Cand taiem cordonul ombilical?

Pregatite sau nu, va veni un moment in care va trebui sa o facem. Mai devreme sau mai tarziu, este doar o chestiune de timp. Din fericire, acum avem posibilitatea sa ne petrecem impreuna primii doi ani de viata. Prea mult, vor spune unele mamici ce se grabesc sa reinceapa serviciul sau prea putin cele care si-ar dori sa nu se mai desparta de puiul lor. De multe ori m-am intrebat in ce tabara sunt.

Sunt mamici care aleg sa isi petreaca tot timpul cu puiul lor, sa nu accepte ajutor, sa creada ca ele fac totul perfect. Si asa este. Dar inainte sa fim mamici, suntem femei. Si avem uneori nevoie de timp al nostru. Ca vrem sa iesim la o cafea cu prietenele, sa petrecem o seara in oras cu sotul, sa mergem la spa sau la cumparaturi, sau doar sa facem o banala baie lunga… este important sa avem un moment de respiro. Si in plus, este foarte sanatos si pentru cuplu. Clar nu veti mai putea face toate lucrurile pe care le faceati impreuna inainte de nasterea copilului, dar puteti fura cateva momente impreuna de fiecare data cand aveti ocazia.

Cu Maria am stat acasa doar 11 luni. Si prima data am lasat-o acasa pe la 7-8 luni cand am plecat un weekend la munte. Clar ne-am topit de dorul ei, dar ne-a prins bine. Apoi, de-a lungul anilor, am lasat-o de multe ori la bunici. In fiecare vara.

De cand s-a nascut Andrei, am evadat de cateva ori, dar de fiecare data de “nevoie”. O nunta, un botez, o iesire cu Maria care cerea insistent timp doar cu mami (de fapt, multeeee iesiri doar cu Maria), o sedinta de masaj, un curs la care mi-am dorit sa ajung…cam astea au fost evenimentele care m-au tinut departe de micul omulet. Pana acum. Voi pleca pentru cateva zile cu Maria. Nici macar nu vreau sa ma gandesc cat imi va fi de greu. Dar stiu ca el va fi bine ingrijit si stiu ca fetita mea are nevoie de mine cu ea. Va fi micul meu moment de respiro, voi petrece mult timp cu Maria si in sfarsit voi dormi toata noaptea. 🙂 🙂 🙂

Voi cand ati taiat cordonul ombilical? Cat de greu v-a fost? Si cat de dulce a fost revederea? 🙂

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Usborne – carti recomandate copiilor 3-6 ani

Dintotdeaua mi-au placut cartile. Imi amintesc cu nostalgie emotia resimtita acum multi multi ani cand mi-am facut primul abonament la biblioteca scolii. Ma cuibaream zilnic in fotoliul din camera mea, cu o paturica pe picioare si cu cartea care urma sa ma duca intr-o noua aventura. Mi s-a intamplat de multe ori sa incep o carte si sa nu ma pot opri din citit. Aventura, fictiune, dragoste, istorice, pe toate le savuram cu o intensitate maxima. Am petrecut multe zile, nopti, vacante cu cartile mele pe acest fotoliu.

Si acum imi place sa citesc, dar din pacate nu imi gasesc mereu timpul necesar. Pasiunea este la fel, insa. Daca ma prinde o carte, nu mai mananca nimeni mancare calda in casa. 🙂

Mi-ar placea sa le transmit copiilor dragostea pentru carti. Maria are multe, de mica. Ii plac. Poate nu la fel de mult ca jucariile, dar avem timp si rabdare. Acum este in plin proces de invatare a literelor. Astept momentul in care vom sta in pat, una langa cealalta, fiecare absorbita de cartea din mana. Si Andrei este fascinat de carticele. Avem grija sa nu ii roada Mariei caietele si facem planuri de reamenajare in asa fel incat sa nu ii pice toate carticelele Mariei pe mana cand va incepe sa mearga.

