merge sotul singur, eu ii fac doar listele. De lapte paf, pampersi si servelete umede se ocupa el. Cand ii zic ca nu prea mai sunt pampersi, imi raspunde: “Stiu, am eu grija. Deja am dat comnda la emag”. 🙂

Diana: Primele luni dupa nasterea copilului au fost departe de ceea ce visam in timpul sarcinii pentru cuplul nostru. Oboseala, grija permanenta pentru cel mic, adaptarea la noul stil de viata ne-au pus in fata unor situatii limita. Totodata, implicarea activa a tatalui in ingrijirea bebelusului, desi este un lucru minunat, a venit la pachet cu opinii diferite si situatii conflictuale. Intimitatea a avut si ea de suferit, somnul avand prioritate de fiecare data cand bebelusul ne lasa putin timp liber. 🙂 Toate asteptarile mele despre raiul in 3 dupa nastere s-au dovedit a fi nerealiste. Insa cu rabdare, comunicare si toleranta incercam sa croim un drum catre o viata de familie armonioasa. Am descoperit un exercitiu minunat, pe care il recomand oricui in momentele delicate. Sa nu uitam ce ne-a adus impreuna si de ce am  ales sa aducem pe lume o minune de pui de om..

Loredana: Ne-am cunoscut la serviciu. Eu tanara (22 ani), el matur (31). Love at first sight, la un an dupa am ramas insarcinata. Relatia de cuplu nu s-a schimbat deloc, doar ca au aparut anumite restrictii. Ne-am casatorit cand avea fetita un an jumatate, la scurt timp dupa I-am facut si o surioara. In ceea ce priveste implicarea tatalui, nu puteam cere mai mult. Tatal model: m-a ajutat foarte mult: schimba pampers, facea baita etc.

Meda: La inceput am dormit eu cu fetita in pat, sa imi fie mai usor cu alaptatul. Primind sfaturi din toate directiile, am incercat sa o culcam singura in patut, fara prea mult success inca, asa ca am luat-o cu noi in pat. Se trezea din ora in ora, deja eu nu o mai auzeam. Dormind cu noi in camera, momentele de intimitate, dragalaseniile noastre de dinainte au disparut. Sotul meu m-a ajutat foarte mult la inceput si cu baita, finetea si grija pentru fetita au facut-o sa ii placa apa asa de mult, e foarte fericita in apa si acum. 🙂

Cristina: Noi am avut mare noroc cu mama. Venea la cateva zile si dormea cu bebe, asa reuseam si noi sa mai petrecem timp impreuna, sa iesim in oras in weekend si sa dormim impreuna. La inceput a fost foarte greu, a avut colici si faceam cu randul noaptea sa putem rezista. Ne certam mai des mai ales cand era ceva in neregula cu bebe, ne speriam si ne certam de la stress, oboseala. Acum il iubim mai mult pe el decat intre noi. Si oricat de greu a fost, I-as face un fratior/o surioara imediat. 🙂

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco De Mic.

 

 

 

 

 

 

Iubirea nu se imparte, se multiplica!

De cand am aflat ca sunt insarcinata, am inceput treptat sa o pregatim pe Maria pentru aparitia bebelusului. In linii mari stie la ce sa se astepte. Avem foarte multi bebelusi in jur si stie ca nu se va juca cu bebe imediat ce sosim de la spital. Cel mai mult am insistat pe un anumit aspect. Si anume constientizarea faptului ca cel mic va depinde foarte mult de noi. Si ca mami va petrece mult timp cu el la inceput.

Si mai mult de atat, i-am explicat ca nu trebuie sa isi faca griji: mami si tati o vor iubi la fel de mult pe ea in continuare. Ii place matematica deja si a inteles imediat formula: iubirea se dubleaza, nu se imparte la doi!

Din auzite ( curand voi vedea si eu cum este) o mama isi iubeste copiii diferit. Pentru ca suntem diferiti. Nu mai mult sau mai putin, doar diferit. Asa cum ne iubim parintii, sotul, rudele, prietenii. Diferit.

