2017 la bilant!

 

In fiecare an, in decembrie, analizez impreuna cu sotul anul care se incheie. Avem o viziune diferita asupra lucrurilor, el vede partea goala a paharului, eu intotdeauna pe cea plina. Dar anul asta, a fost de acord cu mine, chiar a fost un an bun 2017, printre cei mai buni din ultimii ani, pe toate planurile.

S-au intamplat multe in 2017. La serviciu am finalizat un proiect important la care lucrez din 2016, am descoperit un hobby de care m-am indragostit (handmade – decoupage), am inceput sa scriu pe blog.

Dar 2017 mi-a adus mult mai mult decat atat, mi-a daruit 3 momente in care am fost pe deplin fericita, 3 momente pentru care ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi.

Am trait o emotie  pura, greu de descris in cuvinte in momentul in care mica mea balerina a urcat pentru prima data pe scena. In fata a sute de spectatori, sa o vad gratioasa miscandu-se acolo impreuna cu celelalte zece lebadute a fost cel mai emotionant moment pe care l-am trait alaturi de fiica mea pana acum.

Tot 2017 mi-a adus si primul finut. Ne-am luat angajamentul in fata lui Dumnezeu sa il indrumam in viata si sa ii intiparim niste principii morale sanatoase. Il iubim mult si ne dorim o viata frumoasa pentru el.

Bucuria retraita in momentul aflarii vestii ca Maria va avea o surioara sau un fratior mi-o intelege orice mamica ce si-a dorit si a sperat la o minune.

Nu stiu ce planuri are 2018 pentru noi, dar tot ce imi doresc este sa fie un an linistit de care sa ne bucuram in 4.

Multumesc, 2017 pentru toate emotiile si bucuriile pe care mi le-ai adus!

Bun venit, 2018!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

 

Sarbatori cu burtica

Anul acesta, la fel ca in fiecare an, am petrecut Craciunul la parinti.

Fara zapada, dar cu toti cei dragi alaturi, sanatosi si bucurosi! M-am vazut cu mamaia mea de 82 ani de care ma leaga multe amintiri dragi de cand eram mica. Am mancat mult (ufff, ce burta mare am facut! 🙂 ), am dormit si mai mult si am petrecut timp cu parintii, sotul si fetita mea. Am cantat si ascultat colinde, l-am asteptat entuziasmati pe Mos Craciun, am ras mult si am dansat.

Dupa perioada aglomerata din ultimele doua saptamani, cu  serbarile Mariei (gradinita si balet), cu goana dupa cadouri, este binevenit un concediu prelungit, in care imi pot incarca bateriile in cel mai placut mod posibil. Rasfatata de toata lumea, am avut timp pentru mine, sa ma odihnesc, sa citesc si sa meditez la anul ce a trecut, la anul ce urmeaza si provocarile noi pe care le va aduce.

Mi-a prins bine perioada asta, mai ales ca in ultimele saptamani ma supara din ce in ce mai tare o durere de spate pe care la prima sarcina nu am experimentat-o. Speram, si am avut dreptate, ca putina odihna sa ma ajute sa scap de simptomele astea neplacute.

E al doilea Craciun pe care il petrec cu burtica. La Maria eram in primul trimestru, foarte entuziasmata de meniu nu am fost atunci, pentru ca greturile erau in toi. Acum, in schimb, toate au avut un gust deosebit. Si cozonacii mamei, si sarmalele, si toate “porcariile” de sezon. Si din fericire, a fost primul an in care grija de a nu acumula kilograme prea multe de sarbatori nu mi-a mai dat tarcoale 🙂 Am avut totusi cateva alimente la care doar m-am uitat, noroc ca era masa plina si am avut alternative. As fi baut un pahar de vin (sau vreo 2-3), as fi mancat si eu peste si cascaval afumat, sorici, amandina facuta in casa (ou crud in crema). Dar asta e cel mai mic sacrificiu pe care consider ca il fac pentru puiul meu mic.

Urmatoarele zile le vom petrece la fel de linistit. Revelionul probabil ne va gasi la caldura in casa, in sosete si fara rochii elegante.

