Jurnal de dieta – prolog

V-am povestit acum cateva saptamani despre kilogramele pe care le-am acumulat in ultimii ani (aici). In oglinda nu le vad, jur. Sunt constienta ca sunt acolo, dar nu le vad pe toate 20!!!

Oamenii cu care ma intalnesc se impart in trei categorii. Cei politicosi care isi vad de treaba lor, oamenii sinceri care nu isi pot ascunde mirarea si cei care tin cu adevarat la mine si care pur si simplu ma cearta ca am lasat lucrurile sa ajunga pana aici. Am nascut de trei luni, da. Dar sunt atatea mamici tinere cu pui mici care arata senzational.

Mi-e clar ca trebuie sa iau masuri, dar este foarte greu sa iti schimbi obiceiurile alimentare (gresite) peste noapte. In ultimul an nu am avut nicio restrictie. Am mancat orice am poftit, indiferent de ora. Si am facut o pasiune nebuna pentru dulciuri, la ore cat mai tarzii.

Diete de slabit am mai tinut de-a lungul anilor. Unele cu success, altele fara. Cele mai bune rezultate le-am avut acum vreo zece ani, cand am slabit aproximativ 14 kilograme in cateva luni. Aveam un coleg de birou mai plinut care reusise cu alimentatie si sport sa slabeasca peste 20 kilograme. Si mi-am zis atunci “daca Sorin a putut, o sa reusesc si eu”. Am reusit si m-am mentinut pana cand am ramas insarcinata cu Maria. Nu a fost o dieta anume, m-am ghidat in linii mari dupa cartea Mihaelei Bilic (Traiesc deci ma abtin). La fel voi face si acum. Polonicul, cum ii spune tata, ma va ajuta si de data asta. Adica portii mai mici. Logic, nu?

Mi-am facut bagajul, mi-am luat copiii si am plecat in vacanta la bunici. Voi reusi, sper eu, in cateva saptamani sa am un start bun in ceea ce imi propun. Ma sustin foarte mult amandoi. Gatesc cat mai variat si sanatos, cand mananca ceva dulce au grija sa se ascunda de mine 🙂 si ma incurajeaza sa nu renunt cand imi este mai greu (seara). Am deja o saptamana de cand m-am apucat serios de treaba. Ispite au fost destule, dar am reusit sa le fac fata.

O sa va povestesc pas cu pas cum imi merge. Sper sa fie un “serial” cu happy end si sa scriu fericita epilogul, anuntandu-va ca am reusit sa scap de toate cele 20 kilograme.

Planul meu pe termen lung este sa slabesc 10 kilograme pana la sfarsitul anului si inca 10 kilograme pana la sfarsitul lui 2019. Timp este suficient, ambitie la fel.

Eu, Diana si Alina am trait experienta sarcinii impreuna. La diferente mici de timp au venit pe lume trei baietei minunati care speram noi sa fie prieteni si cand vor creste. Toate trei am ramas cu cateva kilograme in plus si tot impreuna ne dorim sa le si pierdem. Ne ajutam cu sugestii de meniuri sanatoase si idei de miscare pentru a reveni in forma. Suntem ambitioase toate trei si sunt convinsa ca o sa ne iasa.

Mult succes, Diana! Mult succes, Alina!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Mami ZEN – 5 lucruri pe care le-am facut diferit la bebe2

“Arati foarte bine! Schimbata, relaxata, implinita, fericita!” mi-a spus zilele trecute cineva foarte drag. Asa este, s-au schimbat multe de cand a venit pe lume bebe 2.

Au trecut 100 zile de cand ne cunoastem, 100 zile de cand ne iubim. Ce am facut diferit fata de acum 6 ani?

M-am bucurat de toate etapele prin care trece bebe! La fetita am avut o perioada foarte grea la inceput, ii urmaream toate “achizitiile”, sa ma asigur ca se dezvolta normal. Acum am lasat toate grijile si ma bucur linistita de puiul meu mic pentru ca sunt constienta ca nu ma mai intalnesc cu momentele astea.

