Cum am renuntat la scutece – potty training

Am fost absenta. Pandemia mi-a furat tot cheful de citit si scris. Cu mare rusine, recunosc ca singurele carti pe care le-am citit in ultimele trei luni au fost cele alese de Maria, seara inainte de culcare! 🙂 Si cele alese de Andrei, in timpul zilei. 🙂

Dar sa revenim, cum am reusit sa renuntam la pampers?

A fost mult mai usor decat am sperat eu sa fie. Putin dupa varsta de 1 an i-am prezentat olita. Am incercat chiar sa il imprietenim cu ea, dar nu a fost cooperant. Am mai incercat periodic sa i-o aduc in preajma, dar la fel de neinteresat a fost.

Cu putin timp inainte de a implini doi ani am facut doua achizitii interesante. Le-am cumparat cate un set de chilotei. Si pentru Maria, si pentru Andrei. Maria a intrat in jocul meu si a primit cu mult entuziasm cadoul. Si lui i-am mai cumparat o carticica, Why do we need a potty. Pe care am citit-o impreuna, de cate ori am avut ocazia. Se poate comanda de aici.

La momentul respectiv planuiam sa facem trecerea la olita in vara. Cand a inceput nebunia in martie si am avut la dispozitie cateva ore sa fac bagajele, am dat si peste chilotii lui colorati. Ne-am autoizolat la bunici 2 luni. Nu stiam ce va fi, habar nu aveam cat urma sa stam acolo, dar i-am pus in bagaj. Si bine am facut!

Intr-o zi, in timp ce ii schimbam scutecul, mi-a zis: “nu viau asta, viau verzii”. M-am uitat stramb la el, dar m-a luat de mana si m-a dus la dulap. Am ras cand am vazut ce voia, dar am zis sa ii fac pe plac. Doua zile pana la somnul de pranz uda toti “verzii”, si era un set generos de zece bucati. Nu ii placea deloc senzatia. “Mami, uda!” Il luam in brate, ii explicam din nou ca trebuie sa imi spuna inainte si sa mergem la olita.

A fost greu? Foarte! Am vrut sa renunt de zeci de ori, si chiar am facut-o, pentru cateva zile! Dar l-am observat pe el in perioada asta. Chiar daca avea scutec, constientiza momentul si imi spunea. Si dupa cateva zile, timp in care am recitit carticica impreuna, am mai facut o incercare. De data asta cu mai mult succes. A acceptat sa stea la olita. Il intrebam din cand in cand daca are nevoie sa mearga, iar cand vizita la olita se lasa cu succes, era mare petrecere in casa. A mai avut in primele zile cateva accidente, dar rare. Acum mai poarta scutece pe timpul noptii.

Daca ati trecut deja prin etapa asta si aveti sugestii cum sa evitam accidentele din timpul noptii, va rog! 🙂

Daca sunteti la inceput de drum, mult succes! 🙂 Va sfatuiesc sa alegeti o perioada mai lejera, in care sa puteti petrece mult timp impreuna. Daca copilul este pregatit, in 2-3 zile scapati de pampers.

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Formularul 230 – pentru Stefan

Stefan este prietenul lui Andrei, baietelul meu. Desi este cu cateva luni mai mare (7-8 luni), Andrei a inceput sa mearga inaintea lui. A inceput sa vorbeasca inaintea lui.

Povestea lui in termeni medicali o gasiti aici. Pe scurt, la nastere a primit un diagnostic dureros pentru parinti, sindrom Prader Willi. Tot pe scurt va spun ce am inteles eu din ce mi-a povestit Monica, mama lui Stefan despre acest sindrom:

Creierul nu recunoaste senzatia de satietate. Astfel, lasati nesupravegheati, copiii cu acest sindrom (si mai tarziu adulti), pot manca oricat. Nu exista inca tratament, ne rugam doar ca medicina sa avanseze in urmatorii ani si astfel sa poata duce si Stefan o viata normala.

Locuim in acelasi bloc, usa in usa. Andrei trage la usa lor de fiecare data cand venim de la plimbare: “Fan”. Stefan se opreste la usa noastra cand se intoarce de la terapie: “Anda”. Din pacate, Fan si Anda nu pot petrece prea mult timp impreuna pentru ca Stefan are programul incarcat. Terapie, logopedie, inot, investigatii, internari…si as putea continua.

Financiar, toata povestea asta se traduce printr-o suma mult prea mare, asa ca parintii au decis infiintarea unei asociatii, Asociatia Prader Willi.

Nu va cer sa ii ajutati financiar, ci doar sa directionati cei 3,5% din impozitul datorat anual catre asociatia lor.

Lasa-mi un mesaj ca vrei sa ajuti si iti trimit toate detaliile despre completarea formularului!

Noi va multumim din suflet, chiar daca asta inseamna ca Stefan va fi mai mult plecat de acasa si Andrei se va juca singur…

Ma gasesti pe pagina de Facebook Eco de Mic.

De ce nu mai citesc copiii nostri?

Luna trecuta am fost la un seminar al Uraniei. Stima de sine la copii. Daca nu ati reusit sa ajungeti pana acum la seminariile Uraniei, va recomand din inima sa o faceti! Aflati multe informatii utile, intr-un timp record. Plus aveti ocazia sa cunoasteti mamici foarte faine, ca voi :). Sau poate aveti norocul meu si dati peste prieteni vechi, din alta viata…

Asta este si motivul pentru care nu am reusit sa sintetizez informatiile aflate intr-un articol, asa cum imi propusesem in momentul in care am pasit in sala.