Ii povestesc mereu cum va fi si este foarte incantata ca va fi implicata in tot procesul. M-a anuntat din start ca la schimbat de pampers nu se baga 🙂 dar se ofera oricand sa stea cu bebe cat fac un dus sau pregatesc ceva de mancare.

Abia astept sa-i vad impreuna si sa ii invat sa se iubeasca mult!

Voi cum i-ati pregatit pe cei mari? Cum au fost primiti cei mici in familie?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco De Mic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ploua cu bebelusi!

Ieri a fost ultima zi de munca! Oficial sunt in concediu. Un concediu lung de doi ani, pe care il astept de mult! Si am atatea de facut, atatea planuri…amr 8 saptamani! 🙂

Am lasat acolo multi oameni dragi, de la care am invatat multe  si de care imi va fi dor.

Dar totusi am plecat cu multa bucurie si fara regrete. Oamenii cei mai dragi de acolo au plecat inaintea mea, una tine deja in brate una bucata bebe pufos si cealalta astepta  din zi in zi marea intalnire.

De mult vreau sa scriu despre asta. In familie, in cercul de oameni dragi si apropiati sunt foarte multi bebelusi. Cu unele dintre mamici am trait bucuriile sarcinii impreuna, altele aveau deja bebei de cateva luni cand am plecat eu in aceasta minunata aventura. Cert este ca Andrei va avea foarte multi copii apropiati de varsta…verisori multi, finut, nasic si multi multi  prieteni.

Cu prietena mea Diana povestesc de doi-trei ani cum vom plimba noi bebelusii prin parc impreuna. Si in cateva luni, vom putea pune in practica. Visam cum vom trai experienta asta impreuna si iata ca visul devine realitate.

Si mereu mai aflu de cate o prietena sau persoana cunoscuta ca a nascut sau urmeaza sa nasca in 2018. Acum, in timp ce scriu acest articol am mai primit o veste buna! Azi m-am intalnit cu o fosta colega si fetita ei de 8 luni. Ploua cu bebelusi!

Ma bucur mult ca va avea atatia copii in jur, vad deja aniversarile galagioase! La Maria abia reuseam sa adun 2-3 copii, mai ales ca ziua ei este in iulie cand toti copiii sunt la bunici sau in concedii cu parintii.

Mi se intampla doar mie? Sau chiar creste natalitatea in 2018?  🙂

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco De Mic.

 

 

 

Viata de familie nu este pentru toata lumea….

Vad mamici pe Facebook care povestesc cum se trezeau sotii lor cand ele erau insarcinate si aveau pofte noaptea si mergeau sa le caute nu stiu ce in tot orasul. Mie sotul meu nu mi-a cumparat nimic, eu aveam frigiderul gol mereu. Daca imi era foame sau pofteam la ceva, trebuia sa merg sa imi cumpar singura sau sa rog pe altcineva sa ma ajute cu cumparaturile (de la 5 la 6 luni am stat doar in pat, am avut risc crescut de pierdere sarcina).

Atunci a inceput cosmarul meu, atunci am simtit ca nu il cunosc pe omul de langa mine. Am fost iubiti in liceu, am plecat la facultate impreuna. Cativa ani ne-am despartit, dar reveniti in orasul natal, maturi (credeam eu), cu job amandoi, ne-am regasit si ne-am reindragostit. Am facut nunta, mi-a jurat dragostea si nu vedeam atunci niciun motiv sa nu fim fericiti toata viata. Copii ne doream amandoi, inca din liceu vorbeam despre asta. Asa ca a fost o bucurie imensa cand am aflat ca Dumnezeu ne va darui o fetita.

Pleca dimineata, venea seara. Ca sa nu il deranjeze noaptea fetita, am decis sa dorm eu cu ea in alta camera. Singurul lucru de care ma invinovatesc acum dupa atatia ani, trebuia sa dormim toti 3 in aceeasi camera. Timp de 6 saptamani, ne-am vazut cateva ore dimineata, asta daca nu pleca inainte sa ne trezim noi. Nici energie sa ii reprosez ceva nu aveam…nu dormeam deloc noaptea, fetita avea colici, iar alaptatul a fost o provocare pe care nu am trecut-o cu brio. La fel ca in perioada sarcinii, pentru cumparaturi trebuia sa apelez la altii. Pampers, lapte praf, mancare pentru mine, nu l-a interest daca am nevoie de ceva….