Sper ca ati petrecut bine alaturi de cei dragi, ca nu ati abuzat de sarmale si carnati si v-a adus Mosul exact ce v-ati dorit.

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

O zi la fabrica lui “Miau-Miau tot ce vreau”

 

E deja o traditie, e al treilea an cand Maria merge cu mine la serviciu. Nu stiu exact ce o atrage, dar tot anul asteapta Craciunul sa mergem impreuna o zi la fabrica lui “Miau-Miau tot ce vreau”.

Timida si cumintica la inceput, dezinvolta si relaxata spre final. Se bucura cand se intalneste cu colegi pe care ii cunoaste deja si e mereu incantata sa-si faca prieteni noi.

Imi amintesc cu drag ca si eu mergeam cu mama la serviciu cand eram de varsta ei si am sperat sa fie o experienta la fel de placuta si pentru ea. Si nu m-am inselat, ii place maxim. In fiecare an descopera noi activitati despre care imi povesteste tot anul. Anul acesta a avut si doua partenere, de aceeasi varsta cu ea. Dar parca mai tare a fost atrasa de jocurile cu adultii, care pentru o zi s-au simtit ca la gradinita. Avioane si flori din hartie, povesti cu zane si spiridusi, plimbari cu scaunul, gimnastica, ascunsea pe sub birouri, poezii si cantecele, de toate s-a bucurat alaturi de colegii mei.

Cel mai amuzant moment a fost anul trecut, cand s-a asezat tacticos pe scaun si dupa doua minute m-a intrebat: si…de unde luam banii acum?

Va fi trista urmatorii doi ani cand voi sta acasa si nu vom mai putea pastra traditia noastra, dar poate incepe o traditie noua la tati la serviciu 🙂

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

 

Serbarea de Craciun 2017

Nu stiu care din noi (eu sau Maria) este mai nerabdatoare sa participe la serbarea de Craciun. Nu as rata nicio serbare pentru nimic in lume.

Saptamana asta am avut doua. La gradinita si la balet. La fel de emotionante. Ma bucur sa o vad, fara trac, cum traieste fiecare moment, cum recita poezia, canta, danseaza si se joaca cu ceilalti copii. Nu am ochi decat pentru ea. Ii surprind toate gesturile, cum sta aruncata in scaunelul ala mic, cum se scobeste in nas ( 🙂 ), cum se stramba si vorbeste cu baietelul de langa, cum il analizeaza curioasa pe Mos Craciun cand isi face aparitia, sau imi trimite mie vreo bezea in public.

Am surprins zilele astea o discutie intre mamici. Vorbeau ca li se par inutile aceste serbari. Am citit recent si un articol care sustinea (mai vehement ce e drept) acelasi lucru si am stat si am rememorat serbarile din trecut. Nu, nu e traumatizant pentru copilul meu. Fulg de nea, Craciunita, Zana, Floarea Soarelui, de fiecare data astepta cu nerabdare sa probeze rochia pe care urma sa o poarte la serbare, era entuziasmata sa primeasca poezia sa o putem invata impreuna iar inainte de marele eveniment zilele treceau prea incet, pe degetele ei cand le numara.

Pe unii din ei ii va ajuta experienta cu siguranta. Vor fi artisti, vor vorbi in public, vor avea o minima experienta.

Pe Maria am inscris-o la balet de anul trecut. Am gasit o scoala care imi place tare si la fiecare sfarsit de an organizeaza spectacol la Sala Palatului, cu sute de spectatori. M-a coplesit emotia cand am vazut-o in vara pe scena, in fata a sute de spectatori, dar ei I-a placut foarte mult si astepta spectacolul de anul viitor, face deja liste cu invitati 🙂

Deci, dragi parinti, va sfatuiesc sa nu ratati nicio serbare. Nu stiu cum resimte copilul, noi am fost cu mic cu mare la fiecare serbare, mami, tati, mamaia, tataia, verisorul. Si am vazut-o cat e de fericita de fiecare data sa ne vada pe toti in public.

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

10 Idei Cadouri De Craciun Pentru Familie

 

Ma bucur cand ii fac fericiti pe cei din jurul meu. Imi place sa ofer cadouri, surprize, bucurii si pun multa pasiune in asta. Si ce moment mai bun decat Craciunul?