Dar va las mai jos articolul de la seminarul anterior:

18 tehnici de parenting fundamentale cu Urania Cremene

Revenind, o informatie cu care am plecat de la acest seminar si care m-a marcat a fost realitatea cruda: traim intr-o bula! Doar 3% din parinti suntem preocupati de cum ar trebui sa ne crestem copiii, despre cat de important este sa ne documentam si sa le dam un bun exemplu.

Si atunci, ne intrebam de ce nu mai citesc copiii nostri? (parintii, in general, am iesit din bula). Pai ar trebui sa ne intrebam de ce nu mai citim noi. Ii explic mereu Mariei ca ea este un exemplu pentru fratele ei mai mic. Ca el copiaza tot ce vede in jur la noi, dar mai ales la ea.

Eu iubesc cartile de cand ma stiu. Am amintiri din frageda copilarie cu mama si bunica citind. Si abia asteptam sa invat si eu sa citesc sa pot patrunde in universul asta magic.

M-am bucurat mult sa vad ca si copiii mei sunt atrasi de carti. Mai ales Maria. De cand a inceput sa citeasca, ia o carte dupa ea chiar si cand mergem la supermarket. Deci, daca vedeti o blonda cu ochelari si cu o carte in mana pe langa raftul de lactate, ea e! 🙂

De cand am descoperit cartile Usborne am interactionat cu multi parinti si copii. Si incep sa cred ca traim intr-adevar intr-o bula. Pentru ca de fiecare data cand merg la cate un targ cu ele, pe langa parintii sau copiii entuziasmati sa le descopere, intalnesc si alti oameni care nu impartasesc acelasi entuziasm. Ca sunt scumpe, ca sunt in engleza, ca cei mici au oricum multe carti si nu le deschid sunt cele mai intalnite argumente de care ma lovesc.

Scumpe sunt, ca orice alt lucru de calitate. Faptul ca sunt in engleza mie mi se pare un super avantaj, dar poate sunt eu subiectiva. Carti in romana oricum luam mereu si vom cumpara in continuare, dar faptul ca poate invata o limba straina de mic, prin joaca, mi se pare un lucru fantastic!

Iar ultimul argument, care mie imi pare cel mai dureros…oricum nu se uita pe ele…ma duce la intrebarea mea initiala…”de ce nu mai citesc copiii nostri?”

Pai intreabarea pe care ar trebui sa ne-o punem este de ce nu mai citim noi. Sau de ce nu le citim noi lor. Pentru ca acolo vom gasi raspunsul. Daca ii punem cartea in manuta de mic, daca cititul seara e nelipsit, cu siguranta cand va invata sa citeasca va fi atras de carti.

Stiu, e greu. Mi se intampla si mie sa am cate o zi grea si seara sa nu mai fiu in stare sa ii citesc. Dar cand o aud “te rog din suflet sa imi citesti putin” imi trece toata oboseala si i-as citi doua carti, nu una. E momentul nostru de conectare, pe care il asteptam cu nerabdare, atat ea, cat si eu.

Si ca sa ne inspiram reciproc la citit, am o provocare pentru voi, ca de final de an. Spune-mi 5 carti pe care le-ai citit anul asta, ti-au placut mult si le-ai recomanda prietenilor sa le citeasca!

Incep eu: Noua ta viata incepe cand intelegi ca nu ai decat una , Magia Ordinii, Pacienta tacuta, Povestea mea si Semn ca te am.

Iar din ce i-am citit Mariei, ne-a placut mult mult Povestea unui omulet din clasa aIVa. Ne regasim putin in poveste, omuletul din clasa aIVa are un frate mai mic si probabil de asta ne-a placut noua asa mult.

Si a doua provocare, pune in cadourile de Craciun de anul asta macar o carte, eu una as fi fericita daca ar citi mosul randurile astea: Mosule,uite aici cartea pe care mi-o doresc: Parinti linistiti, frati fericiti.

Va imbratisez! Fugiti in pat si adormiti copiii! Cu o poveste! 🙂

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

38 de lucruri pe care (probabil) nu le stiai despre mine

In weekend am implinit 38 ani. Si chiar daca nu am mai scris de mult pe blog, am vrut sa “sarbatoresc” putin si cu voi. Si pentru ca mi-a placut mult sa scriu articolul aniversar de anul trecut, am zis sa repet experienta. De data asta, povestindu-va cateva lucruri despre mine. 38…ce coincidenta! Sunt convinsa ca si cei mai apropiati prieteni vor gasi macar un lucru pe care nu il stiau despre mine in cele de mai jos.

Nu sunt in vreo anumita ordine asezate, sunt doar niste ganduri sincere scrise pentru voi.

