Pasiunea Pentru Fotografie – Un Vis Devenit Realitate

Oare v-am povestit despre pasiunea mea pentru fotografie? Imi plac pozele frumoase, indiferent ca vorbim despre poze de portret, eveniment sau produs. Si de ceva timp ma bate gandul sa fac un curs. Pentru mine, sa stiu sa fac poze frumoase, nu sa profesez. Poate intr-o zi…

Anca Moraru era la fel ca mine acum un an, doar ca ea vroia sa duca visul mai departe. Si luna asta a facut primii bani din fotografie.

Impartaseste acest vis cu sotul ei si impreuna asteapta ziua in care vor putea dedica pasiunii tot timpul lor. Au inceput timid sa isi cumpere aparatura necesara, au deschis paginile de Facebook, atat pentru foto (DSLR Photography) cat si pentru video (DSLR Films). Dar, ca in orice business, clientii nu apareau pentru ca nu aveau un portofoliu inca. S-au pozat intre ei, au facut o sedinta foto cu pisica din dotare si au inceput sa caute clienti. Si-au oferit serviciile prietenilor, colegilor. Si contrar asteptarilor, nu au gasit doritori.

Atunci Anca a avut o idee geniala. A intrat pe un grup de mamici si si-a oferit gratuit serviciile. A cerut in schimbul muncii ei (ore de fotografiat + ore de prelucrat apoi) doar acceptul sa foloseasca fotografiile pentru a-si promova talentul. Si in cateva ore si-a facut rost de zeci de sedinte foto. Si de aici la succes e doar un pas mic. Au inceput sa fie recomandati, sa primeasca cereri pentru a participa la diverse evenimente, au inceput sa faca primii bani din pasiunea lor. Au planuri mari, dar deocamdata se bucura ca lucrurile au luat-o intr-o directie buna.

M-am intalnit zilele trecute cu ea. Se plange ca vorbeste mult. Vorbeste mult despre pasiunea ei, dar o face cu atata dragoste, as fi stat ore in sir sa o ascult…am promis sa repetam si pe viitor.

In familia lor lucrurile sunt foarte clare. Ea se ocupa de partea foto, el de partea video. Ea este artista, el cu partea tehnica. Se completeaza de minune. Au participat impreuna la sedintele foto facute cadou. Si pozele au iesit minunate. Va las mai jos mostre sa va convingeti:

Asa-i ca va plac? Amintiri dragi peste ani, in special pozele de familie.”Memories that last a lifetime” este chiar motto-ul lor. Felicitari, Anca! Felicitari, Ciprian! Faceti o echipa minunata impreuna! Si multi oameni fericiti! 🙂

Dragi mamici, am o veste buna pentru voi; i-am propus Ancai sa facem impreuna o bucurie unei cititoare a blogului, deci urmariti pagina de Facebook (Eco de Mic), de iepuras va pregatim o mega surpriza!

Si nu uitati sa visati! Si sa luptati pentru visele voastre!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Jurnal De Dieta – Punct Si De La Capat. Cu Carmen Tenescu.

Au fost cateva zile calduroase in luna martie. Am umblat la hainele de vara in cautarea unor tricouri si m-a luat tristetea. Si groaza! Si panica! Vine vara si ma prinde iar cu multe kilograme in plus!!! 🙁

Daca vara trecuta citeati articolele de pe blog, inseamna ca stiti ca am inceput atunci lupta impotriva kilogramelor. Gasiti aici articolele scrise pe acest subiect:

Ziua in care am acceptat ca sunt grasa

Jurnal de dieta – Prolog

Jurnal de dieta – 3 pasi pentru succes

Jurnal de dieta – 7 reguli de aur

Jurnal de dieta – 5 trucuri cum sa nu te ingrasi in concediu

Asadar, in iulie 2018, la trei luni dupa nastere, am inceput dieta, am reusit sa slabesc sase kilograme si m-am oprit. De ce? As putea gasi multeee scuze: ca am simtit nevoia sa imi fac putin de cap dupa ce nu l-am mai alaptat pe Andrei; ca a inceput Maria scoala si a fost o perioada foarte stresanta pentru mine; ca nu gaseam timp sa ma ocup de mesele mele. Scuze toate. Pur si simplu am renuntat. Putin cate putin in fiecare zi. Si nu am fost motivata sa duc lupta pana la capat.

