Pasiunea Pentru Fotografie – Un Vis Devenit Realitate

Oare v-am povestit despre pasiunea mea pentru fotografie? Imi plac pozele frumoase, indiferent ca vorbim despre poze de portret, eveniment sau produs. Si de ceva timp ma bate gandul sa fac un curs. Pentru mine, sa stiu sa fac poze frumoase, nu sa profesez. Poate intr-o zi…

Anca Moraru era la fel ca mine acum un an, doar ca ea vroia sa duca visul mai departe. Si luna asta a facut primii bani din fotografie.

Impartaseste acest vis cu sotul ei si impreuna asteapta ziua in care vor putea dedica pasiunii tot timpul lor. Au inceput timid sa isi cumpere aparatura necesara, au deschis paginile de Facebook, atat pentru foto (DSLR Photography) cat si pentru video (DSLR Films). Dar, ca in orice business, clientii nu apareau pentru ca nu aveau un portofoliu inca. S-au pozat intre ei, au facut o sedinta foto cu pisica din dotare si au inceput sa caute clienti. Si-au oferit serviciile prietenilor, colegilor. Si contrar asteptarilor, nu au gasit doritori.

Atunci Anca a avut o idee geniala. A intrat pe un grup de mamici si si-a oferit gratuit serviciile. A cerut in schimbul muncii ei (ore de fotografiat + ore de prelucrat apoi) doar acceptul sa foloseasca fotografiile pentru a-si promova talentul. Si in cateva ore si-a facut rost de zeci de sedinte foto. Si de aici la succes e doar un pas mic. Au inceput sa fie recomandati, sa primeasca cereri pentru a participa la diverse evenimente, au inceput sa faca primii bani din pasiunea lor. Au planuri mari, dar deocamdata se bucura ca lucrurile au luat-o intr-o directie buna.

M-am intalnit zilele trecute cu ea. Se plange ca vorbeste mult. Vorbeste mult despre pasiunea ei, dar o face cu atata dragoste, as fi stat ore in sir sa o ascult…am promis sa repetam si pe viitor.

In familia lor lucrurile sunt foarte clare. Ea se ocupa de partea foto, el de partea video. Ea este artista, el cu partea tehnica. Se completeaza de minune. Au participat impreuna la sedintele foto facute cadou. Si pozele au iesit minunate. Va las mai jos mostre sa va convingeti:

Asa-i ca va plac? Amintiri dragi peste ani, in special pozele de familie.”Memories that last a lifetime” este chiar motto-ul lor. Felicitari, Anca! Felicitari, Ciprian! Faceti o echipa minunata impreuna! Si multi oameni fericiti! 🙂

Dragi mamici, am o veste buna pentru voi; i-am propus Ancai sa facem impreuna o bucurie unei cititoare a blogului, deci urmariti pagina de Facebook (Eco de Mic), de iepuras va pregatim o mega surpriza!

Si nu uitati sa visati! Si sa luptati pentru visele voastre!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Jurnal De Dieta – Punct Si De La Capat. Cu Carmen Tenescu.

Au fost cateva zile calduroase in luna martie. Am umblat la hainele de vara in cautarea unor tricouri si m-a luat tristetea. Si groaza! Si panica! Vine vara si ma prinde iar cu multe kilograme in plus!!! 🙁

Daca vara trecuta citeati articolele de pe blog, inseamna ca stiti ca am inceput atunci lupta impotriva kilogramelor. Gasiti aici articolele scrise pe acest subiect:

Ziua in care am acceptat ca sunt grasa

Jurnal de dieta – Prolog

Jurnal de dieta – 3 pasi pentru succes

Jurnal de dieta – 7 reguli de aur

Jurnal de dieta – 5 trucuri cum sa nu te ingrasi in concediu

Asadar, in iulie 2018, la trei luni dupa nastere, am inceput dieta, am reusit sa slabesc sase kilograme si m-am oprit. De ce? As putea gasi multeee scuze: ca am simtit nevoia sa imi fac putin de cap dupa ce nu l-am mai alaptat pe Andrei; ca a inceput Maria scoala si a fost o perioada foarte stresanta pentru mine; ca nu gaseam timp sa ma ocup de mesele mele. Scuze toate. Pur si simplu am renuntat. Putin cate putin in fiecare zi. Si nu am fost motivata sa duc lupta pana la capat.