  1. Sunt singura la parinti si intotdeauna m-am intrebat ce e in sufletul unei mame cu doi copii (sau mai multi). Acum stiu.
  2. Sunt Gabi si am doi copii (Maria si Andrei), asta pentru cine nu ma cunoaste si in viata reala.
  3. Nu sunt organizata. Imi place de mine, dar daca as putea adauga atributul asta la calitati, jur ca mi-ar placea si mai tare.
  4. Imi place sa stau in pijamale pana la ora 12.
  5. Imi place cafeaua. Cu lapte. Fara nu pot sa o beau.
  6. Imi plac cartile. Atat de mult incat am vrut sa molipsesc cat mai multi parinti si copii. Sunt reprezentant Usborne de un an si jumatate. Daca vrei sa fii molipsit, contacteaza-ma!
  7. Nu imi place Holloweenul. Am sarbatorit o singura data aceasta sarbatoare, acum vreo 20 ani. Am ajuns acasa noaptea, eu si colega de apartament de atunci, pictate pe fata mai ceva ca astia mici si nu am putut intra in casa, probleme cu yala. Am mers pe jos vreo 2-3 kilometri pana la alti petrecareti, unde am ramas pana dimineata, cand am putut apela la ajutoare.
  8. Nu imi plac cadourile. Dar imi plac surprizele. Sotul nu imi mai cumpara de mult cadouri de ziua mea, dupa esecurile rasunatoare din primii ani.
  9. Sunt din Onesti. Bineinteles ca m-au dus parintii la gimnastica, dar nu mi-a placut.
  10. Anul viitor se fac 20 ani de cand am venit la facultate in Bucuresti, si aici am ramas.
  11. Nu ma machiez, decat foarte rar la evenimente speciale.
  12. Nu ma vopsesc. M-am vopsit de 3 ori, pana in 20 ani. Blonda, roscata si bruneta. Le-am incercat pe toate, eu fiind satena.
  13. Nu beau 2 litri de apa pe zi, nici macar 500 ml. Imi propun sa o fac dar nu reusesc.
  14. Nu sunt superstitioasa, dar nici numarul 13 nu e printre preferatele mele…
  15. Imi place sa ajut, de cate ori am ocazia.
  16. Nu ma dau in vant sa fiu in centru atentiei. De asta nici nu prea imi place sa imi serbez ziua.
  17. Nu imi place iarna, sau mai bine zis frigul.
  18. Craciunul este momentul preferat din an si il petrec de fiecare data in familie.
  19. Am aflat ca nu exista Mos Craciun pe la 8 ani. Si in fiecare an prin noiembrie incepeam sa caut cadourile ascunse de mama prin casa. Intr-un an am gasit o pereche de cizme de iarna. Pe care le purtam la scoala si le spalam frumos la intoarcere. Pana intr-o zi…a ajuns mama inaintea mea acasa 🙂
  20. Daca imi propun ceva ce imi doresc, nimic nu imi sta in cale.
  21. Daca sunt data afara pe usa, intru pe geam.
  22. Nu imi place sa gatesc, dar imi place sa mananc 🙂
  23. Scriu pe blog de 2 ani.
  24. Nu am mai publicat niciun articol din iulie, dar am scris. Nu pentru like-uri si reach, ci pentru teme si proiecte. M-am inscris la un masterat la Politehnica. Nu a fost ceva ce mi-am propus sa fac, s-a intamplat viata si eu doar am urmat drumul.
  25. Cum e “back to school” la 38 ani? Fantastic! E o experienta care nu imi imaginam ca imi va placea asa mult.
  26. M-am tuns. Scurt.
  27. Ma uit rar la TV si atunci doar la Comedy Central. Am vazut “2 barbati si jumatate” de cel putin 3 ori.
  28. Cel mai tare premiu castigat a fost o excursie la Roma. Am facut peste 300 tranzactii cu cardul in luna respectiva (iunie 2006), ma stiau toate vanzatoarele din Mega.
  29. Am mers impreuna cu Stelian, sotul meu. Acolo am sarbatorit primul an impreuna.
  30. Inainte sa fim iubiti, am fost prieteni foarte buni. Vreo doi ani. Toti din jur imi spuneau ca nu exista asa prietenie intre un baiat si o fata. Eu i-am contrazis, dar pana la urma le-am dat dreptate.
  31. Culoarea preferata este turcoaz.
  32. Nu am facut sarmale pana acum. Oare ar fi cazul sa incep?
  33. Sunt in CIC. In 3 luni ma intorc la serviciu.
  34. Lucrez in banca de 13 ani.
  35. Imi plac problemele. Si provocarile
  36. Intre munte si mare aleg clar marea.
  37. Prima carte citita in 2019 a fost “Magia ordinii”; este o carte care ma obsedeaza si periodic imi propun sa aplic ce am citit, dar inca nu am gasit curajul sa o fac.
  38. …va las pe voi sa completati! 🙂

Articolul de anul trecut:

Nu am 37!Am 20 cu 17 ani experienta!

Disneyland Paris – o aniversare de neuitat

Ne-am intors de cateva zile din acest loc magic: Disneyland! A fost ca un vis. M-am grabit sa astern pe hartie toata experienta, atat pentru mine cat si pentru voi.

Daca planuiesti o vacanta acolo, cu sau fara copii, te invit sa citesti articolul, cu siguranta te vor ajuta informatiile pe care ti le voi da. Si daca ai si alte intrebari, nu ezita sa imi lasi un comentariu sau sa ma contactezi.

Aniversarea de 7 ani a Mariei mi-a parut momentul ideal pentru aceasta aventura. Am cumparat biletele de avion, am rezervat patru nopti la un hotel dragut si am asteptat cuminti sa se apropie ziua plecarii.