Am descoperit de curand carticelele pentru copii Usborne. V-am povestit despre ele aici. Editura aduce in casele din lumea intreaga carticele educative, colorate care intotdeauna au primit feedback pozitiv, atat din partea parintilor cat si a copiilor. Sunt carti si pentru bebelusi, si pentru scolari, dar si pentru adolescenti.

Un copil nu e niciodata prea mic sa tina o carticica in mana. Ar trebui sa fie o prioritate pentru noi, parintii, sa ne ocupam de educatia lor de mici. Cheltuim bani pe jucarii si hainute. Iar de cheltuielile din primul an de viata nici nu vreau sa pomenesc… Vrem ce e mai bun pentru ei. Educatia incepe de la cateva luni, nu la 6 ani cand merg la scoala. Deci carticelele, indiferent de varsta, nu ar trebui sa lipseasca din cadourile aniversare sau din tolba lui Mos Craciun.

Perioada 3-6 ani mi se pare perfecta pentru a-ti ajuta copilul sa descopere minunata lume a cartilor. Am fost de multe ori intrebata ce carticele recomand pentru copiii de gradinita. Imediat imi vin in minte aceste trei carticele care sunt geniale pentru ei. Wipe clean, Magic painting si Fingerprint!

Wipe – clean (aici si aici) – o serie foarte ofertanta cu multe modele de carticele, carduri si chiar seturi de carticele. Au inclusa o carioca cu care cei mici scriu la nesfarsit. Nu va ingrijorati daca o pierdeti, se poate folosi orice carioca de tabla.

Magic Painting – carticele cu imagini alb-negru care prind culoare cand sunt pictate cu pensula si cu…apa. Da, doar cu apa. Chiar sunt magice! (aici)

Fingerprint – carticele care se picteaza cu degetelele. Au incluse o tusiera cu opt culori. Copiii se vor distra invatand sa deseneze animale, flori sau alte lucruri minunate. (aici)

Alte recomandari:

Peep Inside – o serie interesanta cu multe povesti si multe informatii utile pe care copiii le pot invata in joaca. (vezi aici)

Listen and learn – o carticica foarte utila pentru copiii ce isi doresc sa invete o limba straina(vezi aici)

Very First Words aici

199 Pictures aici

Lift the Flap aici

Big picture books aici

Sound books -copiii adora sunetele, aceste carticele vor fi pe placul lor cu siguranta (vezi aici)

Books with toys (Wind-up si pull back) – si carticica, si jucarie.  aici

Carti cu stickere (first sticker books – aici; getting dressed sticker books – aici)

Carti de desenat aici

Poti comanda carticele Usborne de aici, beneficiezi de o reducere de 10% cu codul ECO.

Te-ar mai putea interesa si:

Usborne – carti recomandate copiilor 0-2 ani

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Usborne – carti recomandate copiilor 0-2 ani

Dintotdeaua mi-au placut cartile. Imi amintesc cu nostalgie emotia resimtita acum multi multi ani cand mi-am facut primul abonament la biblioteca scolii. Ma cuibaream zilnic in fotoliul din camera mea, cu o paturica pe picioare si cu cartea care urma sa ma duca intr-o noua aventura. Mi s-a intamplat de multe ori sa incep o carte si sa nu ma pot opri din citit. Aventura, fictiune, dragoste, istorice, pe toate le savuram cu o intensitate maxima. Am petrecut multe zile, nopti, vacante cu cartile mele pe acest fotoliu.

Si acum imi place sa citesc, dar din pacate nu imi gasesc mereu timpul necesar. Pasiunea este la fel, insa. Daca ma prinde o carte, nu mai mananca nimeni mancare calda in casa. 🙂

Mi-ar placea sa le transmit copiilor dragostea pentru carti. Maria are multe, de mica. Ii plac. Poate nu la fel de mult ca jucariile, dar avem timp si rabdare. Acum este in plin proces de invatare a literelor. Astept momentul in care vom sta in pat, una langa cealalta, fiecare absorbita de cartea din mana. Si Andrei este fascinat de carticele. Avem grija sa nu ii roada Mariei caietele si facem planuri de reamenajare in asa fel incat sa nu ii pice toate carticelele Mariei pe mana cand va incepe sa mearga.