Nu m-am stresat sa ii fac un program. Asta nu este neaparat un lucru bun. Dar am facut cum am simtit. Programul pune o presiune mare pe mamici si atunci cand ceva nu merge conform graficului, are tendinta sa o ia razna. Baita Mariei ii faceam in fiecare zi, la aceeasi ora. O vizita la ora respectiva ma dadea peste cap. Acum am fost flexibili si cu baita (nu am facut in fiecare zi) si cu orele de mese si somn. Cand va mai creste putin, vom reusi cu siguranta sa ii facem si un program.

Nu mi-am mai facut griji! Griji ca nu este curat in casa, ca nu am mancare, ca nu sunt rufele calcate. Noroc ca este vara si sotul face cea mai buna salata de rosii din lume; iar hainele arata foarte bine si necalcate. 🙂 Si noroc cu mama, ca ne-a vizitat foarte des in ultimele 3 luni. Iti multumim, buni, pentru tot ajutorul!

Am iesit mult afara! Dimineata, pranz, seara, au fost zile cand am iesit si de 3-4 ori afara. Bebe a dormit foarte bine pana de curand in carucior, plimbat sau in parc la umbra. Eu m-am relaxat la cafea in parc, am iesit des cu prietenele la plimbare sau cu Maria la locul de joaca.

Mi-am luat des pauza de bebe. De fiecare data cand am putut. O nunta, un botez, o iesire la film sau la mall cu Maria. Au fost ocazii bune sa ma deconectez, sa imi incarc bateriile si sa petrecem timp in 3. Inainte nu reuseam, si o iesire de o ora trezea in mine sentimente de vinovatie si abia asteptam sa ajung acasa. Daca ai cu cine, e cel mai bun sfat pe care il pot da unei proaspete mamici. O iesire singura la cumparaturi sau o intalnire cu prietenele la o cafea face minuni!

Voi ce ati facut diferit la bebe2?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

De ce m-am tuns?

Nu am avut niciodata parul lung. Scurt spre mediu l-am avut mai mereu, mai ales in ultimii ani. Cam de 2 ori pe an ma intalnesc cu Alinuta si decidem impreuna cum il tundem. O cunosc de 8 ani, a fost dragoste la prima tunsoare. 🙂 De atunci n-am mai dat parul pe alte maini si orice eveniment important din viata mea incepe cu ea.

Nu am un par grozav, dar in perioada sarcinii a “inflorit”. Nu s-a mai ingrasat la fel de repede si toate firele de par au stat cumintele la locul lor. Dupa nastere au inceput timide sa-si faca aparitia peste tot: parchet, cada, patut bebe. Si atunci am apelat la buna mea prietena, Alinuta.

De ce m-am tuns?

Indiferent daca noua tunsoare mi se potriveste sau nu, intotdeauna exista cineva care pune intrebarea asta. Si nu pentru ca ar dori sa afle neaparat motivele reale….e una din intrebarile acelea, ruda cu ” si pe cand nunta?” sau “cand ii faceti un fratior?” 🙂

Stiu ca este un proces perfect normal si ca in continuare voi mai gasi fire de par prin casa, dar m-am tuns pentru ca:

  • m-am saturat sa il prind doar in coada
  • este foarte cald si e mai usor de suportat asa scurt
  • e mai usor de spalat, uscat, aranjat
  • am o alunita naravasa chiar la baza gatului de care se tot agata firele de par rebele. Urmeaza sa fie indepartata si e bine sa fie zona libera pentru a se vindeca mai usor
  • sotul mereu insista sa ma tund scurt, intotdeauna i-am placut cu parul scurt
  • am simtit nevoia de o schimbare
  • nu l-am mai tuns de mult si era nevoie de un refresh
Alte remedii pentru regenerarea parului

Tot Alinuta m-a ajutat si la acest capitol. Ce mi-a sugerat sa incerc?

  • sampon si fiole pentru prevenirea caderii parului de la Londa profesional, Wella sau Bes
  • Omega 3 (atentie daca alaptati, verificati atent prospectul, nu toate marcile sunt recomandate)
  • infuzie cu ceai de brusture
  • alimentatia este foarte importanta. Cat mai variat si sanatos!

Rezultate bune se mai pot obtine cu Zinc (aceeasi atentionare ca la omega 3) sau diverse masti ( o sa o incerc pe cea cu miere, scortisoara si galbenus, am auzit ca ar face minuni).

Voi v-ati confruntat cu aceasta problema dupa nastere? Cum ati trecut peste? Aveti ceva secrete de impartasit?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.