Cu pasaportul a fost putin mai complicat, a trebuit sa inventam o minciunica. I-am spus ceva de o lege noua ce o obliga sa aiba pasaport atunci cand va incepe clasa 1. Din fericire, nu a pus foarte multe intrebari suplimentare.

A aflat de surpriza duminica seara. I-am impachetat frumos cartea 100 things to do on a plane (de aici) si i-am urat “La multi ani”. In carte a gasit un mesaj in care ii spuneam ca vom zbura la Paris, sa isi pregateasca bagajele. Ce a urmat? A trecut prin toate starile: a ras, a plans, a tipat de fericire. Si marti dimineata la ora 6 am avut avion.

Aniversarea ei am sarbatorit-o in parc. Fara tort si invitati. Doar noi 3. Dar cu siguranta a fost cea mai frumoasa aniversare. Stacheta a fost ridicata sus sus, nu stiu daca vor mai fi aniversari pe viitor sa o depaseasca.

Am avut magie, aventura, parada cu toate personajele Disney si la final artificii. Si pe noi doi, doar pentru ea. Poze am facut putine, spre deloc. Nu m-am indurat sa imi iau ochii de la tot ce era in jur, am preferat sa ma bucur de tot ce inseamna magia Disneyland.

Dar haideti sa o luam cu inceputul si sa va povestesc tot ce trebuie sa stiti despre acest loc minunat, in caz ca decideti sa mergeti, cu sau fara copii.

Parcul Disneyland si Studiourile Walt Disney – atractii de neratat

In primul rand, sunt doua parcuri. Parcul Disneyland si Studiourile Walt Disney. La intrarea in parc gasiti o harta cu toate atractiile din ambele parcuri. Sunt multe. Dar in functie de timpul pe care il aveti si scopul vizitei puteti sari peste o parte din ele.

Toate atractiile sunt marcate pe harta cu un cod corespunzator: pentru cei mici, pentru intreaga familie, cu multa andrenalina si de neratat. Cozile cele mai mari (de care ati auzit cu siguranta) sunt, asa cum probabil va asteptati, la atractiile de neratat.

Un aspect foarte important de care trebuie sa tineti cont atunci cand planificati o vizita la Disneyland Paris este inaltimea copilului. 1,20 m este ideal sa aiba copilul atunci cand mergeti. Sunt multe atractii de neratat la care nu au acces copiii sub aceasta inaltime.

De asemenea, viitoarele mamici nu prea au multe de facut in parc. Majoritatea atractiilor de neratat le sunt strict interzise.

Parcul Disneyland este impartit in patru zone: Fantasyland, Discoveryland, Adventureland si Frontierland. Aici gasiti multe atractii si pentru copiii mai mici.

Si tot aici va intalniti zilnic cu personajele Disney la parada. Sau in locurile special amenajate, marcate corespunzator pe harta. Interesati-va din timp la ce ora este parada si gasiti-va un loc bun!

Un alt moment special al zilei este inchiderea parcului, marcat de articifii. Disney Illuminations este clar un eveniment de NERATAT. Si daca tot stai in parc pana la ora asta tarzie (23:00 in iulie cand am fost noi) asigura-te ca prinzi un loc bun, in fata. Cu doua ore inainte incepe lumea sa isi caute un loc bun, deci fii pe faza! Noi am intrebat pe cineva din staff care ar fi cel mai bun loc. Si cum nu am vrut sa dam bani pe bilet VIP pentru a vedea artificiile (600 euro!?!) am ales “second best place”.

In parcul cu studiourile Walt Disney sunt mai putine atractii, dar majoritatea de neratat. Si cozile sunt mai mari. La fiecare atractie, la intrare gasiti afisat timpul de asteptare. Exista si o aplicatie pe care o puteti descarca si puteti vedea in timp real timpul de asteptare pentru celelalte atractii.

Disneyland Paris – unde mancam?

Dupa cum probabil te astepti, gasesti de toate aici. Inghetata, vata de zahar, fructe, popcorn. Restaurante, foarte multe la numar, unde poti servi masa. Cozile (la ora pranzului sau cinei) sunt la fel de mari ca la atractiile din parc. Preturile sunt si ele destul de mari, 14-16 euro un meniu de adulti, 8-9 euro un meniu pentru copii. O inghetata costa 5 euro, o cutie de popcorn 6,5 euro, o apa 3 euro. Taticii vor scoate din buzunar 7,5 euro pentru o bere sau 10 euro pentru un pahar de sampanie.

Vestea buna este ca puteti veni cu gustari de acasa. Sunt permise la accesul in parc. Si sunt multe locuri amenajate unde puteti servi un sandvis, fructe sau alte gustari.

Toalete sunt la tot pasul, marcate de asemenea pe harta.

Disneyland Paris – idei de cazare

Noi am ales sa ne cazam la un hotel la cativa km de parc, in Bussy Saint Georges, Marne la Vallee. Ajungeam in 15-20 minute cu metroul (RER A – 2 statii). Ne-a placut si vom reveni tot aici la urmatoarea vizita.

Puteti opta pentru varianta premium, adica hotelul Disneyland. Scump, dar cu multe beneficii daca luati un pachet din timp (acces gratuit in cele doua parcuri, bilete fast pass, intrare mai devreme de deschiderea oficiala a parcului – ora 10:00)

Sau in Paris, dar nu as recomanda decat daca vreti sa va petreceti mai multe zile in Paris. Chiar daca metroul circula bine, distanta este totusi mare si copiii vor fi obositi cu siguranta. Un bilet pana la parc cu metroul costa 7,5 euro/persoana.