Iarna nu m-au deranjat asa tare kilogramele in plus, am reusit sa le mai pitesc sub o geaca, o bluza mai lunga sau mai larga. Dar acum ca incep sa mai dau jos din ele (geci, pulovere)…clar trebuie sa iau masuri. Din cele mai drastice.

Am realizat ca singura nu voi reusi, ca am nevoie de sprijin si incurajare. Ce/cat trebuie sa mananc stiu, dar chiar si asa ajutorul unui specialist este aur curat. Din fericire, de data aceasta o am alaturi de mine pe Carmen Tenescu.

slabesc cu carmen tenescu

Prima intalnire a fost wow, total altfel decat imi imaginam ca va fi. Am povestit mult despre familie, ca doua prietene vechi. Si despre mancare si relatia pe care o avem cu ea. Ma intelege perfect, a trecut si ea prin tot acest proces acum multi ani. Si a reusit sa slabeasca peste douazeci de kilograme.

Am acceptat provocarea de a slabi zece kilograme in 100 zile. Deja topai de bucurie la gandul asta! Ce inseamana 100 zile? Nu stiu cand au trecut 365, ca tot l-am sarbatorit saptamana trecuta pe Andrei… Si nu e ca si cum stau nemancata. In plus, mancarea de dieta poate fi chiar delicioasa. Trebuie doar sa fac alegeri inteligente. Desi si de asta se ocupa tot Carmen. I-am povestit putin de viata mea, ca nu sunt intr-un moment in care sa am foarte mult timp pentru mine. Tot scuze si astea. Oricum gatesc pentru copii. Iar dieta personalizata pe care mi-a dat-o este simpla si foarte usor de integrat in gatitul zilnic pentru cei mici.

Ma bucur mult ca am luat aceasta decizie si am apelat la un nutritionist. Iar faptul ca am intalnit-o pe Carmen Tenescu, care este o minune de om este un mare bonus. Simt ca de data asta voi duce batalia pana la capat!

“E suficient sa ai incredere si vointa!” – motto-ul ei.

Va povestesc cum merge!

PS: Accept incurajari si sfaturi si de la voi. Mamici, voi cum ati slabit dupa nastere?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Cea Mai Buna Sora Din Lume

Iubita mea, fratiorul tau implineste astazi un an! A fost un an frumos, ne-am bucurat impreuna sa il vedem cum creste. Si m-am bucurat ca am putut petrece atat de mult timp si cu tine. Zi de zi. Imi era tare dor! Dar a fost un an greu, mai ales pentru tine. Chiar daca nu ai spus-o mereu. Am simtit-o si inca o simt.

Ma bucur mult cand vad ca incepeti sa va jucati impreuna, ma bucur cand vad cum va priviti unul pe celalalt . Si cum te iubeste. Si cum il iubesti si tu.

Iti multumesc ca ai fost intelegatoare. Ca ai inteles atat de usor si natural ca e o perioada in care el are nevoie de mine mai mult decat ai tu.

Iti multumesc ca l-ai acceptat si l-ai iubit din primul moment! Nu voi uita niciodata fatuca ta emotionata cand ai venit la spital sa il cunosti. Mai stii rochita roz cu acadele pe care o purtai?

Iti multumesc ca m-ai ajutat, atat cat ai putut tu. Ca am avut cu cine vorbi ziua, ca ai stat cu el cateva minute cand am avut ceva urgent de rezolvat.

Iarta-ma ca uneori nu am avut rabdare cu tine. Iarta-ma ca te-am certat.