Nu s-a implicat deloc. Nu s-a trezit o singura data noaptea sa vada de ce urla fata, nu I-a schimbat un pampers, nu a spalat-o, nu a plimbat-o. Nimic!

Epuizata si dezamagita, i-am facut bagajul. A fost o decizie dureroasa, dar necesara. Mi-a fost greu o perioada, dar cu el in casa imi era de mii de ori mai greu. Au urmat cativa ani de cosmar. Viata mea s-a impartit intre bucuria de a creste o minune de copil si lupta dusa cu el pentru divort, procese pentru pensii alimentare, programe de vizita. Nu am avut nicio pretentie, l-am lasat sa vada fata cand a dorit, tot sperand sa se apropie de ea si sa se implice in viata ei.

Acum, dupa aproape 4 ani, sunt bine. Am cel mai minunat copil, ea este universul meu. Ma bucur ca datorita fetitei mele am realizat ce om aveam langa mine, ea nu merita un asemenea tata. Merita sa fie iubita si sa fie pe locul 1 in viata parintilor ei. Sper sa inteleaga cand creste toate aceste lucruri, pentru ca nu o voi minti. Asa este el, un om slab, incapabil sa fie parinte si sot, ea nu are nicio vina, nu din cauza ei este el asa…

Incerc acum sa imi amintesc un moment frumos petrecut impreuna…nu reusesc. A reusit sa imi ia tot, dar mai ales increderea in barbati. Da, ma gandesc uneori ca viata mi-ar fi mai usoara cu cineva langa mine. Sa ma simt din nou iubita si sa iubesc si eu. Dar nu pot, nu sunt pregatita inca. Am parintii alaturi, care ma ajuta si minunea asta de copil pe care o iubesc cu toata fiinta mea.

Scriu si plang. Este povestea Alexandrei. O fata minunata care a avut ghinionul sa dea peste un om nepregatit pentru viata de familie.

Mi s-a sugerat sa scriu un articol despre schimbarile ce apar in viata unui cuplu dupa aparitia primului copil. Am lansat provocarea mai multor prietene. Ma asteptam, naiva, la povesti minunate despre tati-eroi care schimba pampers si plimba noaptea copiii prin casa, sa se poata odihni si mami putin. Revin curand cu articolul si cu povestile prietenelor, cu final fericit.

Povestea Alexandrei nu este unica, sunt convinsa ca se regasesc in ea si alte mamici care au trait experiente asemanatoare. Fiti puternice si cresteti-va frumos copilasii!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco De Mic.

 

 

Cum spalam corect hainele bebelusilor?

La ce temperatura le spalam? Cu ce detergent le spalam? Trebuiesc calcate?” sunt doar cateva din intrebarile pe care si le pun in general proaspetele mamici referitor la hainutele bebelusilor.

Dar ca sa putem raspunde la aceste intrebari, trebuie mai intai sa vedem cum este recomandat sa spalam hainele in general. Pentru ca orice masina de spalat atunci cand o cumparam vine impreuna cu instructiunile de utilizare. Avem detalii despre programe si articolele vestimentare recomandate pentru fiecare program in parte, temperaturi, rotatii etc. Deci teoretic ar trebui sa stim cum sa le spalam. Dar oare stim si sa le igienizam?

Eu obisnuiam sa spal hainele la 40 grade. Rar mai spalam si la 60 grade. De calcat, la fel de rar. Si am aflat ca nu procedez corect, le spal dar nu le igienizez.