Disneyland Paris – de ce buget am nevoie?

Disneyland Paris este claaar o destinatie foarte scumpa.

Cand iti stabilesti bugetul necesar pentru Disneyland, tine cont de urmatoarele cheltuieli:

  • biletele de avion;
  • cazarea;
  • intrarile in parc (107 euro adult/100 euro copii pentru o zi in ambele parcuri! Online gasiti si oferte bune, eu am cumparat de aici);
  • suvenirurile (sunt multeeee magazine in parc, preturile deloc mici); la unele atractii veti fi pozati si veti putea pleca cu o amintire draguta (2o euro aproximativ);
  • mancarea.

Disneyland Paris – recomandari/tips and tricks

Cele doua zile petrecute in Disneyland au fost grozave. Ne-am distrat toti trei si ne-am bucurat de timpul petrecut impreuna, chiar daca a fost obositor si am petrecut mult timp la cozi. Andrei a ramas in tara, la bunici, dar abia asteptam sa creasca sa mergem din nou. Ce vom face diferit?

  • doua zile nu au fost suficiente. Vom opta pentru trei zile (doua zile in Disneyland si o zi in Walt Disney Studio – daca optezi pentru acces intr-un singur parc/zi intrarea este mai ieftina cu aproximativ 20 euro. 4 persoane, 3 zile…se aduna o suma. Pe care as folosi-o pentru a cumpara bilete fast pass pentru a evita cateva cozi. M-as bucura mai mult de parc, de atmosfera.
  • am merge la acelasi hotel. Locatie buna (foarte aproape de statia de metrou), camera mare si curata, personalul foarte atent, micul dejun variat si gustos.
  • am merge tot vara. Chiar daca este perioada cea mai aglomerata, sa stai peste zece ore in frig nu este tocmai o experienta pe care sa o doresc. Artificiile de la final le-am savurat asezati pe jos pe strada. De asemenea, am evita zilele de weekend.

Sper ca te-am ajutat sa iti faci o idee despre magia si aventura acestui loc. Si stiu sigur ca cei mici vor fi incantati daca veti alege sa mergeti in vacanta la Disneyland Paris! Si cei mari! 🙂 Noi abia asteptam sa revenim!

Disneyland Paris

 

 

25 Lucruri Pentru Care Sunt Recunoscatoare

Parca sunt mai mereu obosita, mereu nemultumita ca nu am reusit sa fac azi tot ce mi-am propus, ca nu am tot ce mi-as dori. Ma stresez cand ceva nu iese bine, uit sa ma bucur. De prezent, de mine, de ei, de tot ce am.

Cand am primit aceasta provocare, sa pun pe hartie lucrurile pentru care sunt recunoscatoare, mi-am dat seama cat sunt de norocoasa.

  1. Ca o am pe ea. Pe Maria, fetita mea, care m-a invatat ce inseamna sa iubesc fara sa astept nimic in schimb.
  2. Si pe el. Pe Andrei, baiatul meu, de care m-am indragostit din prima clipa in care l-am tinut in brate. El m-a invatat ca e loc in inima mea si ca il pot iubi fara sa ciuntesc dragostea pe care i-o port Mariei.
  3. Sunt recunoscatoare pentru ca sotul imi e alaturi. La bine si la greu.
  4. Ma bucur ca suntem toti sanatosi.
  5. Ca parintii, socrii si chiar bunicile noastre traiesc, ne ajuta cand avem nevoie si se bucura alaturi de noi.
  6. Ca pot sta doi ani acasa in CIC. Cu Maria am stat doar un an si putin am suferit ca nu am putut sta mai mult. Acum incerc sa ma bucur de perioada ramasa, sa petrecem cat mai mult timp impreuna.
  7. Ca peste cateva zile vine VACANTA MARE! Ultima de care ma voi bucura, alaturi de ei. Fara scoala, serviciu. Doar joaca. Multa joaca.
  8. Ca am decis sa imi deschid sufletul si sa astern pe acest blog gandurile si trairile mele. Este una din activitatile preferate si tare regret ca nu reusesc zilnic sa deschid laptopul.
  9. Ca am descoperit cartile Usborne. Care dau culoare copilariei. Si aduc zambete pe chipul multor copii.
  10. Ca am masina de spalat vase. Care e cel mai tare gadget din casa. Si ma ajuta mult sa profit de timpul liber si sa fac ce imi place cat timp doarme bebe. (vezi punctul 8 🙂 )
  11. Ca am acces la informatie. Oriunde, oricand. Oriunde vreau sa ajung, orice vreau sa aflu,
  12. Ca am niste prieteni dragi alaturi. Nu multi, dar buni.
  13. Ca avem cei mai minunati nasi din lume. Care ne-au dat mereu cele mai bune sfaturi si ne iubesc neconditionat.
  14. Ca pot citi. De departe una din activitatile preferate, mai ales cand dau peste cate o carte buna.
  15. Ca pot uneori, dupa o zi grea, sa ma uit seara la “2 barbati si jumatate“, serial pe care l-am vazut oricum deja de 3-4 ori.
  16. Ca parintii stau la curte. Si copiii mei se pot juca afara toata ziua in vacante, cum mergeam si eu la bunici cand eram mica.
  17. Ca exista cafea pe lumea asta. Fara de care nu imi pot incepe ziua. Fara de care nu pot concepe ziua defapt! 🙂
  18. Si inghetata.
  19. Ca am inca un metabolism ok. Ca nu depun asa repede in perioadele in care mananc mai mult. Si ca reusesc totusi sa slabesc fara eforturi extraordinare.
  20. Ca ai mei copii au dormit noaptea. Am pierdut mai multe nopti in facultate prin cluburi (nu, nu am exagerat cu petrecerile) decat cu ei in brate noptile.
  21. Ca stiu sa inot. In mare, in piscina, imi place apa mult si senzatia de libertate pe care mi-o da.
  22. Ca pot simti mirosul de flori de tei. Imi aminteste de vacantele petrecute la bunici.
  23. Cand pot sa ii surprind pe cei dragi. Cu un cadou, o surpriza. Imi place sa ii vad fericiti pe cei din jurul meu.
  24. Ca pot sa calatoresc. Sa vad locuri noi, sa cunosc oameni noi.
  25. Si va sunt recunoscatoare voua, ca ma cititi. Va multumesc!