Iarna nu m-au deranjat asa tare kilogramele in plus, am reusit sa le mai pitesc sub o geaca, o bluza mai lunga sau mai larga. Dar acum ca incep sa mai dau jos din ele (geci, pulovere)…clar trebuie sa iau masuri. Din cele mai drastice.

Am realizat ca singura nu voi reusi, ca am nevoie de sprijin si incurajare. Ce/cat trebuie sa mananc stiu, dar chiar si asa ajutorul unui specialist este aur curat. Din fericire, de data aceasta o am alaturi de mine pe Carmen Tenescu.

slabesc cu carmen tenescu

Prima intalnire a fost wow, total altfel decat imi imaginam ca va fi. Am povestit mult despre familie, ca doua prietene vechi. Si despre mancare si relatia pe care o avem cu ea. Ma intelege perfect, a trecut si ea prin tot acest proces acum multi ani. Si a reusit sa slabeasca peste douazeci de kilograme.

Am acceptat provocarea de a slabi zece kilograme in 100 zile. Deja topai de bucurie la gandul asta! Ce inseamana 100 zile? Nu stiu cand au trecut 365, ca tot l-am sarbatorit saptamana trecuta pe Andrei… Si nu e ca si cum stau nemancata. In plus, mancarea de dieta poate fi chiar delicioasa. Trebuie doar sa fac alegeri inteligente. Desi si de asta se ocupa tot Carmen. I-am povestit putin de viata mea, ca nu sunt intr-un moment in care sa am foarte mult timp pentru mine. Tot scuze si astea. Oricum gatesc pentru copii. Iar dieta personalizata pe care mi-a dat-o este simpla si foarte usor de integrat in gatitul zilnic pentru cei mici.

Ma bucur mult ca am luat aceasta decizie si am apelat la un nutritionist. Iar faptul ca am intalnit-o pe Carmen Tenescu, care este o minune de om este un mare bonus. Simt ca de data asta voi duce batalia pana la capat!

“E suficient sa ai incredere si vointa!” – motto-ul ei.

Va povestesc cum merge!

PS: Accept incurajari si sfaturi si de la voi. Mamici, voi cum ati slabit dupa nastere?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Cea Mai Buna Sora Din Lume

Iubita mea, fratiorul tau implineste astazi un an! A fost un an frumos, ne-am bucurat impreuna sa il vedem cum creste. Si m-am bucurat ca am putut petrece atat de mult timp si cu tine. Zi de zi. Imi era tare dor! Dar a fost un an greu, mai ales pentru tine. Chiar daca nu ai spus-o mereu. Am simtit-o si inca o simt.

Ma bucur mult cand vad ca incepeti sa va jucati impreuna, ma bucur cand vad cum va priviti unul pe celalalt . Si cum te iubeste. Si cum il iubesti si tu.

Iti multumesc ca ai fost intelegatoare. Ca ai inteles atat de usor si natural ca e o perioada in care el are nevoie de mine mai mult decat ai tu.

Iti multumesc ca l-ai acceptat si l-ai iubit din primul moment! Nu voi uita niciodata fatuca ta emotionata cand ai venit la spital sa il cunosti. Mai stii rochita roz cu acadele pe care o purtai?

Iti multumesc ca m-ai ajutat, atat cat ai putut tu. Ca am avut cu cine vorbi ziua, ca ai stat cu el cateva minute cand am avut ceva urgent de rezolvat.

Iarta-ma ca uneori nu am avut rabdare cu tine. Iarta-ma ca te-am certat.

Iarta-ma ca nu ti-am citit atat de mult cat ti-ai fi dorit. Sau ca nu m-am jucat cu tine mereu cand mi-ai cerut-o.

Ma bucur ca suntem impreuna azi sa ii cantam “La multi ani”!

Te iubeste mami! Tu esti bucuria mea! Esti cea mai buna sora din lume! Si fratiorul tau e cel mai norocos baiat ca te are pe tine alaturi.

cea mai buna sora din lume

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Scrisoare catre fiul meu

10 Idei De Retete Rapide Pentru Bebelusi

Ora 12:00. Ce ii dau sa manance la pranz? Iti suna cunoscut? Atunci sigur o sa te ajute lista mea pe care o consult in situatii de “criza”.

