O saptamana minune cu bebe Andrei

Nu cred sa fi avut o perioada mai grea de cand am copii.

Am inceput acum o saptamana un articol. Eram la capatul puterilor si incercam sa ma descarc cumva. Nu am reusit sa il termin. Mai bine, acum vad lucrurile mai clar (mai odihnita) si pot sa va povestesc experienta mea la rece.

Nenorocit puseu de crestere, nenorocit salt mental care il deranjeaza pe micul golan. Sper sa treaca repede si sa pot trai iarasi linistita, fara stresul zilnic “Oare cum mai adoarme, in cat timp si pentru cat timp”. Nu mai stiu cum trec zilele. (Slava Domnului, noptile sunt linistite. Asta imi da putere sa trec si peste zile.)

Atat am apucat sa scriu, dar citesc usor printre randuri disperarea. šŸ™‚

Cine ma cunoaste bine, stie ca sunt optimista de felul meu si greu ajung sa zic “nu mai pot”. Acum pot zambi, ca a trecut greul. Dar situatia statea altfel acum cateva zile…

In primele 20 luni de viata, copiii au aproximativ zece salturi mentale (sau saptamani minune). Pe unele le simti mai puternic, altele poate trec si nici nu ai remarcat vreo schimbare majora in comportamentul bebelusului.

Acest salt mental (saptamana minune) mi-a chinuit copilasul cam 10-12 zile. Nu se punea problema sa stea singur in camera,iar in carucior urla de ne auzeau toti vecinii. Doar in marsupiu reuseam sa il adorm si sa il alaptez. In caz ca eram curajoasa si il puneam in pat dupa ce adormea, de cele mai multe ori se trezea. Eram epuizata, cu dureri de spate, maini si cap. Salt mental si Ā puseu de crestere (a luat in greutate cam 600 grame in aceasta perioada). Combinatia fatala! šŸ™‚

Acum trei zile, puiul meu s-a trezit linistit si a adormit in pat, in brate la mami. Imi venea sa topai de bucurie, dar nu indrazneam sa ma misc. Apoi am iesit la o plimbare scurta si a adormit in carucior. Si tot asa, timp de 3 zile.

Cum am trecut peste perioada asta grea?
  • l-am luat in brate de fiecare data cand plangea. L-am mangaiat siĀ i-am cantat.
  • am ignorat sugestiile celor din jur care ma trimiteau la doctor sau imi spuneau sa il las sa planga.
  • am acceptat ajutorul. M-a ajutat mult ca am fost la bunici in perioada asta. Asa am reusit si eu sa mai fac un dus si sa mananc linistita.
  • seara ma culcam foarte devreme. (cu gainile si cu bebe šŸ™‚ )
  • am avut rabdare. Stiam/speram ca e doar o etapa si am asteptat sa treaca. E foarte greu in momentele alea sa iti pastrezi calmul…

Andrei s-a ales cu niste achizitii dragalase (se rostogoleste de pe spate pe burtica si invers, duce tot ce prinde la gurita, este total indragostit dupa orice rosu si scoate niste gangureli absolut adorabile) si eu am invatat sa fiu mai rabdatoare.

Mai multe despre salturi mentale gasiti aici.

Voi cum va descurcati cu perioadele acestea grele? Ce alte trucuri aveti? Sa nu ma gaseasca urmatorul salt mental nepregatita…

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook EcoĀ deĀ Mic.

Septembrie fara zahar

Sunt de parere ca toate lucrurile se intampla cu un scop. Si la timpul lor.

Am pornit in lupta cu kilogramele acum sase saptamani. Am castigat cateva batalii, dar drumul este lung. Cel mai greu imi este cu pofta de dulce. Asa ca in momentul in care am citit despre provocarea Flaviei (Septembrie fara zahar), nu am ezitat. Din mai multe motive.

In primul rand, in septembrie urmeaza sa plecam in concediu. Plaja, marea, oamenii relaxati si ispitele (dulci) la tot pasul imi dadeau batai de cap in avans. Asa ca daca accept aceasta provocare, jumatate din problema este rezolvata.

In al doilea rand, imi plac provocarile. Iar cea prezenta vine la momentul potrivit. V-am povestit de dieta si ce reguli urmez. Practic nimic nu este interzis. Dar uneori este bine sa iti testezi si limitele. Iar in cazul de fata, eliminarea zaharului total pentru o luna este fix ce aveam nevoie. Si sunt convinsa ca perioada se va prelungi.