Urmatoarele informatii, dupa parerea mea, ar trebui incluse in manualul cu instructiunile de utilizare care insoteste masina de spalat:

  • Intr-o incarcatura de haine pe care le pregatim pentru a le baga in masina de spalat se regasesc milioane de bacterii. Spalate la temperaturi scazute (30-40 grade) aceste bacterii sunt omorate intr-un procent foarte mic. La o temperatura de minim 60 grade sunt omorate toate bacteriile.
  • Se recomanda lunar o dezinfectare a masinii de spalat. Porniti masina, fara haine la o temperatura ridicata (90-95 grade). Puteti folosi clor sau otet pentru acest program. Astfel ne asiguram ca omoram toate bacteriile care raman in masina de spalat de pe haine de la un ciclu de spalare la altul. Inmultirea lor este favorizata si daca obisnuim sa tinem cuva inchisa intre doua spalari.
  • Separarea corecta a rufelor este esentiala. Prosoapele de bucatarie, lenjeria intima si lenjeriile de pat sunt 3 categorii carora trebuie sa le acordam o importanta deosebita, deoarece contin numarul cel mai ridicat de bacterii si trebuiesc spalate separat de restul rufelor, intotdeauna la temperaturi de peste 60 grade.

Pe piata au aparut numeroase produse. Detergenti, dar si produse de dezinfectat, bio sau mai putin bio. Daca totusi dorim sa spalam la temperaturi reduse rufele, putem sa le folosim, pentru a ne asigura ca si dezinfectam rufele in timpului programului de spalare. O alta alternativa ar fi sa calcam intotdeauna rufele, asa ne asiguram ca sunt omorate toate bacteriile, daca decidem sa spalam totusi la temperaturi scazute.

Revenind la intrebarile initiale, recomandarile sunt:
  • hainutele bebelusilor sa fie pastrate in cos de rufe separat de cele ale celorlalti membri ai familiei;
  • spalarea lor sa se faca la minim 60 grade. Se accepta exceptii de la aceasta regula daca folosim un dezinfectant (potrivit pentru pielea sensibila a bebelusilor). Pe acelasi principiu alegem si detergentul, special pentru bebelusi;
  • pentru a ne asigura ca nu ramane detergent in hainute, o extra clatire este oricand binevenita;
  • daca sunt spalate la temperaturi mari (peste 60 grade), nu este obligatoriu sa le mai calcam, aici fiecare mamica alege in functie de timp, obisnuinta, etc.

Sa avem bebelusi sanatosi, cu hainute curate si igienizate! 🙂

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Insomnii in sarcina

Ora 01:30 – “Uff, iar trebuie sa merg la baie, cat o fi ceasul?”

Ora 02:00 – “Nu-mi gasesc nicio pozitie sa dorm, bebe s-a trezit si are chef de joaca….”

Ora 03:00 – “Nu pot sa adorm! Nu stiu cum sa fac sa alung gandurile astea….”

Ora 04:00 – imi aprind lumina, iau cartea de pe noptiera si citesc 20-30 minute, dupa care adorm pana dimineata.

Vi se pare cunoscut scenariul? Am scris despre micile neplaceri ale sarcinii (aici), dar nu am pus un accent asa de mare pe insomnii. Pentru ca nu le experimentasem inca, nici in prima sarcina, nici acum pana pe la 6 luni.

De ce apar insomniile in timpul sarcinii?

Sunt foarte frecvente insomniile in timpul sarcinii. 8 din 10 mamici se confrunta cu astfel de episoade. Cauzele sunt:

  • urinarea frecventa;
  • durerile de spate sau …de picioruse in burtica
  • kilogramele acumulate si dificultatea in a gasi o pozitie de somn confortabila
  • arsurile stomacale
  • carceii
  • greturile

Toate acestea sunt practic niste cauze indirecte, iti perturba somnul, uneori pentru perioade scurte de timp, dar alteori pentru perioade mai lungi.

Ce putem face pentru a imbunatati calitatea somnului?
  • poti incerca sa faci o baie calduta inainte de culcare (nu fierbine, sunt contraindicate pe perioda sarcinii) si un masaj usor;
  • aeriseste bine camera in care dormi, preferabil chiar inainte de culcare;
  • asigura-te ca temperatura din camera este potrivita pentru somn;
  • evita cafeaua, ciocolata sau alte produse cu cofeina in partea a doua a zilei;
  • uita-te la un film relaxant sau  citeste o carte buna inainte de culcare;
  • evita mancarurile grele sau condimentate seara;
  • foloseste perne (speciale sau normale) pentru a-ti usura somnul, gaseste o pozitie comoda (preferabil pe partea stanga);

Daca totusi ai dificultati in a adormi la loc, cea mai proasta idee este sa stai cu ochii pe pereti si sa iti faci tot felul de griji. Mai bine faci ceva ce iti place: te uiti la un serial care te pasioneaza, un film la tv, citesti o carte, asculti muzica.