Inceputul diversificarii a fost dificil, dar dupa varsta de sapte luni provocarea nu a mai fost sa gatesc ceva pe placul lui, ci sa gatesc! 🙂

Orice, oricat, oricand. Nu refuza nimic, din fericire.

Nu reusesc mereu sa imi fac planul de dimineata cu toate mesele de peste zi. In general incerc sa gatesc pentru toti. Si improvizez din mers. Am apelat si la borcanele cand am fost plecati de acasa, dar de cele mai multe ori am incercat sa gatesc pentru doua zile. Si ce minunat este cand avem mancarica. 1-0 pentru joaca multa! 🙂

Va las mai jos 10 idei de retete rapide pentru bebelusi:

  • Omleta. Ma scoate mereu din incurcatura. Cu legume sau simpla cu marar si o lingurita de iaurt. Servita cu 2-3 rosii cherry si mozzarela.

omleta

  • Paste. Cu sos rosu sau alb, cu ce legume gasesc prin frigider si mult usturoi.
  • Mamaliga cu branza si smantana. Branza pana de curand o faceam eu in casa, cu lapte si iaurt sau lamaie. Sau mamaliga cu spanac, branza si ou.
  • Peste la cuptor cu cartof dulce (sau alte legume). Servit cu sos de iaurt si usturoi. Eu nu sunt mare fan peste, dar in combinatia asta imi place tare. Am grija mereu sa gatesc mai mult, am si eu pranzul asigurat!

  • Quinoa cu legume. Nu dureaza mult prepararea, dar quinoa trebuie lasata la hidratat 2-3 ore, deci luati in calcul si acest timp suplimentar. Reteta completa aici.

quinoa cu legume

  • Supa crema de legume cu crutoane.
  • Pate de ficat cu legume. Ii fac rar, cam de doua ori pe luna. Ficateii ii fierb in lapte. Si ii amestec cu multe legume facute la abur (broccoli, dovlecei, morcov,cartof dulce), usturoi si condimente. Cu o lingurita de ulei de masline, un cub de unt sau o lingurita de smantana. Si paine! 🙂
  • Crema de branza cu legume si paine.
  • Sufleu de legume.
  • Cous cous cu legume. Ii place foarte mult, si eu ma distrez mereu cand il vad cum aduna toate bobitele de pe tava.

cous cous cu legume

Cu lista asta scurta trebuie doar sa am grija sa fiu mereu aprovizionata.

La voi cum este? Ce retete rapide aveti pe lista scurta?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

Copiii Si Tehnologia

Tehnologia este wow! Si copiii nostri sunt niste norocosi ca traiesc in secolul acesta si au parte de ea. S-au nascut cu ea, este parte integranta din viata lor. Dar, in acelasi timp, este si foarte periculoasa. O adevarata provocare pentru parinti in ziua de astazi o reprezinta tehnologia si efectele pe care le are asupra copiilor. Ii poate acapara, pot deveni foarte usor dependenti, mai ales ca ne au drept model pe noi, care cu greu ne dezlipim de telefon, tableta, laptop  sau televizor.

Pana la un an Maria nu s-a intalnit cu tehnologia. Apoi am plecat la serviciu si nu am mai putut controla situatia 100%. S-a uitat cu masura la televizor (am evitat desenele animate violente),iar tableta nu o incanta in mod deosebit (pentru ca am fost inspirati sa ii dam o tableta care merge foarte greu si se plictiseste de cele mai multe ori). Iar telefonul il primeste rar (al meu), se uita la poze sau pe youtube la filmulete (pe care incerc sa le aleg eu, cat mai educative).

Dar, in ultimul an, pentru ca am fost singura acasa cu amandoi, m-am folosit de televizor sa o pot tine linistita in camera sa il pot adormi pe cel mic. Asta si pentru ca a fost frig pana de curand si nu puteam petrece foarte mult timp pe afara. Cum s-ar zice, mi-am “cumparat” cateva ore de liniste. Nu a fost tocmai cea mai inteligenta miscare, sunt constienta de asta. Dar ce nu face oboseala din om, nu-i asa?