Eu nu sunt mare fan al sarbatorilor importate de la americani. Dar Ziua Recunostintei castiga puncte multe in ochii mei. Ar trebui sa facem acest exercitiu zilnic. Cu siguranta am fi mai fericiti!

Voi incerca sa recitesc in fiecare zi lista si sa adaog lucruri noi, pe masura ce le constientizez.

Cum ti se pare acest exercitiu? Ia o hartie si un pix si scrie-le!  Zece douazeci, cate gasesti. Iti promit ca vei avea o zi mai frumoasa!

Mi se pare un exercitiu excelent. Sa te concentrezi pe ce ai, pe lucrurile minunate din viata ta si sa fii recunoscator. Multumesc, fetelor (Alina si Nina), pentru provocare! M-a ajutat sa adun la un loc toate lucrurile minunate din viata mea. Va sunt recunoscatoare pentru asta!

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Jurnal De Dieta – Ce Faci Cand Simti Ca Nu Mai Poti?

A trecut deja o luna de cand am acceptat provocarea nutritionistei mele Carmen Tenescu: 10 kilograme in 100 zile! Simt ca sunt pe drumul bun, kilogramele incep sa ma paraseasca, unul cate unul.

As minti sa spun ca nu au fost tentatii in aceasta perioada, dar le-am facut fata cu bine. Asta pana in ziua 28. Ca leul in cusca am fost o zi intreaga! As fi mancat oricat, orice. Nici de Pasti nu m-am luptat cu asa ispite. Covrigeii aia banali ce stateau cuminti in dulapul cu paine erau mai atragatori ca orice mancare din lume.

“-Carmen, as manca! Orice!” i-am scris.

“-Mananca! Gusta ceva dulce, putin. Sau bea o limonada! Ai o zi proasta. Accepta si treci mai departe, vor mai veni! Maine te vei simti mai bine, o sa vezi!”

Si asa a fost. Am rontait in ziua aia ceva prostioare, am acceptat ca am o zi proasta si am fost increzatoare.

Indiferent ce dieta alegi sa tii, dieta Rina, dieta daneza, Dukan, disociata sau poate fix la fix, momente ca acestea vor veni. Important este sa poti gestiona momentul si sa nu renunti.

Sunt critice momentele acestea. Pot insemna sfarsitul dietei daca nu sunt gestionate corect.

Si daca tot am pomenit de aceste diete, eu va marturisesc ca nu sunt mare fan. Am intalnit persoane care au avut rezultate bune cu ele, dar eu cred cu tarie ca un stil de viata sanatos e intotdeaua alegerea corecta atunci cand vrei sa dai jos cateva kilograme.

Trebuie sa identifici care sunt greselile alimentare ce te-au adus aici si sa incepi sa faci schimbarile necesare. Mancatul la ore tarzii, portiile mult prea mari, dulciurile in exces, produsele de panificatie, mancarea de tip fast food. Sunt doar cateva exemple, fiecare isi cunoaste obiceiurile alimentare (nu tocmai sanatoase).

Incepe prin a arunca/dona tentatiile si aprovizioneaza-te! Cu fructe, legume, carne slaba, lactate. Si spor la cratita! Va fi greu la inceput, de asta e bine sa ai pe cineva alaturi.

Ispite vor mai fi cu siguranta, dureaza luni de zile pana cand organismul uita de obiceiurile proaste pe care le aveai inainte de a incepe dieta.

Ce poti face cand simti ca nu mai poti?

La prima intalnire, Carmen mi-a spus: cand ti-e foame sau ai manca ceva, rontaie legume crude: morcovi, ardei. Nu a fost cazul. Pentru ca nu prea imi plac. Si pentru ca am alta gustare pentru momentele astea: gulii. Daca va plac, incercati! 🙂

Gandeste-te ce iti place sa faci. Sa alergi, sa mergi la inot, la sala, orice! Ajuta de doua ori: sa slabesti si sa te mentii optimista! Si masajul ajuta mult in aceasta perioada. Miscarea este prietenul tau numarul unu in lupta cu kilogramele.

Cand pornesti lupta cu kilogramele trebuie sa te inarmezi cu rabdare. Multa rabdare! Pentru ca nu vor disparea peste noapte. In timp s-au depus, in timp vei scapa de ele. Nu exista dieta rapida sau dieta minune!