Am descoperit de curand carticelele pentru copii Usborne. V-am povestit despre ele aici. Editura aduce in casele din lumea intreaga carticele educative, colorate care intotdeauna au primit feedback pozitiv, atat din partea parintilor cat si a copiilor. Sunt carti si pentru bebelusi, si pentru scolari, dar si pentru adolescenti.

Un copil nu e niciodata prea mic sa tina o carticica in mana. Ar trebui sa fie o prioritate pentru noi, parintii, sa ne ocupam de educatia lor de mici. Cheltuim bani pe jucarii si hainute. Iar de cheltuielile din primul an de viata nici nu vreau sa pomenesc… Vrem ce e mai bun pentru ei. Educatia incepe de la cateva luni, nu la 6 ani cand merg la scoala. Deci carticelele, indiferent de varsta, nu ar trebui sa lipseasca din cadourile aniversare sau din tolba lui Mos Craciun.

Mai jos regasiti carticele recomandate copiilor, de la nastere pana la varsta de 2 ani. Perioada 0-2 ani este de cunoastere, copiii sunt fascinati de sunete, culori, aceste carticele sunt perfecte pentru a le starni curiozitatea si a le dezvolta abilitatile motorii.

Seria That’s not my – sunt multe carticele touchy-feely care ii ajuta pe cei mici sa se imprieteneasca cu diverse animale sau personaje. Exista si varianta cu jucarie inclusa in pachet. (vezi aici)

BVF Books with wheels – copiii adora rotile, asa-i? Fetite, baietei, toti sunt fascinati de roti si de aceste carticele. (vezi aici)

BVF Slide and See – carticele ce stimuleaza curiozitatea celor mici si ii ajuta la dezvoltarea abilitatilor motorii. (vezi aici)

BVF Cloth, Cot si Fold out Books – colorate si numai bune de privit si de “gustat” de cei mici. (vezi aici) Sunt potrivite pentru a fi oferite unui bebelus la venirea pe lume sau la botez.

BVF Sound Books – foarte indragite de copii, sunetele sunt fascinante pentru ei. Se familiarizeaza cu animalele, masini sau cantecele de Craciun. (vezi aici si aici)

Poti comanda carticele Usborne de aici, beneficiezi de o reducere de 10% cu codul ECO.

Te-ar mai putea interesa si:

Usborne – carti recomandate copiilor 3-6 ani

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Cum E Cu Doi Copii?

Andrei a implinit de curand 6 luni. In tot acest timp am primit intrebarea “Cum e cu doi copii?” de nenumarate ori. Urmata de cele mai multe ori de “Cum l-a primit Maria in familie? Este geloasa?”

Pun pariu ca sunteti curiosi sa aflati raspunsul. Voi raspunde pe rand.

Cu doi copii este exact asa cum imi imaginam ca va fi. Minunat.

Nasa mea mi-a spus acum ceva timp: “Cand apare al doilea copil, iti dai seama cat timp liber aveai la primul. Cand apare al treilea copil, iti dai seama cat timp liber aveai cu doi. Si tot asa.” Si ii dau dreptate acum. Dar ce nu mi-a spus ea atunci este ca si fericirea creste pe masura ce sunt mai multi. Greu, dar minunat.

Maria l-a primit neasteptat de bine pe fratiorul ei.