Percep imediat schimbarea in comportamentul ei dupa ce petrece prea mult timp in fata televizorului. Tocmai din cauza acestui comportament am spus STOP si am analizat situatia. Frustrata, nemultumita, plictisita, daca as fi lasat-o, ar fi stat cu orele in fata televizorului fara sa ceara de mancare…

Si realitatea din “teren” ne spune ca se intampla frecvent acest lucru. Sunt copii care petrec 5-6 ore in fata ecranelor. Ne cumparam libertatea, dar in acelasi timp le facem un mare rau copiilor.

Imediat ce s-a incalzit, am pus limite clare. Fara televizor in timpul saptamanii. O mai las la calculator, are niste jocuri de la scoala. Daca tot sta cu ochii intr-un ecran, macar sa fie ceva util. Dar incercam sa limitam timpul la maxim o ora pe zi. Si daca s-a uitat pe calculator, stie ca in ziua aia nu mai primeste telefonul/tableta.

Acum cateva zile am mers la o conferinta organizata de Social Moms, exact pe aceasta tema – Copiii, fata in fata cu tehnologia. M-am bucurat sa vad sala plina; multe mamici preocupate de acest subiect si mai ales m-am bucurat sa vad ca procedam corect, in cea mai mare parte a timpului. Am plecat cu cateva idei esentiale notate, pe care vi le impartasesc:

  • de evitat contactul cu tehnologia pana la varsta de doi anisori
  • si dupa aceasta varsta, trebuiesc impuse limite. 1-2 ore pe zi sunt suficiente
  • decat sa lasam copilul in fata televizorului la desene animate, mai bine optam pentru tableta cu un puzzle, un joc sau filmulete educative pe youtube (in perioada asta ii dau niste filmulete in engleza, sa invete ceva vocabular).

Am fost impreuna cu Maria la acest eveniment, au organizat si doua ateliere dragute pentru copii. A fost o idee excelenta, ne-am bucurat sa putem petrece o seara in oras, ca fetele! 🙂

Si totusi, cum putem evita si limita tehnologia? Cu ce o inlocuim daca deja face parte din viata copilului mai mult decat ne-am dori?

  • Petreceti cat mai mult timp in aer liber. La joaca. De cand a venit caldura, Andrei doarme afara in carut. Asa Maria nu mai cere la televizor sau telefon in timp ce il adorm.
  • Cumparati-le carti si cititi-le sau cititi impreuna cand mai cresc!
  • Cumparati-le jocuri educative, jucati-va impreuna!
  • Vorbiti cu ei! Mult! Orice!

Fiecare decide cum isi creste copiii. Am vazut si cazuri extreme, in care copilul nu are acces deloc la tehnologie. Nu stiu daca asta este o solutie, cel putin nu pe termen lung. Eu una sunt pro tehnologie, doar trebuie sa preluam controlul si sa stabilim limite clare. Repet, tehnologia este wow! Dar trebuie sa avem grija si sa o transformam in aliatul nostru.

Multa rabdare va doresc!

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

Si La Voi E Cearta In Casa Inainte Sa Plecati La Party?

Am mers in weekend la o petrecere. Desi am inceput “pregatirea” din timp, am ajuns sa ne certam si de data asta. Si pe drum, nervoasa si agitata, m-a lovit intrebarea: asa o fi la toata lumea? Si zic sa va intreb si pe voi, dar inainte sa va povestesc…

Am inceput de dimineata. I-am comandat Mariei o rochie super draguta, special pentru aceasta ocazie. Fara sa i-o arat inainte. Nu a apreciat surpriza mea, din contra. A refuzat sa o poarte asa ca a inceput sa umble la rochiile din dulap. Am reluat discutia cu anotimpurile, cu sandalele care mai au putin de asteptat in cutie, cu rochiile de vara care oricat ar fi de frumoase, le purtam vara… De mai multe ori…

Si toata ziua ne-am petrecut-o analizand ce optiuni avem si proband haine. Ea, ca eu aveam cateva variante in cap, nici macar nu le-am probat pe toate. Iar de baieti ce sa mai zic…unul s-a descurcat singur, iar celalalt nu a avut nicio obiectie. Sper sa fie la fel si pe viitor…