Anul asta n-am mai facut liste si cumparaturi din timp, dar nu stiu cum, am reusit sa umplu cateva dulapuri (partea de sus a lor…ma inteleg parintii cu prescolari curiosi 🙂 ).

Dar pentru ca in fiecare an ma intreb ce cadouri sa le mai cumpar celor dragi, voi face o lista pe care sa o pot consulta in apropierea Craciunului, an de an. Poate va ajuta si pe voi. Si astept idei noi pentru a actualiza lista. Ordinea este total aleatorie.

Cadouri Craciun – sugestiile mele

  1. Pijamale – mai ales daca beneficiarul este un copil. Sunt practice, iar daca au si desene tematice, l-ai castigat!
  2. O paturica pufoasa si o pereche de papuci de casa caldurosi;
  3. O carte – cadou ideal si pentru copii (carte de colorat, cu povesti de iarna sau o carte cu colinde – gasiti aici mai multe carticele potrivite);
  4. O cutiuta de bijuterii. Eu am comandat doua de la Loredana anul asta 🙂
  5. Parfum, bijuterii, poseta, cosmetice – daca este pentru o persoana apropiata (sora, prietena, mama) si ii cunosti foarte bine gusturile;
  6. Un bilet la un spectacol (pentru cei mici – Maria a primit bilet la spectacolul de Craciun – gasca Zurli si a fost foarte incantata), un voucher pentru masaj  (o recomandare aici)sau un voucher pentru o sedinta foto de Craciun;
  7. Manusi, caciula, fular sau un sal elegant; Neaparat aruncati un ochi aici daca va decideti pentru un astfel de cadou.
  8. Un gadget (telefon, tableta, laptop,xbox) daca Mosul este foarte darnic si are magazine de profil la el in Laponia 🙂
  9. Jucarii, dulciuri, hainute – pentru copii si nu numai;
  10. Un cadou personalizat (cana, tricou, globuri, calendar, rama foto).

 

Si stiti ce as mai adauga acestei liste? Sa nu uitati de Craciun sa faceti o fapta buna, sa fiti Mos Craciun pentru un copil dintr-o familie fara posibilitati, sa faceti o donatie pentru o cauza cu care rezonati, sa aduceti o bucurie unui om care a uitat ce inseamna sa primesti un cadou sub brad.

Sarbatori fericite! Bucurati-va de oamenii dragi pe care ii aveti langa voi si de magia Craciunului!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

 

Despre Scutece Textile – Pe Intelesul Tuturor

Va spuneam ca am auzit prima data despre scutecele textile cand Maria avea cam un an si jumatate. Era tot timpul iritata, desi aveam grija sa ii schimb des scutecul de unica folosinta. La olita am pus-o devreme, la insistentele mamei, cam la 7-8 luni. S-au imprietenit la modul ca nu riposta, dar de cerut nu cerea cand avea nevoie.

Am schimbat marca de scutece de unica folosinta, am schimbat servetelele, cremele, dar problema nu s-a rezolvat definitiv decat abia la doi ani cand a trecut la chilotei 🙂 . In cautarea unei solutii, am dat peste un articol despre aceste scutece textile si am aprofundat subiectul.

Ce sunt scutecele textile?

Sunt ca si aspect identice cu scutecele de unica folosinta. Difera materialul din care sunt produse, dar chiar daca sunt din material textil sunt foarte absorbante, nu va imaginati ca bebe trebuie schimbat din cap pana in picioare ca acum 20-30 ani, cand nu existau scutecele de unica folosinta si mamele noastre foloseau celebrele pelinci 🙂 .  Dupa utilizare nu se arunca la ghena/gunoi ci se spala. Nu se spala manual, ci la masina de spalat. Practic, daca decizi sa renunti la scutecele de unica folosinta, trebuie sa iei in considerare urmatoarele aspecte:

  • Aprovizionarea este foarte importanta. Ai nevoie cam de 20-25 bucati de astfel de scutece pentru a te descurca de la o spalare la alta. Trebuie sa iei in calcul si timpul de uscare, care difera in functie de anotimp.
  • Ai nevoie de ceva in care sa le depozitezi. Unele mame folosesc o galeata speciala cu capac, altele niste sacose impermeabile special concepute pentru ele.
  • Detergent (eco) + inalbitor (tot eco); spalarea se face la temperaturi de minim 60 grade.