Si, cel mai important lucru, sa nu cedezi in fata primei ispite. Eu sunt pofticioasa de fel. Si daca am pofta de ceva, gust. Atentie! Gust! Sa nu dati vina pe mine ca v-am spus ca e ok sa mancati o galeata de inghetata! 🙂

Ai mai putea face o baie lunga cu spuma, o plimbare prin parc sau sa mergi la cumparaturi cu prietenele. Daca ai vreun hobby, poti sa iti petrece cateva ore facand ceva ce iti place.

Si pentru ca stiu cateva mamici care mi-au urmat exemplul si au pornit lupta cu kilogramele, va intreb: voi ce faceti cand simtiti ca nu mai puteti?

Despre dieta am mai scris aici:

Ziua in care am acceptat ca sunt grasa

Jurnal de dieta – Prolog

Jurnal de dieta – 3 pasi pentru succes

Jurnal de dieta – 7 reguli de aur

Jurnal de dieta – 5 trucuri cum sa nu te ingrasi in concediu

Jurnal de dieta – Punct si de la capat. Cu Carmen Tenescu

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

 

 

La Voi Vine Zana Maseluta?

Nu stiu cand a aparut Zana Maseluta… Cert este ca intre momentul in care mi-au cazut mie primii dinti de lapte si momentul in care i-au cazut Mariei ai ei s-au schimbat multeeee.

Eu imi amintesc ca noi aruncam dintii peste casa. Si cum stateam la bloc, era un procedeu destul de dificil. Primeam ajutor de la parinti. Ma bucuram tare cand eram la bunici, ma descurcam sa arunc singura dintisorul peste casa.

Cum a intrat Zana Maseluta la noi in casa

Cand avea Maria vreo 3 ani auzeam povesti la colegele de birou. Cu dinti de lapte cazuti, si cu aceasta zana buna ce venea negresit noaptea sa ii culeaga de sub perna. Si nu venea cu mana goala…

Nici nu mi-am pus problema cum voi proceda, pentru ca a venit ea de la gradinita cu lectiile facute. Si mi-am dat seama atunci ca mi-au prins tare bine povestile colegilor…va explic imediat…

Cine este Zana Maseluta?

O zana buna, clar! Ce vine noaptea la copilasii ce raman fara dintii de lapte. Sunt pusi sub perna, Zana Maseluta vine, lasa un cadou sau banuti si pleaca cu dintisorul. Il ia si il duce in cer, unde il transforma in stea.

Si Maria are 0pt stelute pe cer, nu m-a pus inca sa i le arat.

Ce aduce Zana Maseluta?

La primii dintisori, Zana Maseluta a fost foarte pregatita. Pesemne o auzea pe Maria cum topaia prin casa cand i se misca vreun dinte. Hainute, jucarii, carti a primit pentru primii dintisori cazuti. Apoi zana a inceput sa lase doar bani, probabil a observat ca a inceput sa stie sa ii gestioneze si singura.

Ce faci cand pierzi dintisorul si nu ai ce sa pui sub perna pentru Zana Maseluta?

Asta da problema! Credeti-ma! Un dintisor nazdravan nu a mai asteptat sa fie facut steluta si a cazut in timp ce ne spalam dimineata pe dinti. Si dus a fost! Ce ne facem?

Pai simplu! Il desenam! Si ii scriem Zanei Maseluta unde il poate gasi, se descurca ea cumva. Se pare ca apreciaza scrisorile. Aici urma sa ajung… cat m-am bucurat cand mi-am amintit povestile colegelor! Dintele disparut, copilul plans, a fost salvatoare solutia!

La ce varsta cad primii dinti de lapte? Cand vine Zana Maseluta?

Primii dinti care erup sunt incisivii centrali, deci ei sunt si primii dinti de lapte pe care ii va gasi Zana Maseluta. Se intampla in jurul varstei de 6-7 ani, dar in stransa legatura cu momentul eruptiei dintilor de lapte. Daca au aparut devreme, vor cadea mai devreme.

Urmeaza incizivii laterali, caninii si primele masele (care erup in jurul varstei de 10-12 ani).

Atentie la maselele definitive care erup in jurul varstei de 6-7 ani, in spatele ultimei maselute temporare, fara a cadea vreun dintisor. Multi parinti il confunda cu o maseluta temporara si nu ii dau atentie suficienta, crezand ca oricum se va schimba. Nu se schimba. Faceti o vizita la stomatolog pentru sigilare!

Mie imi place tare acest personaj si ma bucur cand o vad pe Maria entuziasmata dimineata, dupa ce zana a fost in vizita. La noi in casa aceasta zana este la fel de iubita ca Mos Craciun si Mos Nicolae.

Si mai am un motiv pentru care imi place de ea. Maria nu vrea sa o supere si sa ii lase sub perna dinti cariati sau galbeni, asa ca are grija sa ii ingrijeasca corespunzator.

La voi vine Zana Maseluta? Nu uitati sa ingrijiti bine dintisorii!

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

 

Ce Nu Imi Place De Sarbatori

Mie imi plac sarbatorile mult. Si banuiesc ca si voua, nu-i asa? Cadouri, mancare buna (si multa) si timp petrecut cu familia.

