Doua saptamani de bebeluseala

De doua saptamani iubesc la nebunie un pui de om de 3 kilograme si putin. N-au fost doua saptamani usoare, nici cele mai frumoase…au fost cele mai grele doua saptamani din viata mea.

M-au macinat milioane de intrebari. “De ce nu face pipi?”, “De ce nu face caca?”, “Ce e cu petele astea portocalii in scutece?”, “De ce nu creste in greutate?”. In fiecare zi aveam cate o noua obsesie…

La fel ca si sarcinile, total diferite ca si simptome si trairi, si nasterea, recuperarea si adaptarea la noua viata au fost niste experiente total diferite.

Singurele constante au fost doctorul, spitalul si dificultatile in tot procesul de alaptare. Am avut multi oameni dragi alaturi care m-au ajutat sa trec peste toate fricile, panicile si crizele traite in aceasta perioada. Le multumesc din suflet tuturor pentru ajutor, pentru incurajari si vorbele bune.

Bebe Andrei s-a nascut pe 11 aprilie, asa cum imi imaginez eu de 9 luni. Blondut cu ochi albastri? Asta urmeaza sa vedem pe masura ce mai creste. 🙂

Am topait de fericire astazi cand am vazut, in sfarsit, o crestere pe cantar. M-am uitat in oglinda si m-am convins ca totul va fi bine si mi-am promis sa ma bucur de urmatoarele clipe si sa nu mai las panicile de proaspata mamica sa ma darame. Copiii mei au nevoie de mine fericita! Mai ales Maria, care desi e un copil, intelege tot ce se intampla. Asa cum spuneam in timpul sarcinii, viata in 4 va fi de vis!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.