Eu mi-am cumparat o perna multifunctionala (alaptat/pentru perioada sarcinii). M-a ajutat, dar nu atat de mult pe cat mi-as fi dorit. La urma urmei, este o perna, nu un somnifer. 🙂

Si o solutie pe care am gasit-o si vad ca functioneaza la mine este cititul. Dupa cateva zeci de minute reusesc sa adorm. Asa ca nu mai repet greseala sa stau 3 ore sa ma foiesc de pe o parte pe alta si sa-mi fac griji inutile.

Vestea buna este ca insomniile dispar odata cu venirea pe lume a bebelusului. Dar asta nu inseamna ca va creste si calitatea somnului! 🙂

 

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

 

 

 

 

 

Broccoli cu cartof si morcov la cuptor – un deliciu!

Am luat un buchetel de broccoli ultima data cand am fost la cumparaturi, fara a sti exact la ce urma sa il folosesc. Dupa cateva zile mi-am amintit de el, asa ca am dat un search pe Google si in frigider si am gatit ceva delicios impreuna cu Maria.

Reteta se poate adapta, cu mici modificari se poate da bebeilor inca de la 6 luni. Eu am folosit acum urmatoarele ingrediente:

  • un buchetel de broccoli
  • 4 cartofi
  • 2 morcovi
  • 2 oua
  • telemea de vaca (aprox 50g)
  • smantana (2 linguri)
  • unt (aprox 50 g)
  • 2 felii sunca praga (optional)
  • sare, piper.

Am fiert legumele, daca aveti aparat de gatit la aburi si mai bine. Le-am pus in ordinea asta la fiert: mai intai morcovii (taiati rondele), apoi cartofii (cubulete) si apoi broccoli (buchetele mici). Dupa ce au fiert (pe jumatate) le-am scurs, am pus sare si piper si le-am amestecat.

Intr-un vas yena am pus untul topit, sunca taiata cubulete mici si legumele. Le-am bagat la cuptor la 180 grade cateva minute. Intre timp am pasat telemeaua cu furculita, am adaugat smantana si ouale si am amestecat pana am obtinut o compozitie omogena pe care am adaugat-o peste legume. Ar fi mers si niste cascalav ras deasupra, dar mi-a dat eroare la cautarea in frigider. 🙂

Ne-a placut foarte mult, Maria mi-a sugerat chiar sa ii dau reteta bucataresei de la gradinita. 🙂

Poate fi servita atat rece, cat si fierbinte; potrivita atat pentru pranz cat si pentru cina.

Spor la gatit si pofta buna!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

 

 

 

 

 

Nu mai judeca!

“Ce faci? Nu ai mai scris nimic…esti ok? ” m-a intrebat ieri o prietena. Da, sunt ok. Nu am mai scris nimic pentru ca am citit saptamana trecuta in 24 ore 3 articole care mi-au lasat un gust amar. Si nu am mai simtit nevoia sa scriu o perioada….

Primul articol era despre renuntarea la suzeta si cum au reusit niste parinti sa dezvete copilul de acest obicei la varsta de 3 ani. Au aparut cateva mamici oripilate de varsta copilului si au inceput sa arunce cu noroi si sa isi expuna mandre rezultatele referitor la renuntarea la suzeta la varste mult mai fragede ale copiilor.

Dar cine decide care e varsta potrivita la care renunta copilul la suzeta? Sau la ce varsta renunta la pampers? Sau la ce varsta doarme singur in camera? Sau pana la ce varsta ii alaptam? Sau orice legat de copilul tau (pe care tu il cresti si caruia clar ii doresti binele)? E o decizie de care parintele este 100% responsabil. Dar noi ne-am invatat sa dam sfaturi fara sa ni se ceara. Si mai grav, sa criticam si sa ii judecam pe cei din jurul nostru.