A avut o perioada mai grea la inceput in care isi dorea sa petrec timp doar cu ea. I l-am acordat, in masura in care am putut si a fost bine. Am iesit doar noi doua in parc, la film sau la cumparaturi. Asta se intampla in perioada in care bebe era mic mic si nu era prea incantat de excesul de pupici primit din partea ei. Am vorbit mult cu ea, I-am povestit multe din perioada in care era si ea bebelus, ne-am uitat impreuna la pozele din acea perioada. Au fost momente in care imi spunea ca il iubeste mult, dar ca era mai bine inainte cand era singura. Zilele trecute am reluat subiectul si mi-au dat lacrimile cand mi-a spus ca s-a obisnuit cu el, ca il iubeste mult si ca nu isi mai doreste sa fie singura la parinti.

Lucrurile s-au schimbat mult. S-au inversat rolurile, eu sunt acum cea geloasa. Stiti rasul acela molipsitor, autentic, de bebelus? Oricat m-as stradui eu sa il provoc, nu imi iese de fiecare data. Cant, dansez, ma stramb, nu am noroc mereu. In momentul in care apare Maria, uita de toate supararile lui. Somn, foame, dintisori, toate sunt date uitarii cand o vede pe ea. Au o relatie speciala si imi este atat de drag sa ii privesc cum se joaca si mai ales cum rad impreuna.

Dar… nu o sa va mint, usor nu este! Chiar daca Maria este mare (6 ani), e tot copil. Sunt momente (destule) in care trebuie sa ma impart intre ei sa le satisfac diversele nevoi. Insarcinata fiind, credeam ca va fi mai usor. Vedeam in Maria un sprijin. Nici ca puteam sa ma insel mai tare… Doi copii sunt doi copii. Vorbeste, se descurca singura sa se imbrace, sa manance, dar sunt momente in care trebuie sa fiu alaturi de ea. Sa ma joc, sa ii citesc, sa o mangai sau pur si simplu sa stau langa ea.

Pot doar sa imi imaginez ce va fi la noi in casa peste un an. Nu le va ajunge casa sa se ascunda, sa alerge si niciun aparat din casa nu va reusi sa le acopere rasul. In rarele momente de liniste, cand sunt doar eu cu mine, realizez cat ni s-a schimbat viata si cat de minunat este cu doi copii. Era frumos si in 3, dar in 4 este minunat!

La voi cum este?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Cum am scapat de frica de apa

“Isim, isim! Nu cap, mane” auzeai de la noi din baie acum vreo 5 ani in fiecare seara. Au fost printre primele cuvinte invatate de Maria, dupa mama, tata, papa, apa. A doua seara o luam de la capat. Era un chin cand chiar venea “mane” si trebuia sa o spalam pe par. Din acest motiv, pana pe la 3-4 ani a avut doar par scurt.

Este o problema des intalnita la copii, am auzit multe mame plangandu-se ca nu stau copilasii la spalat pe par, fiind dispuse sa incerce orice.

La noi problema nu era doar asta, ci se temea de apa la modul general. Dar spalatul pe par era un chin cu adevarat. Lucrurile s-au mai asezat atunci cand a mai crescut putin. Cum? Am incercat de toate. Am lasat-o pe ea sa isi aleaga samponul de par, am luat multe jucarii de baie, am lasat-o sa ma spele pe mine pe par. Au functionat si nu prea. Vedea fetite in parc cu codite si a inceput sa isi exprime dorinta  de a avea si ea parul lung. I-am explicat ca parul lung are nevoie de mai multa ingrijire si ca nu avem nimic impotriva atat timp cat va avea grija de el. Si am lasat-o pe ea sa se spele singurica (in prima faza, interveneam si noi pe final). Si usor usor momentul horror al serii s-a transformat intr-un moment placut.

Frica de apa s-a manifestat si la piscina/ la mare. Se bucura cand mergeam vara la mare, dar cand ii trecea apa de glezna, o lua la fuga spre mal. An de an speram ca va fi mai bine, ca isi va invinge teama si va intra in apa cu noi.