Si in al treilea rand, foarte curand bebe face 6 luni si vom incepe diversificarea. Deja este foarte interesat de alimentatia noastra. Va fi foarte greu sa ne ferim de el. Daca eliminam zaharul din dulciurile noastre vom putea imparti desertul. šŸ™‚

Si daca tot am pomenit de desert, va poftesc sa cunoasteti gasca fara zahar. Niste oameni frumosi care au acceptat deja provocarea si care impartasesc cu noi niste retete fara zahar care arata senzational. Abia astept sa le testez! Abia astept septembrie fara zahar! Cine mai intra in gasca?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook EcoĀ deĀ Mic.

Jurnal de dieta – 7 reguli de aur (capitolul 2)

Nu cred in diete minune! Cred in schimbarea obiceiurilor alimentare, in alegeri corecte si in polonic (adica portii mici, mai ales cand vorbim de alimente calorice).

Sunt cateva reguli de baza (le putem spune de bun simt chiar) pe care le respect pentru a-mi atinge obiectivul:

  1. Regula 80/20. Asta inseamna ca in 80% din timp sa faci alegerile corecte, iar in restul 20% sa mai poti trisa. In felul asta incetinesti putin procesul de slabire, dar iti poti satisface o pofta atunci cand chiar simti nevoia. Ai o slabiciune pentru inghetata sauĀ ciocolata…iti poti lua o doza mica din ele.
  2. Nu pleca niciodata nemancat la cumparaturi, petrecere sau oriunde stii ca te intalnesti cu ispite! Eu am cazut in capcana asta de cateva ori si as fi mancat si cu ochii, si cu nasul si cu gura.
  3. Orice, dar cu masura (polonicul si iar polonicul). Ideal, masura sa fie cat mai mica. Poti gusta din orice, dar sa stii cand sa te opresti.
  4. Anunta familia, prietenii, colegii de schimbarea din viata ta. Faptul ca devine publica dorinta ta de a slabi te responsabilizeaza si va fi mai greu sa renunti.
  5. Ultima masa sa fie cu cel putin 3 ore inainte de culcare.
  6. Renunta la rontaieli! Este cel maiĀ prost obicei. Umbli prin casa si incepi sa cauti in frigider/dulap dupa ceva de rontait. Poate gasesti un covrig, un mar, o maslina, un cub de ciocolata. Daca faci multe drumuri la frigider pe zi nu are sens sa te intrebi de ce nu se misca acul cantarului. Mesele si gustarile trebuiesc privite cu seriozitate.
  7. Aprovizioneazate! Sa ai mereu la indemana gustari sanatoase si sa nu te prinda ora pranzului sau cinei fara mancare in frigider.

Daca nu te-au convins regulile acestea, iti propun un exercitiu. De fiecare data cand vrei sa mananci ceva “interzis”, pune in balanta fericirea pe termen scurt (satisfacerea pe moment a unei pofte) si fericirea pe termen lung (sa ai silueta pe care ti-o doresti). Nu mai bine alegi o salata? šŸ™‚

Voi ce reguli respectati atunci cand sunteti la dieta?

 

Despre dieta am scris aici:

Jurnal de dieta – prolog

Capitolul 1 – 3 pasiĀ pentruĀ succes

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook EcoĀ deĀ Mic.

Interviu aniversar

De curand am citit despre aceasta idee si mi-a placut foarte mult. Anual, de ziua copilului (sau in jurul datei respective) pregatesti un set de intrebari la care juniorul/junioara sa raspunda. Va fi interesant peste ani sa citeasca raspunsurile, nu credeti?

Maria a implinit 6 ani luna trecuta si am zis sa pun in practica ideea cat mai repede. Am pus pe hartie cateva intrebari, ne-am asezat comod pe canapea si am inceput. Multe din raspunsuri le stiam deja, dar au fost si cateva surprize, trebuie sa recunosc.