Si uite asa, facem cum facem si oricat ne-am propune sa nu ne stresam inainte sa plecam la vreo petrecere, tot in punctul ala am ajuns, ca de fiecare data. Bine ca macar de data asta nu am uitat cadoul acasa…

Am urcat in masina, pe drum nu a scos nimeni niciun cuvant. Odata ajunsi la petrecere, ne-am relaxat si am dat uitarii evenimentul. Ca de fiecare data…

Ca e nunta, botez, aniversare, ca plecam in doi, trei sau patru, e la fel! Scenariul se repeta de fiecare data: agitatie si cearta la plecare, liniste totala pe drum, haos general in casa la intoarcere. Ca nu ne decidem cu ce sa ne imbracam, ca vreunul din noi petrece prea mult timp la baie, ca am uitat cadoul acasa, intotdeaua gasim motive de cearta.

Si revin la intrebarea mea: asa e la toata lumea? Si la voi e cearta in casa inainte sa plecati la party?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

Voi Ce Bloguri Faine Mai Cititi?

Pana anul trecut lista cu blogurile pe care le citeam era destul de mica. O citeam pe printesa si pe Anca. Si rar mai citeam cate un articol care prin nu stiu ce intamplare nimerea la mine in news feed. Dar odata ce am inceput sa scriu pe blog, lucrurile s-au schimbat. Am descoperit multi oameni frumosi. Si am citit multe articole bune. Pe unii dintre ei am avut chiar ocazia sa ii cunosc. Haideti sa va povestesc!

Incep cu printesa. Pentru ca imi place tare in continuare. Si cum scrie, dar si ea ca om. Am cunoscut-o la un workshop anul trecut si in realitate e la fel ca in carti sau pe blog. Un om fain, bland, de la care ai multe de invatat si care spune lucrurilor pe nume. Iar de carti, nici nu mai spun! Le-am savurat pe toate, si eu pe ale mele, si Maria pe ale ei 🙂 O gasiti aici: Printesa Urbana!

Pe Anca  o cunosc de o viata si o urmaresc de cand a inceput sa scrie, acum cativa ani. A avut o crestere foarte frumoasa, mai ales in ultima perioada. Ma bucur nespus pentru ea si ii multumesc pentru tot ajutorul si sprijinul oferit. Are multe proiecte, doi copii minunati si mereu o intreb cand gaseste timp si pentru blog. Dar atunci cand faci ceva din pasiune, gasesti intotdeauna timp. Scrie despre copii, dar nu si-a uitat pasiunea pentru moda, caci de acolo a pornit totul. Scrie pe Anca’s Diary, va invit sa o vizitati!

Pe Flavia am cunoscut-o doar virtual. Anul trecut in septembrie a lansat o provocare: septembrie fara zahar. Pe care am acceptat-o si am si dus-o pana la final. I-am descoperit atunci si blogul si minunatele retete pe care le pregateste pentru fetita ei. Delicioase, si fara zahar. Am gasit multe informatii utile pe blogul ei Noi doi si bebe. Neaparat sa aruncati un ochi!

Acum cateva luni am fost la un curs, cu alte colege din breasla, bloggerite si ele. Dupa ce a inceput cursul, a intrat o fata blonda, timida si parca putin rusinata ca a intarziat. Imi parea cunoscuta, dar nu stiam de unde. La pauza mi-am dat seama de unde o stiu, ii citeam blogul! Anca Arau o cheama. Este mama de doi baieti si a adunat o comunitate frumoasa de mamici in jurul ei. Imi place stilul haios cu care scrie pe Anca Arau.ro. Ia luati si va distrati si voi!

Tot cu drag o citesc si pe Miruna. Este o blonda care gandeste. Si care scrie bine! O puteti citi si voi pe Si blondele gandesc.

Lista nu se incheie aici. Sunt atat de multe si de faine, sper sa nu uit pe cineva, desi cel mai probabil o voi face…

Mamamag – un blog cu retete senzationale, le mananci cu ochii…

Cristina Otel – jurnal de coach, trainer si mamica

DaddyCool – trebuia sa fie si un tatic, nu? Si nu orice tatic, ci unul cool! 🙂

Florina Badea – un blog de viata sanatoasa

FinancialParenting – un blog de educatie financiara pentru parinti! Ceva wow adica, bun de citit cand simti ca te pierzi in cheltuieli inutile. Te aduce putin cu picioarele pe pamant! Bravo, Ana! Abia astept sa reusesc sa ajung si la un curs!