Noi petrecem Sarbatorile cu bunicii. Si de Craciun, si de Pasti.  Asteptam cu nerabdare de fiecare data perioada asta din an, in care ne odihnim mult, radem, ne jucam, citim, petrecem mult timp impreuna. Cozonaci, salata boeuf, drob, pasca, sarmale, si pe ele le asteptam cu drag la fiecare sarbatoare. Si toate au gustul de acasa, cu care sunt invatata de mic copil. Nu am mancat mai bune ca la mama. De cozonaci si  salata boeuf vorbesc… Sarmalele sunt si ele de mentionat, dar de cand le-am descoperit pe cele facute de soacra, ale mamei au fost detronate.

Si totusi, este ceva ce nu imi place de sarbatori. Inafara kilogramelor in plus pe care nu reusesc sa le evit de fiecare data.

Iepurasii de ciocolata, ouale de ciocolata si mosii de ciocolata. Deloc nu imi plac. Imi erau indiferenti pana am avut copii. Apoi, pe masura ce a crescut Maria, si-au facut timid aparitia. Iarna aliniati frumos pe raftul de dulciuri din balcon, multi mosi care mai de care mai colorat. Apoi, la cateva luni apareau mandrii iepurasii, cu urechi mai mici sau mai mari. Maria nu mananca nici 10% din ce primeste. Mie ciocolata cu lapte nu prea imi place, deci nu reprezinta nicio amenintare. Ea se bucura cand ii primeste. Dar s-ar bucura la fel si daca ar primi un iepuras de plus, o carte sau niste turta dulce sau biscuiti cu scortisoara, daca e musai sa fie ceva de mancare. Sau fructe. Sunt atatea alegeri mai bune decat iepurasul ala de un kilogram!

Si ieri a venit acasa fericita cu doi astfel de iepuri. Doi! Unul pentru ea, celalalt pentru fratiorul ei de un an. Asa e de cand sunt doi, primeste Maria pentru amandoi. M-am uitat lung la ei si i-am pus bine in frigider. Nu stiu care va fi destinul lor…

Ce vreau sa va spun eu, data viitoare cand mergeti in vizita la o familie cu copii, faceti alegeri mai inspirate. Stiu ca cei mici sunt super incantati de dulciuri, dar stiu sigur si ca parintii nu vor fi foarte fericiti.

Sarbatori linistite! Sa petreceti minunat alaturi de cei dragi!

Voi aveti ceva ce va supara de sarbatori? 🙂

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Pasiunea Pentru Fotografie – Un Vis Devenit Realitate

Oare v-am povestit despre pasiunea mea pentru fotografie? Imi plac pozele frumoase, indiferent ca vorbim despre poze de portret, eveniment sau produs. Si de ceva timp ma bate gandul sa fac un curs. Pentru mine, sa stiu sa fac poze frumoase, nu sa profesez. Poate intr-o zi…

Anca Moraru era la fel ca mine acum un an, doar ca ea voia sa duca visul mai departe. Si luna asta a facut primii bani din fotografie.

Impartaseste acest vis cu sotul ei si impreuna asteapta ziua in care vor putea dedica pasiunii tot timpul lor. Au inceput timid sa isi cumpere aparatura necesara, au deschis paginile de Facebook, atat pentru foto (DSLR Photography) cat si pentru video (DSLR Films). Dar, ca in orice business, clientii nu apareau pentru ca nu aveau un portofoliu inca. S-au pozat intre ei, au facut o sedinta foto cu pisica din dotare si au inceput sa caute clienti. Si-au oferit serviciile prietenilor, colegilor. Si contrar asteptarilor, nu au gasit doritori.

Atunci Anca a avut o idee geniala. A intrat pe un grup de mamici si si-a oferit gratuit serviciile. A cerut in schimbul muncii ei (ore de fotografiat + ore de prelucrat apoi) doar acceptul sa foloseasca fotografiile pentru a-si promova talentul. Si in cateva ore si-a facut rost de zeci de sedinte foto. Si de aici la succes e doar un pas mic. Au inceput sa fie recomandati, sa primeasca cereri pentru a participa la diverse evenimente, au inceput sa faca primii bani din pasiunea lor. Au planuri mari, dar deocamdata se bucura ca lucrurile au luat-o intr-o directie buna.

M-am intalnit zilele trecute cu ea. Se plange ca vorbeste mult. Vorbeste mult despre pasiunea ei, dar o face cu atata dragoste, as fi stat ore in sir sa o ascult…am promis sa repetam si pe viitor.

In familia lor lucrurile sunt foarte clare. Ea se ocupa de partea foto, el de partea video. Ea este artista, el cu partea tehnica. Se completeaza de minune. Au participat impreuna la sedintele foto facute cadou. Si pozele au iesit minunate. Va las mai jos mostre sa va convingeti:

Asa-i ca va plac? Amintiri dragi peste ani, in special pozele de familie.”Memories that last a lifetime” este chiar motto-ul lor. Felicitari, Anca! Felicitari, Ciprian! Faceti o echipa minunata impreuna! Si multi oameni fericiti! 🙂

Dragi mamici, am o veste buna pentru voi; i-am propus Ancai sa facem impreuna o bucurie unei cititoare a blogului, deci urmariti pagina de Facebook (Eco de Mic), de iepuras va pregatim o mega surpriza!

Si nu uitati sa visati! Si sa luptati pentru visele voastre!

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.