Care este mancarea ta preferata?
Ciorba de dovlecei, clatitele si ardeii umpluti. (vaiii, ciorba aia de dovlecei mi-a provocat cosmaruri toata gradinita. Niciodata nu a iesit la fel de buna, desi am tot cerut reteta…)
Care este povestea ta preferata?
Belle si bestia.
Ce vrei sa te faci candĀ vei fiĀ mare?
Balerina, doctoritaĀ si educatoare sau invatatoare.
Care este culoarea ta preferata?
Roz, mov si negru.
Cati copii vrei sa ai si cum sa ii cheme?
Doi copii, o fetita si un baietel. Sonia si Alex. Si vreau baietelul sa fie mai mare.
Crezi ca Alex va fi gelos pe Sonia?
Da, putin.
Dar tu esti geloasa pe fratiorul tau?
Da, pentru ca mami sta mult cu el de cand s-a nascut. šŸ™
Cati ani crezi ca are mami?
Nu stiu asta….aaaaa….Ā 45? (pe aproape… in vreo 8 ani…)
Si tati?
52 (ha ha!)
Care a fost cel mai fericit moment din viata ta?
Cand am fost cu mami la film de ziua mea.
Care este cel mai fericit moment al anului pt tine?
Craciunul pentru ca primesc multe cadouri.
Cand ti-a fost cel mai frica?
Cand a cazut dulapul din balcon pe mine si cand am cazut cu bicicleta de pe terasa. (si eu tot atunci m-am speriat cel mai rau…)
Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ai primit pana acum?
Gentutele de la Mos Craciun (un set creativ).
Cu cine ai vrea sa iti petreci o zi intreaga?
Cu Rebeca! (prietena ei de la gradinita)
De ce o iubesti pe mami?
Pentru ca m-a nascut, are grija de mineĀ si ma iubeste foarte mult.
De ce il iubesti pe tati?
Pentru ca o ajuta pe mami sa ma creasca.
Ce cadou ti-ai dori sa primesti la urmatoarea aniversare?
Catelusa cu secrete (Cineeee? šŸ™‚ )
In ce loc ti-ai dori sa mergi? Si cum vrei sa ajungi acolo
In Africa cu avionul.
Pana anul viitor sper sa inteleaga notiunea de “preferat” si sa nu mai raspunda cu trei/patru optiuni. šŸ™‚
Cum vi se pare ideea? Ce alte intrebari ati mai sugera? (sa nu ma repet la aniversarea/interviul viitor).

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook EcoĀ deĀ Mic.

Jurnal de dieta – 3 pasi pentru SUCCES (capitolul 1)

Acum 4 saptamani, intr-o zi de marti, seara, am decis: din momentul asta sunt la dieta. Avem tendinta sa amanam, sa incepem de dimineata, deĀ luni, din data de 1 (daca este 1 Ianuarie, cu atat mai bine). La mineĀ acela a fost momentul decisiv, momentul in care am spus STOP.Ā  Mai avusesem cateva incercari si inainte, dar mai mult de trei zile nu a durat minunea.

Din punctul meu de vedere, pentru a avea un start bunĀ atunci cand incepi o dieta, e nevoie sa parcurgi trei pasi importanti:

  • Constientizarea

Serios va spun ca ma uitam in oglinda si nu ma vedeam grasa. Dupa ce am nascut, la cateva zile, au venit niste prietene in vizita. Purtam inca hainele de gravida, dar imi parea ca arat bine pentru o mamica ce isi tine in brate puiul de doar cateva zile. Ma asteptam, sincer, si la niste complimente. Nu numai ca nu au venit (complimentele), dar m-au incurajat “Hai ca dai tu josĀ burta siĀ kilogramele astea cu care ai ramas!”

Ce altceva mai ajuta? Pozele. Eu m-am vazut acum cateva zile in niste poze, daca nu eram deja la dieta, sigur luam masuri. Aveam burta mai mare decat verisoara mea, insarcinata in 8 luni. šŸ™

V-am povestit mai multe despre cum am constientizat ca e nevoie de dieta aici.

  • Ā Decizia

Ok, bun. Sunt grasa. Si acum? Mancam si noi ceva? Greu domle, greu. Cateva bluze si o pereche de pantaloni au camuflat timp de trei luni cum au putut ele mai bine anumite zone nu tocmai de invidiat… Sa renunt eu la mult iubitele napolitane si deliciosii cartofi prajiti? Ufff…se pare ca trebuie!