Fetelor (si daddy cool), sunteti minunate! La cat mai multa inspiratie si articole bune!

Si acum va intreb pe voi, dragi cititori, voi ce bloguri faine mai cititi?

Image by rawpixel on Pixabay

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

Da-i Voce Unui Copil Cu autism! Cumpara O Carticica!

Ma uit la el cum imi zambeste, cum ma priveste in ochi, cum la doar 11 luni ale lui realizeaza ca mi-am pus azi alt lant la gat si incearca in modul lui stingher sa imi arate ca a observat, cum chiuie de bucurie cand vine sora lui de la scoala sau cum umbla dupa tati prin casa fericit cand vine seara de la serviciu. Cum intinde mainile din patut si plange/tipa sa il iau in brate. Stiu ca baiatul meu este un copil normal. Un copil sanatos.

Citesc de cateva zile despre autism. Am citit povesti scrise de parintii acestor copiii care au primit diagnosticul ce le-a schimbat viata. Multi au ignorat semnele, sau fiind vorba despre primul copil pur si simplu nu au stiut ce sa urmareasca. Se stie, din pacate, prea putin despre autism! Negarea este prima etapa. “Nu mi se poate intampla mie, copilul meu este normal!”  Multi au gandit asa si au amanat vizita la specialist. Vestea buna este ca exista tratament. Si ca acesti copii, descoperiti la timp si cu terapia corespunzatoare, pot duce o viata perfect normala.

Nu pot si nu vreau sa ma gandesc ce inseamna pentru un parinte primirea unui astfel de diagnostic. Cum prioritatile si viata se schimba intr-un mod greu de imaginat. Si totusi, am intalnit multi luptatori! Cumva reusesc sa isi gaseasca resursele necesare si sa lupte pentru copiii lor. Pentru ca, din pacate, statul nu ii ajuta pe acesti copii financiar, totul se face pe cheltuiala parintilor. Si costurile nu sunt deloc mici, din pacate…

Ce este autismul?

Autismul este o tulburare de dezvoltare, care afecteaza pe termen lung comunicarea, limbajul si relationarea sociala. Este mai frecvent intalnit la baieti si poate fi depistat inca din primii ani de viata. Studiile inca nu au stabilit cu exactitate ce anume duce la aparitia acestor tulburari, dar din ultimele descoperiri par sa fie cauze genetice. In cifre, 1 din 46 de băieţi şi 1 din 84 de fete sufera de tulburare din spectrul autist.

Care sunt semnele care ar trebui sa te trimita la un specialist?

  • contact vizual slab sau inexistent
  • nu manifesta bucurie, nu zambeste, nu vorbeste (chiar in primele luni de viata -gangurit inexistent), nu “comunica” cu cei din jur, nu imita gesturi sau cuvinte
  • nu raspunde la nume atunci cand este strigat
  • lipsa apetit/somn agitat
  • comportamente repetitive: merge pe varfuri, bate din palme sau flutura mainile, se invarte in jurul unui obiect sau in jurul propriei axe, leganarea corpului, repetarea permanenta a unor sunete, cuvinte
  • stare de nervozitate (criza, tantrum) cand este scos din aria sa de confort/din rutina
  • anumite simturi par a fi exacerbate si reactioneaza violent (gust, miros, lumina, sunet).

Sansele de recuperare sunt foarte mari daca terapia este inceputa la o varsta cat mai frageda. Copiii ce prezinta semnele enumerate (parte din ele) ar trebui sa se indrepte catre un specialist pentru o evaluare cat mai devreme.

În centrele ATCA, în limita fondurilor lunare disponibile, se pot acorda evaluări GRATUITE pentru copiii intre 1 si 4 ani, pentru cei ce locuiesc în București.

Ce face ATCA pentru copiii cu autism?

Sunt in acest moment aproximativ 170 de copii cu tulburari comportamentale si din spectrul autist ce beneficiaza de ore de terapie recuperatorie ABA in cadrul ATCA (Asociatia de Terapie Comportamentala Aplicata), in cele doua centre din Bucuresti.