De ce am decis eu sa le incerc?

Pentru ca vreau ce e mai bun pentru copilul meu. Multi, cand pleaca in aceasta aventura, aleg cele mai bune produse pentru copii; cel mai bun patut, carucior, scaun de masina, etc. Dar cand vine vorba de scutece, aleg ce e la indemana, poate cea mai buna marca de scutece de unica folosinta. Am fost si eu acolo. Si ma bucur ca acum am ocazia sa aleg diferit. Stiu ca e un efort suplimentar, dar cand o sa ii vad bulanele grasane in scutecele astea care…am uitat sa va spun… arata fenomenaaaal, o sa uit de toata munca pe care o implica aceasta activitate.

Cand am inceput sa ma documentez, va spun sincer ca am fost coplesita de toate informatiile gasite. Lucrurile ar trebui sa fie simple: le cumperi, le pui pe bebe si le speli. Ei, nu e chiar asa. Sunt foarte multe modele, fiecare mamica cu care am vorbit are preferatul ei, sunt foarte multi termeni care ar putea sa te sperie in prima faza (striping, wet-bag, cover, insert, fitted), dar banuiesc ca atunci cand incepi sa le folosesti lucrurile incep sa se mai clarifice.

Pana atunci, ma bucur de burtica, mai am 4 luni pana vine micul pisacios pe lume. Timp suficient sa ma documentez in continuare si sa ma aprovizionez.

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

Concurs de Craciun!

Pe Loredana am cunoscut-o acum doi ani. Ne-am vazut doar de cateva ori in acest timp, dar am pastrat legatura. Prin vara am descoperit amandoua o pasiune comuna – handmade, pictura pe obiecte din lemn/sticla. Ne-am documentat, ne-am sfatuit, am ras, ne-am facut planuri impreuna. Eu am renuntat cand am aflat ca sunt insarcinata, mi-a fost teama sa stau in vaporii de vopsea. Ea a continuat si i-am urmarit din umbra evolutia spectaculoasa. Este un om atat de talentat, ies din mainile ei niste lucruri atat de minunate!

Si ca sa va convingeti, va propun un concurs:

 

Puteti castiga aceasta cutiuta de bijuterii realizata de Loredana, urmand pasii de mai jos:

  1. Like paginii Eco de Mic
  2. Like paginii Magic Gifts – Cadouri minunate
  3. Sa lasati un comentariu aici pe blog in care sa ne spuneti cui ati oferi aceasta cutiuta minunata (sau v-ati face voua un cadou de Craciun? 🙂 )
  4. (optional) Share la postare, sa poata participa si prietenii vostri la concurs, sau macar sa vada ce minunatii ies din mainile Loredanei.

Va puteti inscrie pana duminica, 17 decembrie; castigatorul va fi anuntat luni, 18 decembrie dimineata (random). Cutiuta va fi expediata prin Posta Romana (doar pe teritoriul Romaniei), speram sa ajunga in timp pana de Craciun.

Mult success!

 

 

Later edit:

Felicitari, Meda, nr 2 ti-a purtat noroc 🙂

2 fete Zurli si-o papusa

A venit Mosu’ anul asta incarcat. Si Maria s-a mirat, tot scotand surprize din ghetute. “Cred ca m-a vazut ca am fost cuminte la gradinita! Mi-a adus prea multe cadouri”. Cel mai tare s-a bucurat de un bilet la spectacolul de Craciun “Multumesc, Mos Craciun – Gasca Zurli”. Am primit si eu unul, probabil m-a vazut si pe mine ca am fost cuminte 🙂 .

Prea multe nu stiam de gasca asta pe care o adora toti copiii. Auzisem, in schimb de Mirela Retegan, in alt context, al regimului pe care il incurajeaza si pe care l-am incercat si eu o perioada.