Dupa cateva incercari esuate, am decis. Nu pot ramane cu kilogramele astea toata viata. Nu sunt genul care sa ma cantaresc la trei luni si sa constat ca am slabit ceva kilograme. Nuuu, eu trebuie sa muncesc pentru ele. Asa ca, la dieta cu mine! Ce m-a ajutat de data asta? Faptul ca am spus-o in gura mare, oricui era dispus sa ma asculte. In felul asta m-am asigurat ca imi va fiĀ aproape imposibilĀ sa renunt.

Poate ai o rochie superba in care nu mai intri, sau vrei sa poti purta pantalonii aia scurti scurti din liceu. Ai un eveniment important la care vrei sa sclipesti sau pur si simplu doresti sa iti recapeti silueta de dinainte de sarcina. Important este sa iti stabilesti foarte clar obiectivele si sa ai rabdare. Kilogramele nu le-ai pus peste noapte, deci nu vor disparea atat de repede cum ti-ai dori. Daca ai o poza din vremurile bune, pune-o pe frigider sau undeva la vedere. Asa iti vei aminti mereu unde vrei sa ajungi.

  • Ā Anturajul

In general, familia, prietenii, in loc sa te ajute, te saboteaza. “Hai, doar gusta! Vai, ce bun e!” “Stiu ca e bun, asa m-am facut mare!”. M-au ajutat si nu prea. S-au ascuns de mine la inceput, apoi au inceput sa rasara prin toate colturile biscuiti, pufuleti sau alte minuni. Trebuie sa fii foarte puternic si sa lupti cu ispitele. La inceputĀ este maiĀ greu, apoi te obisnuiesti si vor fi din ce in ce mai usor de refuzat.

Eu am avut mare noroc cu fetele mele, Diana si Alina. Slabim impreuna. Ne sfatuim, schimbam idei de meniuri, ne sprijinim cand ne este greu si ne ajutam sa facem intotdeauna cele mai bune alegeri culinare. Inainte sa mananc o clatita sau o cupa de inghetata ma gandesc de doua ori. De cele mai multe ori renunt.

Desi ultimul, acest pas este cel mai important. Avand oamenii potriviti alaturi in momente ca acestea, reusita este garantata. Sigur ai o prietena (daca nu mai multe) care vrea sa dea jos cateva kilograme. Faceti echipa, tineti-va de treabaĀ si succesul este garantat!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook EcoĀ deĀ Mic.

 

Laptele matern – cel mai pretios dar

ā€œHranirea exclusiva la san a copilului in primele sase luni este esentiala pentru o viata sanatoasaā€.

Va suna cunoscut acest mesaj de interes public transmis prin intermediul canalelor de televiziune? Mie da! Acum doua luni cu greu ma abtineam sa nu inchid televizorul cand il auzeam…

Acum sunt bine. Relaxata si impacata. Dar am trecut prin toate starile posibile. Socata, revoltata, dezamagita. Nu puteam crede ca retraiesc cosmarul de acumĀ 6 ani. V-am povestit (aici) experienta din trecut cu alaptatul si v-am spus cat imi doresc sa reusesc acum sa fac lucrurile altfel. Nici nu concepeam ca va fi altfel, probabil daca as fi luat in considerare si aceasta posibilitate, socul ar fi fost mai mic…

Le-am facut pe toate: bebe mereu la san, am chemat acasa consultant in alaptare, suplimente, lichide si mancare cat mai sanatoasa. Si totusi, copilul meu nu se satura. Plangea si nu lua in greutate. La 10 zile de viata avea 300 grame in minus fata de greutatea de la nastere, si tot scadea. Nu am ezitat nicio clipa si am introdus biberonul. Acum, la aproape 4 luni mergem pe aceeasi formula: lapte matern si completare. Alaptat, biberon, muls, sterilizat…cine a trecut prin asta stie ce implica tot procesul. De cate ori am vrut sa renunt? Nici nu mai tin minte. Dar imiĀ aminteam mereu cuvintele Adinei (consultantul in alaptare). Si 2% este important! (vorbea de procentul de lapte matern din total hrana oferita bebelusilor).

Pe Maria am alaptat-o pana laĀ doua luni. Si acum primele doua luni au fost mai grele, pana am acceptat situatia si am depasit acest prag. Eram obsedata de asta, citeam tot ce prindeam si am testat cam tot ce m-ar fi putut ajuta sa cresc lactatia si sa pot alapta exclusiv. Traiam o bucurie bolnava cand vedeam in parc alti bebelusi hraniti cu biberonul. Si o jena inexplicabila cand ii dadeam eu lapte praf la randul meu in parc sau alte spatii publice.