ATCA sustine gratuit, din surse proprii, cursuri pentru cadre didactice si parinti din toata tara. Infiintata in 2008, ATCA a format peste 1000 de terapeuti in ultimii zece ani.

Am aflat de acesti 170 copii si de rezultatele lor exceptionale de la Beatrice. Am lucrat impreuna cativa ani, pana cand a acceptat pozitia de Fundraising Manager la ATCA. Si cum sa nu accepte cand i se potriveste ca o manusa? Este omul care intotdeauna ne-a ajutat sa fim mai buni, sa le dam o mana  ajutor celor de langa noi. Acolo unde se vorbea despre o campanie umanitara, era si Beatrice, cu energia si entuziasmul ei molipsitor. Acum lupta pentru a le asigura acestor 170 copii o viata normala, o viata echilibrata.

Specialistii de la ATCA sunt cei mai buni din tara si pun multa pasiune in munca lor.

MISIUNEA ATCA este de a sprijini prin terapie specializată (1:1) evoluția copiilor care suferă de tulburări comportamentale de nivel mediu (ADHD și ADD) sau de spectru autist și  de a oferi cursuri de formare, metodologii și instrumente actuale, dovedite științific ca fiind cele mai eficiente în îndrumarea și managementul tulburărilor de comportament. Cursurile de formare se adresează tuturor celor implicați în îndrumarea și dezvoltarea copiilor atipici: părinți, profesori, educatori și terapeuți.

Conștientizarea și asumarea responsabilității  față de acești copii, a implicării la nivel de grupuri sociale în acceptarea și integrarea în comunități, sisteme de învățământ și meserii a acestor copii,  sunt VALORILE care ne ghidează toate acțiunile și proiectele pe care le generăm în beneficiul unei societăți înalt funcționale din punct de vedere uman, comportamental și social.

În VIZIUNEA noastră, tulburarea comportamentală este un aspect din procesul natural al vieții, prin urmare este firesc să susținem prin acțiuni specializate și eforturi unanime, dezvoltarea sănătoasă a copiilor afectați.”

Cum ii putem ajuta?

  • Donatii directe pe pagina ATCA
  • 2% sau 3,5% din impozitul pe venit pentru persoane fizice sau 20% din impozitul pe profit pentru persoanele juridice. Grabeste-te! O mai poti face pana pe 15 martie!
  • Cumpara o carticica! Sau mai multe! In lumea cartilor cu Maria si Andrei se alatura acestor 170 copii si va dona catre ATCA 25% din vanzarile inregistrate in perioada 1-31 martie 2019. Gestul tau nu va bucura un singur copil. Ajuta-ne sa aducem acesti 170 de copii mai aproape de recuperare!

O ora de terapie costa 50 ron. Hai sa ajutam si noi si impreuna sa ii dam voce unui copil cu autism! Povesteste-le si prietenilor despre aceasta campanie si hai sa facem fericiti 170 copii! Banii vor fi donati pe 2 aprilie, ziua internationala de constientizare a autismului.

Usborne -carti recomandate copiilor 0-2 ani

Usborne – carti recomandate copiilor 3-6 ani

Later edit – Rezultatele campaniei:

13 oameni cu suflet mare au raspuns “da” provocarii, au cumparat 33 carti, in valoare de 1725 ron. S-au strans 8 ore si aproape 40 minute de terapie pentru copiii din Atca! Va multumesc fiecaruia in parte!

Dar asta nu e tot…campania a ajuns la multe colege din Ubsorne care au decis sa imi urmeze exemplul, astfel in luna aprilie vor dona 10% din vanzari catre Atca! La cat mai multe ore de terapie, dragele mele! Va imbratisez.

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

Briose Cu Afine – Reteta Baby Friendly (Fara Zahar)

Nu stiu cum e la voi in casa, dar eu cel mai tare ma bucur cand descopar o reteta baby friendly care sa fie acceptata de fetita mea de 6 ani. Juniorul de aproape 11 luni accepta orice, deci provocarea nu este sa gasesc retete care sa ii fie lui pe plac.