Sa va zic cum adoarme Maria acum, la aproape 6 ani? Leganata pe picioare! Si? Deranjeaza pe cineva? Pe tati, poate, ca e grea 🙂 Dar de ce ar trebui sa oripileze pe cineva acest aspect? Am trecut prin toate etapele; a dormit singura in camera, am dormit eu cu ea, am dormit toti 3; a adormit in brate, mangaiata sau leganata. Si acum am ajuns la formula asta. Si nu pentru ca nu ar adormi altfel, ci pentru ca ne face placere tuturor. Va veni un moment cand nu va mai dori ea asta, doar nu va cere si la 20 ani sa fie adormita pe picioare! 🙂

Al doilea articol era o reclama la un cort de copii. Si, la fel, au fost multe comentarii negative, ca e scump, ca in alta parte gasesti mai ieftin, etc, etc. Dar, ma intreb, cand va uitati la tv la un film si incepe publicitatea, ce faceti? Asteptati pana se termina publicitatea sau schimbati programul, corect? Si aici la fel…mamica asta are un job, scrie niste articole foarte misto si din cand in cand mai promoveaza si ceva produse. Aveti varianta sa cititi articolul sau sa treceti la urmatorul. Nu aveti nicio obligatie contractuala sa cumparati acel cort.

Si, al treilea articol era despre un conflict intre doua mamici-blogger, pornit de la o mica neintelegere. Nu intru in detalii, pentru ca nu le cunosc. Dar, la fel ca in cazurile de mai sus, mult noroi aruncat gratuit. Si o mamica care cu siguranta a avut o zi urata din cauza acestui incident, fiind jignita fara motiv.

Si in astfel de momente, imi amintesc ce imi spune nasa de fiecare data cand are ocazia. Nu mai judeca! Nu cunosti omul, nu cunosti contextul si mai ales nu este treaba ta sa il judeci. O facem toti, zi de zi. Barfim, judecam, dam sfaturi nesolicitate, intram in conflicte. Rezultatul nu este niciodata unul pozitiv. Mai bine hai sa facem un exercitiu de bunatate, sa facem o surpriza unui prieten, o bucurie unui om nevoias de pe strada, un compliment dragut unei colege. Sigur ne vom simti mai bine, atat noi cat si cealalta persoana.

Nu imi iese nici mie mereu, dar fac permanent eforturi. Lectia asta as vrea sa o poata invata de mici copiii mei. Sa fie buni si sa nu ii judece pe cei din jur.

 

“Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.”

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

 

 

 

Liste, liste, liste….

“Esti cu bagajul la usa, nu?” m-a intrebat zilele trecute un coleg. Nu, e prea devreme, sunt abia in saptamana 27. Dar nu ar fi rau sa incep cu listele totusi…

Trebuie sa recunosc ca asta mi se pare cel mai greu lucru. Sunt, de fel, o persoana organizata, dar cand vine vorba de facut bagaje…imi vine sa nu mai plec nicaieri. E lucrul pe care il urasc cel mai mult, serios! Am observat totusi ca daca fac din timp lista cu cele necesare, ma mai relaxez putin si facutul bagajului nu mai reprezinta un stres asa mare.

Imi amintesc o zi de vineri, am hotarat ad-hoc sa plecam la mare pentru weekend. Si ce fac eu? Aman plecarea pentru sambata dimineata, de groaza bagajelor. Noroc cu prietena mea Diana, am facut impreuna lista in metrou intre Victoriei si Dristor si am plecat vineri seara…

Acum m-am pregatit din timp 🙂 , mi-am cumparat chiar si o agenda pe care sa imi fac listele, dar nu stiu cum, a ajuns pe mana Mariei, este plina toata…cu desene si cele cateva cuvinte pe care le-a invatat (Maria, mama, tata).