Iarta-ma ca nu ti-am citit atat de mult cat ti-ai fi dorit. Sau ca nu m-am jucat cu tine mereu cand mi-ai cerut-o.

Ma bucur ca suntem impreuna azi sa ii cantam “La multi ani”!

Te iubeste mami! Tu esti bucuria mea! Esti cea mai buna sora din lume! Si fratiorul tau e cel mai norocos baiat ca te are pe tine alaturi.

cea mai buna sora din lume

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Scrisoare catre fiul meu

10 Idei De Retete Rapide Pentru Bebelusi

Ora 12:00. Ce ii dau sa manance la pranz? Iti suna cunoscut? Atunci sigur o sa te ajute lista mea pe care o consult in situatii de “criza”.

Inceputul diversificarii a fost dificil, dar dupa varsta de sapte luni provocarea nu a mai fost sa gatesc ceva pe placul lui, ci sa gatesc! 🙂

Orice, oricat, oricand. Nu refuza nimic, din fericire.

Nu reusesc mereu sa imi fac planul de dimineata cu toate mesele de peste zi. In general incerc sa gatesc pentru toti. Si improvizez din mers. Am apelat si la borcanele cand am fost plecati de acasa, dar de cele mai multe ori am incercat sa gatesc pentru doua zile. Si ce minunat este cand avem mancarica. 1-0 pentru joaca multa! 🙂

Va las mai jos 10 idei de retete rapide pentru bebelusi:

  • Omleta. Ma scoate mereu din incurcatura. Cu legume sau simpla cu marar si o lingurita de iaurt. Servita cu 2-3 rosii cherry si mozzarela.

omleta

  • Paste. Cu sos rosu sau alb, cu ce legume gasesc prin frigider si mult usturoi.
  • Mamaliga cu branza si smantana. Branza pana de curand o faceam eu in casa, cu lapte si iaurt sau lamaie. Sau mamaliga cu spanac, branza si ou.
  • Peste la cuptor cu cartof dulce (sau alte legume). Servit cu sos de iaurt si usturoi. Eu nu sunt mare fan peste, dar in combinatia asta imi place tare. Am grija mereu sa gatesc mai mult, am si eu pranzul asigurat!

  • Quinoa cu legume. Nu dureaza mult prepararea, dar quinoa trebuie lasata la hidratat 2-3 ore, deci luati in calcul si acest timp suplimentar. Reteta completa aici.

quinoa cu legume

  • Supa crema de legume cu crutoane.
  • Pate de ficat cu legume. Ii fac rar, cam de doua ori pe luna. Ficateii ii fierb in lapte. Si ii amestec cu multe legume facute la abur (broccoli, dovlecei, morcov,cartof dulce), usturoi si condimente. Cu o lingurita de ulei de masline, un cub de unt sau o lingurita de smantana. Si paine! 🙂
  • Crema de branza cu legume si paine.
  • Sufleu de legume.
  • Cous cous cu legume. Ii place foarte mult, si eu ma distrez mereu cand il vad cum aduna toate bobitele de pe tava.

cous cous cu legume

Cu lista asta scurta trebuie doar sa am grija sa fiu mereu aprovizionata.

La voi cum este? Ce retete rapide aveti pe lista scurta?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

Copiii Si Tehnologia

Tehnologia este wow! Si copiii nostri sunt niste norocosi ca traiesc in secolul acesta si au parte de ea. S-au nascut cu ea, este parte integranta din viata lor. Dar, in acelasi timp, este si foarte periculoasa. O adevarata provocare pentru parinti in ziua de astazi o reprezinta tehnologia si efectele pe care le are asupra copiilor. Ii poate acapara, pot deveni foarte usor dependenti, mai ales ca ne au drept model pe noi, care cu greu ne dezlipim de telefon, tableta, laptop  sau televizor.