Am plecat sambata seara entuziasmate amandoua, e molipsitoare bucuria ei. Odata ajunse acolo, a negociat si o papusica Zurli. “Uite, Mosu’ ne-a adus biletele, ia-mi si tu ceva acum. Papusica vreau, coronita data viitoare”.

Ne-am asezat cumintele amandoua in sala plina de copii Zurli, parinti si bunici. Am cantat (am descoperit ca stiam multe din cantecele), am dansat, ne-am bucurat si ….am plans. Mi-am sters lacrimile pe furis. Emotionant totul! Inteleg acum de ce vin toti copiii la Zurli si de ce ii incurajeaza parintii. Mirela ne-a multumit si ne-a povestit despre munca ei pe care o face cu atata pasiune si despre dorinta ei de a invata parintii sa creasca copii fericiti. Am zambit, gandindu-ma la numele proaspatului meu blog, ce coincidenta fericita!

Luni dimineata, in drum spre serviciu vorbeam cu prietena mea Diana si ii povesteam ce incantata a fost Maria de gasca Zurli si ce emotionata am fost eu. Am iesit in strada si cine mi-a iesit in cale? (defapt, eu I-am iesit in cale, ea conducea linistita 🙂 ) Mirela Retegan! Am oprit-o, I-am marturisit cat de emotionant a fost pentru mine tot momentul si m-a linistit, e ceva normal, nu sunt singurul parinte care varsa lacrimi la spectacole. Mi-a recomandat sa ascult un cantec, la care si ea plange mereu:

Multumesc, gasca Zurli pentru o seara asa emotionanta!

Multumesc, Mirela Retegan ca nu ai dat cu masina peste mine! 🙂

 

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

Mi-e dor…

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, deci voi spune clar de la inceput. Sunt din categoria aceea care considera sarcina o perioada minunata. Greturi, dureri de spate, analize, nimic nu imi poate umbri bucuria. E o minune ce se intampla in corpul meu si ma bucur de fiecare bataie de piciorus pe care o simt.

Simtiti si voi ca se apropie un dar…nu? Desigur…sunt lucruri de care imi e dor…

  • Imi este dor de o baie lungaaa lungaaa si fierbinte. Atat de fierbinte incat sa ies rosie si sa simt ca nu mai pot respira. Reuseam, macar o data pe luna, sa prind o ora doar a mea si sa ma rasfat cu o baie fierbinte. Sau macar mai furam cate 15-20 minute pana se plictisea Maria si incepea sa bata insistent la usa si sa ma atraga cu vreun joc nou descoperit sau sa ma cheme sa imi arate vreun desen.
  • Imi este dor sa imi iau fetita in brate. Sa dansez cu ea, sa ne pupam si sa radem. De cand am aflat ca sunt insarcinata am evitat sa mai ridic greutati, iar douazeci si un pic de kilograme ale ei cu siguranta depasesc limita admisa in situatia data. Mai cobor la inaltimea ei sa ne dragalim cand are pofta, sau se ridica ea pe pat/scaun sa ne putem tine in brate strans strans cateva secunde cand simtim nevoia.
  • Imi este dor sa dorm cu ea. Nu ca m-as odihni cu adevarat, somnul cu Maria este o aventura. Picioare in cap, coate in burta, papusi peste tot. Doarme singura in camera, dar noaptea cand se mai trezeste ne striga. Si ma uit cu jind la sotul meu cand isi ia perna si merge sa se cuibareasca langa ea. “Ti-e dor sa dormi cu ea, asa-I?” m-a intrebat aseara. Da, mi-e dor. De asta ma trezesc dimineata cu 10 minute mai devreme, ma bag langa ea in pat si pana se trezeste o tin in brate, o mangai si o pup in liniste.
  • Imi este dor sa beau o cana de vin fiert in varf de munte. Stiu ca este interzis alcoolul in timpul sarcinii. Am mai ciupit pe timpul verii cate o gura de bere si simt deja, acum ca se apropie Craciunul, mirosul de vin fiert si scortisoara. Sper sa fie si zapada, de la mama din curte se vede in departare un deal. Si promit sa imi aleg canuta cea mai mica 🙂 .
  • Imi este dor sa mananc un ou fiert moale sau un ou ochi. Fructul interzis? Cam asa, in cazul meu. Nu am vreo pasiune deosebita pentru acest aliment. Dar aleg intotdeauna oul ochi, nu omleta.
  • Imi este dor de o plimbare lunga si de un masaj. Plimbarile lungi sunt permise, chiar recomandate in timpul sarcinii. Din pacate, vremea nu prea ma ajuta, iar perioada urmatoare se anunta temperaturi si mai scazute. Ador senzatia resimtita dupa o zi lunga in care am mers cel putin 7-8 kilometri si ma rasfat cu un masaj ( aici gasiti si o recomandare) care imi pune in miscare toti muschii.