Am descoperit aceasta reteta de briose cu afine care si mie personal imi place foarte mult. A fost un real succes! Gustoase, hranitoare si rapid de facut. Si da, a primit ok-ul Mariei.

Am folosit urmatoarele ingrediente:

  • 100 grame de fulgi de ovaz (fulgi fini)
  • piure de la o banana mare
  • un ou
  • 50 ml lapte
  • 40 grame nuci macinate
  • 40 grame afine congelate

Am amestecat ingredientele si le-am pus la cuptor cam 30 minute. Au iesit patru briose, ca cea din imagine.

Pofta buna! Sa imi povestiti daca ati testat reteta si cum a fost primita de bebe! 🙂

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

Cele mai bune vafe din lume

Biscuiti fara zahar baby friendly

Pancakes cu afine

Bomboane cu fulgi de ovaz, nuca si banane

La Schi in Parang – Prima Experienta Cu Claparii

Am incurajat-o de mica sa iubeasca sportul. Este o fire mai sensibila, visatoare, ca sa nu spun impiedicata 🙂 dar usor, usor, cu rabdare si multa multa munca obtine si ea rezultate. Nu are sportul in sange ca alti copii; la noi mersul pe bicicleta sau role nu a fost chiar dragoste la prima plimbare, de exemplu. Iar de inot v-am povestit acum ceva timp aici.

Revenind la rabdare si multa munca, pentru iarna asta ne-am propus sa mergem cu ea la schi. Varsta ideala pentru a incepe acest sport este 3-4 ani. Noi am reusit sa ajungem cu Maria la 6, din varii motive. Si contrar asteptarilor noastre, a invatat destul de repede. A ras, a plans, a interactionat cu alti copii pe partie si, ce e mai important, s-a indragostit de acest sport.

Am ales un loc minunat pentru aceasta prima experienta. In Parang. Daca nu ati fost, va recomand sa o faceti, indiferent de anotimp. Este superba zona, si vara si iarna! Am mai fost acum doi ani cu ea in tabara de vara acolo. Ne-am indragostit amandoua de acest colt de rai. Iarna este la fel de frumos. Doar ca este foarteeee frig! (si vara ce e drept am fost surprinse de temperaturile scazute inregistrate, 13-15 grade cand in Bucuresti erau peste 35 grade).

Distanta dintre Bucuresti si Petrosani este destul de mare (300 km aproximativ), dar merita! Odata ajunsi acolo, uiti de tot! Va las cateva poze, poate nu ma credeti! 🙂

la schi in parang

la schi in parang2

la schi in parang

la schi in parang3

Statiunea Parang este la 15 kilometri de Petrosani si gazduieste noua partii, atat pentru incepatori, cat si pentru avansati. Iarna ajungi sus in statiune doar cu telescaunul, vara mai sunt turisti care se aventureaza sa urce si cu masina. Sunt cateva centre de inchieriere articole sportive, cateva cabane si multa multa zapada. Locul ideal pentru a te indragosti de acest sport.

Relatia mea cu claparii si schiurile este una simpla, ne-am intersectat prima data cand aveam eu vreo douazeci de ani si acum, odata cu Maria.

Va las mai jos concluziile mele dupa cateva zile la schi:

  • Varsta ideala pentru a incepe acest sport este 3-4 ani
  • Este un sport foarte scump.
  • Un echipament complet pentru schi contine: clapari, schiuri, bete, casca, ochelari. Dar pana ajungi pe partie, ai nevoie si de pantaloni si bluza termica, un polar, sosete speciale de schi, pantaloni si geaca de schi, cagula/caciula si bocanci. Bineinteles ca poti inchiria complet sau partial echipamentul.
  • Poti opta pentru cateva ore cu un monitor de schi pentru a te initia in tainele acestui sport, sau poti sa cauti un club sportiv/tabara de schi unde sa invete acest sport cel mic. Noi am optat pentru a doua varianta.
  • Este un sport complex si foarte greu!
  • Trebuie neaparat sa slabesc si sa urc din nou pe schiuri, traiesc cu senzatia ca mi-ar fi mult mai usor daca as avea cateva kilograme in minus! 🙂

La voi cum a fost prima intalnire cu schiurile? Noi abia asteptam urmatoarea escapada! 🙂

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.