Am inceput sa facem mici cumparaturi pentru bebe, o parte din “necesar” il avem deja de la primul copil, dar trebuie sa ma mobilizez si sa pregatesc si lista cu necesar bebe in primele luni de viata. Cele 2 liste cu bagaj mami spital si bagaj bebe spital sunt pregatite, le gasiti mai jos:

Bagaj  mami spital
  • Documente identitate (CI, card sanatate) + dosarul de sarcina
  • Telefonul mobil si incarcatorul acestuia;
  • Camasa de noapte (2-3) + halat.
  • Papuci
  • Sosete
  • chiloti de unica folosinta
  • Pasta si periuta de dinti, sapun, antiperspirant, perie par, accesorii de prins parul, strugurel de buze
  • Prosoape (2 bucati);
  • Spirt, servetele antibacteriene
  • Servetele uscate
  • Servetele igiena intima
  • Hartie igienica
  • Absorbante, vata
  • Apa plata;
  • Tampoane si crema pentru sani
 Bagaj bebe spital
  • Scutece nou-nascuti (new born);
  • Servetele umede;
  • Crema pentru funduletul bebelusului (Bepanthen);
  • Gel de dus bebe
  • 2 prosoape;
  • Haine din bumbac (spalate si calcate): cele mai bune sunt cele de tip body cu multe capse (cele care se imbraca pe cap sunt mai greu de folosit la inceput), caciulite, sosete, in general hainute de sezon.

Voi ce ati mai folosit in spital? Am omis ceva ?

 

 

Sursa foto: Edelinao Photography

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

 

 

 

 

 

Micile neplaceri ale sarcinii

Din exterior, totul pare roz/bleu 🙂 in timpul sarcinii. Radiezi de fericire. Dar trebuie sa recunoastem, sunt cateva mici neplaceri pe care le experimentam in timpul celor 40 saptamani. Unele gravidute mai mult ca altele, in functie de norocul fiecareia.

O sa incep cu greturile, pentru ca sunt cele mai intalnite si suparatoare. Eu am avut parte de ele la ambele sarcini. Si-au facut aparitia cam pe la 6 saptamani, iar cand am intrat in trimestrul doi au devenit doar o amintire. Prima sarcina le-am suportat mai greu, episoadele se repetau cu o frecventa zilnica. Am incercat cateva trucuri, fara foarte mult succes. Limonada, gustari mici si dese, fructe. Evitam mirosurile puternice (parfumuri, benzina, raionul de peste din supermarket) si ma odihneam cat puteam de mult. A doua sarcina a fost mai “blanda” din punctul asta de vedere, episoadele au fost mai rare si mai putin suparatoare.

Dar, cum in toate exista un echilibru….sarcina numarul 2 mi-a adus niste crunte dureri de spate, inca din luna a 5a. Vestea buna este ca ele nu apar decat seara, in zilele in care merg mult, stau mai mult in picioare sau pe scaun.

Durerile de cap sunt des intalnite in timpul sarcinii. Din pacate, medicamente pentru tratarea lor nu sunt permise, deci nu putem decat sa asteptam sa treaca. Tot odihna este cea care ajuta in cele mai multe cazuri, hidratarea corespunzatoare, comprese reci pe frunte, o baie calda, o plimbare.

Lista continua cu alte stari neplacute: picioare umflate si carcei. Le-am experimentat la prima sarcina spre final, cand mai puteam incalta doar o pereche de balerini din material textil. Astept cu nerabdare sa vad cum vor evolua gleznele mele in plina iarna acum 😀 .

Constipatia si hemoroizii, balonarea si flatulenta,incontinenta urinara, urinarea frecventa, refluxul gastric, crampele nu le voi detalia foarte mult, sunt cateva fenomene neplacute ce insotesc adesea perioada sarcinii.

La fel de neplacute, in caz ca apar, sunt si insomniile. Nu neaparat ca priveaza viitoarele mamici de odihna necesara, dar sunt un prilej “bun” de a avea multe ganduri, griji, nu toate constructive.

Partea buna este ca aceste simptome neplacute dispar odata cu aparitia bebelusului. Si din perioada sarcinii ne vom aminti doar de lucrurile frumoase pe care le-am trait.

Voi ce mici neplaceri ati avut in timpul sarcinii?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.