Stiti acum ce voi face dupa ce nasc, nu?

Imi voi tine in brate baietelul, si o sa uit de tot ce mi-a fost dor in ultimele 9 luni 🙂 .

Astept sa imi impartasiti si voi de ce v-a fost dor sau ce v-a lipsit in timpul sarcinii.

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

Eu cum nasc?

Am fost aseara la conferinta “Tu cum nasti?“.

Probabil va intrebati ce am cautat acolo. Deja am nascut o data, se presupune ca ar trebui sa stiu cum se face. Asa e, decizia era deja luata. Am mers pentru ca unul din prezentatori a fost Anca Leibovici, verisoara mea. Ii urmaresc activitatea, imi place ce scrie si cum scrie si imi doream tare mult sa o vad live in cadrul unei astfel de prezentari. Ne-a povestit despre proiectul ei Born Abroad, 11 povesti minunate ale unor mamici romance care au nascut inafara tarii. Abia astept sa le citesc pe toate.

Dl Dr Silviu Istoc (Medicover) ne-a vorbit despre nasterea naturala vs nasterea prin cezariana – a comparat nasterea cu urcatul pe munte si avem doua variante: pe jos sau cu telecabina 🙂 ; Ramona Rosu (Fiziokinetoterapeut, Educator Prenatal) ne-a vorbit despre pregatirea fizica si emotionala din timpul sarcinii, iar Dna  Dr. Ruxandra Plesea (Medic diabet si boli de nutritie) despre alimentatia din timpul si dupa sarcina.

Spre deosebire de prima sarcina, in sarcina nr 2 nu am fost asa atenta la ce si cat mananc. Am mancat normal, ce, cand si cat am dorit, am poftit la mult dulce (chiar credeti? 🙂 ) si nu prea am tinut cont de nicio restrictie, dieta sau recomandare. Dar dupa ce am ascultat-o pe dna dr Ruxandra Plesea mi-am propus ca perioada ramasa sa fiu mai atenta si sa am mare grija la ce mananc, sa ii dau lui bebe ce are nevoie, nu sa imi satisfac eu poftele de ciocolata, shaorme, cartofi prajiti sau alte prostii. Si un alt aspect foarte foarte important, trebuie sa avem multa grija dupa nastere la alimentatie, mai ales daca alaptam. Foarte sanatos + vitamine!

Recunosc ca m-am dus putin cu inima stransa dintr-un anumit punct de vedere. Eu am nascut prin cezariana. Dar au trecut deja 5 ani jumatate, deci nu ar fi fost un impediment daca as fi decis acum sa urc muntele 🙂 . Ma asteptam ca argumentele aduse de dl dr Silviu Istoc sa ma puna pe ganduri, sa cantaresc si sa analizez optiunea de a naste natural de data aceasta. Dar am plecat mai convinsa ca oricand sa nasc prin cezariana si al doilea copil. Prezentarea a avut un impact emotional ridicat asupra mea; dl dr era de garda cand am mers eu la 5 saptamani de sarcina pentru confirmare. Deci a fost prima persoana care l-a vazut pe bebe, in forma lui milimetrica din acele momente.

Mi-a placut foarte mult si ideea organizatorilor. S-au oferit 3 vouchere pentru recoltare celule stem (tombola) si o pompa de san Spectra. Fericita castigatoare a pompei Spectra s-a asezat pe scaunul norocos, cu un biletel castigator plasat sub scaun inainte de inceperea conferintei.

A fost o seara foarte placuta si am plecat cu multe informatii noi. Multumesc Anca pentru invitatie!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.