Dupa doua luni, am inceput sa ma relaxez. Si sa gasesc multe mamici in aceeasi situatie cu mine. Am ajuns la concluzia ca nu, nu toate mamicile au lapte suficient pentru a-si hrani exclusiv la san copiii.

In toata aceasta perioada am avut un prieten de nadejde. Pompa de san. Folosesc o pompa electrica de san dubla Spectra 9+.Ā Cei 40-50 ml pe care reusesc sa ii mulg imi dau putere sa merg mai departe. Sa am incredere in mine si sa nu renunt. Am zile bune cand o folosesc de 4-5 ori, zile cand simt ca bebe papa bine si nu o folosesc deloc, dar astea sunt mai rare. Cu siguranta as fi renuntat de mult la alaptat fara ea. Imi place mult ca este silentioasa si de cele mai multe ori o folosesc cand bebe doarme, in aceeasi camera, inclusiv noaptea (are un ecran luminos si pot comuta usor intre functia de masaj si cea de reglaj). Este micuta,Ā usoaraĀ si o poti folosi oriunde, eu am luat-o dupa mine peste tot, are o autonomie foarte mare datorita acumulatorului inclus. Daca as face o lista (si voi face šŸ™‚ ) cu cele mai utilizate produse in primele 4 luni de bebeluseala, clar ar fi in top 3 in lista mea.

Anul acesta, in saptamana mondiala a alaptatului, eu imi alaptez puiul. Pentru cat timp? Cat voi putea de mult!

Mamici care nu ati putut alapta exclusiv, nu inseamna ca nu sunteti mame bune. Sunteti mama perfecta pentru puiul vostru. Oferiti-i multa iubire si un gram de laptic! šŸ™‚ Ā Zau ca este suficient! šŸ™‚

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook EcoĀ deĀ Mic.

Vacanta la bunici

Saptamana trecuta oĀ corcodusa rosie coapta mi-a trezit atateaaaa amintiri. Ma si vedeam cocotata in corcodusul Ā din curtea bunicilor, cu o carte in mana, spionand pe toti cei ce treceau pe strada. Era locul meu preferat, in zilele calduroase de vara. Si mai toata vacanta de vara o petreceam la bunici, intr-un satuc de munte, impreuna cu verisorii mei. Asteptam cu nerabdare vacanta de vara sa ne intalnim. Pe malul apei, prin padure dupa mure, afine sau alune, toata ziua eram gata de aventura.

Am avut o relatie frumoasa cu bunicii si imi amintesc cu mare drag de ei. Sunt cateva gusturi pe care intotdeauna le voi asocia cu imaginea bunicii. Papanasii, omleta cu carne de la borcan, ciorba de pastai, bomboanele cu cafea si cartofii prajiti in untura. La fel ca si corcodusele rosii, mereu ma gandesc la copilarie si la vacantele petrecute la bunici atunci cand simt aceste gusturi.

Si Mariei ii place mult la bunici. Locuiesc intr-un cartier de case linistit la marginea orasului. Ii viziteaza in fiecare vara, dar vara asta a fost prima in care a avut mai multa libertate. Si-a facut cativa prieteni prin vecini si cat e ziua de lunga nu o vad decat la masa (ar sari si peste cu siguranta) si atunci pe fuga, gataĀ sa plece din nou la joaca. Nu are verisori aici, dar va creste fratiorul ei si vor petrece verile impreuna.

Ma bucur ca are o relatie asa frumoasa cu bunicii, ca ii place sa isi petreaca vacantele la ei. Stiu ca va avea amintiri foarte frumoase de aici. La bunici a facut primii pasi singurica, la bunici a venit prima data Zana Maseluta in vizita, la bunici a renuntat la suzeta si la scutece de unica folosinta.

Am profitat si eu de vacanta Mariei si am decis sa petrecem ceva timp cu bunicii. Retraiesc copilaria alaturi de ea, si ma bucur mult ca petrece mult timp in aer liber, departe de tehnologie. šŸ™‚

Bunicii la tara (sau macar la curte) sunt o binecuvantare pentru ei. Au parte de multa dragoste si isi creaza amintiri minunate. Voi ce amintiri aveti de la bunici?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook EcoĀ deĀ Mic.