Pana la un an Maria nu s-a intalnit cu tehnologia. Apoi am plecat la serviciu si nu am mai putut controla situatia 100%. S-a uitat cu masura la televizor (am evitat desenele animate violente),iar tableta nu o incanta in mod deosebit (pentru ca am fost inspirati sa ii dam o tableta care merge foarte greu si se plictiseste de cele mai multe ori). Iar telefonul il primeste rar (al meu), se uita la poze sau pe youtube la filmulete (pe care incerc sa le aleg eu, cat mai educative).

Dar, in ultimul an, pentru ca am fost singura acasa cu amandoi, m-am folosit de televizor sa o pot tine linistita in camera sa il pot adormi pe cel mic. Asta si pentru ca a fost frig pana de curand si nu puteam petrece foarte mult timp pe afara. Cum s-ar zice, mi-am “cumparat” cateva ore de liniste. Nu a fost tocmai cea mai inteligenta miscare, sunt constienta de asta. Dar ce nu face oboseala din om, nu-i asa?

Percep imediat schimbarea in comportamentul ei dupa ce petrece prea mult timp in fata televizorului. Tocmai din cauza acestui comportament am spus STOP si am analizat situatia. Frustrata, nemultumita, plictisita, daca as fi lasat-o, ar fi stat cu orele in fata televizorului fara sa ceara de mancare…

Si realitatea din “teren” ne spune ca se intampla frecvent acest lucru. Sunt copii care petrec 5-6 ore in fata ecranelor. Ne cumparam libertatea, dar in acelasi timp le facem un mare rau copiilor.

Imediat ce s-a incalzit, am pus limite clare. Fara televizor in timpul saptamanii. O mai las la calculator, are niste jocuri de la scoala. Daca tot sta cu ochii intr-un ecran, macar sa fie ceva util. Dar incercam sa limitam timpul la maxim o ora pe zi. Si daca s-a uitat pe calculator, stie ca in ziua aia nu mai primeste telefonul/tableta.

Acum cateva zile am mers la o conferinta organizata de Social Moms, exact pe aceasta tema – Copiii, fata in fata cu tehnologia. M-am bucurat sa vad sala plina; multe mamici preocupate de acest subiect si mai ales m-am bucurat sa vad ca procedam corect, in cea mai mare parte a timpului. Am plecat cu cateva idei esentiale notate, pe care vi le impartasesc:

  • de evitat contactul cu tehnologia pana la varsta de doi anisori
  • si dupa aceasta varsta, trebuiesc impuse limite. 1-2 ore pe zi sunt suficiente
  • decat sa lasam copilul in fata televizorului la desene animate, mai bine optam pentru tableta cu un puzzle, un joc sau filmulete educative pe youtube (in perioada asta ii dau niste filmulete in engleza, sa invete ceva vocabular).

Am fost impreuna cu Maria la acest eveniment, au organizat si doua ateliere dragute pentru copii. A fost o idee excelenta, ne-am bucurat sa putem petrece o seara in oras, ca fetele! 🙂

Si totusi, cum putem evita si limita tehnologia? Cu ce o inlocuim daca deja face parte din viata copilului mai mult decat ne-am dori?

  • Petreceti cat mai mult timp in aer liber. La joaca. De cand a venit caldura, Andrei doarme afara in carut. Asa Maria nu mai cere la televizor sau telefon in timp ce il adorm.
  • Cumparati-le carti si cititi-le sau cititi impreuna cand mai cresc!
  • Cumparati-le jocuri educative, jucati-va impreuna!
  • Vorbiti cu ei! Mult! Orice!

Fiecare decide cum isi creste copiii. Am vazut si cazuri extreme, in care copilul nu are acces deloc la tehnologie. Nu stiu daca asta este o solutie, cel putin nu pe termen lung. Eu una sunt pro tehnologie, doar trebuie sa preluam controlul si sa stabilim limite clare. Repet, tehnologia este wow! Dar trebuie sa avem grija si sa o transformam in aliatul nostru.

Multa rabdare va doresc!

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.