Vara asta ne-am inarmat din nou cu galetusa, colac si aripioare. Mergea entuziasmata la plaja, anuntandu-ne ca va intra in apa. Odata ajunsa pe plaja incepea sa traga de timp, sa inventeze tot felul de scuze, sa isi gaseasca de joaca pe plaja sau cu fratiorul din dotare.

Presiunea era acum mai mare deoarece aveam recomandare din partea pediatrului sa mearga la inot. Atat de tare imi doream sa intre in apa incat am facut o nefacuta.

“Mami, mai stam 3 zile la mare. Daca intri in apa (cu colacul) nu trebuie sa mai mananci cu noi la masa. Iti alegi singura meniul. Daca vrei inghetata dimineata, pranz si seara, asta mananci! Sucuri? Chipsuri? Orice iti doresti!” Sunt foarte atenta la ce mananca si ii limitez dulciurile cat pot de mult la cei sase ani ai ei. Dar acum am cedat. Mi-am pus toata energia in a o face sa intre in apa. Copilul, vrajit de asemenea promisiuni, a inceput sa planga:

“Mami, vreau inghetata, dar mi-e frica tare”.

Am fost atat de suparata pe mine in acel moment! Nu imi venea sa cred ca am pus atata presiune pe mine si pe copil! Am respirat adanc, am luat-o in brate si am pupat-o. I-am luat o inghetata si am stat la povesti. Mi-a spus ca ii este tare frica de valuri. Ca i-ar placea mult sa intre in apa dar nu poate. In ultima zi am descoperit un golfulet fara valuri si fata mea a intrat in apa. Timida, cu apa trecuta putin de buric, dar a fost un pas foarte mare pentru noi.

Intorsi acasa, am inscris-o la inot. Am asteptat cu emotii de nedescris sa vina acasa si sa imi povesteasca cum a decurs prima sedinta. Ma asteptam la orice: tipete, refuz sa intre in apa. Dar, copiii ne surprind mereu. Mi-a povestit sotul cat de mandru a fost de ea, cum a intrat in bazin si cum s-a jucat cu ceilalti copii. Acum asteapta cu nerabdare zilele in care merge la inot. Si imi povesteste entuziasmata tot ce invata acolo.

Ce am invatat eu din povestea asta?

Ca nu trebuiesc grabiti sau fortati niciodata. Ca este ok sa le fie frica. Si ca nu trebuie sa facem din frica lor provocarea noastra. Toate la timpul lor! Rabdare multa!

Voi cu ce frici va luptati? Cum ii ajutati sa scape de ele?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Bomboane cu fulgi de ovaz, nuca si banane

Nu e un secret pentru nimeni. Imi plac dulciurile. Si cand esti la dieta, parca iti sta mintea doar la ele.

Provocarea septembrie fara zahar m-a ajutat sa descopar si sa redescoper retete uitate, fara zahar. Cel mai des am facut aceste “bomboane” pentru ca sunt delicioase, rapid de facut si cu ingrediente care nu lipsesc niciodata din casa. Reteta este ideala si pentru persoanele care tin post.

De ce avem nevoie?

  • fulgi de ovaz/ tarate de ovaz
  • nuca (macinata)
  • 2 banane pasate cu furculita
  • nuca de cocos

Se amesteca ingredientele si se fac bilutele pe care le dam prin nuca de cocos. Compozitia nu trebuie sa fie foarte moale, mai adaugati fulgi de ovaz daca este necesar. Se lasa 2-3 ore la frigider si se servesc ca si gustare. Sau se pot lasa peste noapte in frigider si servi la micul dejun.

Acestea sunt ingredintele de baza, dar va puteti da frau liber imaginatiei. Puteti folosi migdale, caju sau alte seminte, fructe date prin razatoare (mar, para), puteti pune si o lingurita de cacao sau scortisoara.

Sa avem pofta! Si sa imi dati de veste daca va place reteta!

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.