Laptele matern – cel mai pretios dar

“Hranirea exclusiva la san a copilului in primele sase luni este esentiala pentru o viata sanatoasa”.

Va suna cunoscut acest mesaj de interes public transmis prin intermediul canalelor de televiziune? Mie da! Acum doua luni cu greu ma abtineam sa nu inchid televizorul cand il auzeam…

Acum sunt bine. Relaxata si impacata. Dar am trecut prin toate starile posibile. Socata, revoltata, dezamagita. Nu puteam crede ca retraiesc cosmarul de acum 6 ani. V-am povestit (aici) experienta din trecut cu alaptatul si v-am spus cat imi doresc sa reusesc acum sa fac lucrurile altfel. Nici nu concepeam ca va fi altfel, probabil daca as fi luat in considerare si aceasta posibilitate, socul ar fi fost mai mic…

Le-am facut pe toate: bebe mereu la san, am chemat acasa consultant in alaptare, suplimente, lichide si mancare cat mai sanatoasa. Si totusi, copilul meu nu se satura. Plangea si nu lua in greutate. La 10 zile de viata avea 300 grame in minus fata de greutatea de la nastere, si tot scadea. Nu am ezitat nicio clipa si am introdus biberonul. Acum, la aproape 4 luni mergem pe aceeasi formula: lapte matern si completare. Alaptat, biberon, muls, sterilizat…cine a trecut prin asta stie ce implica tot procesul. De cate ori am vrut sa renunt? Nici nu mai tin minte. Dar imi aminteam mereu cuvintele Adinei (consultantul in alaptare). Si 2% este important! (vorbea de procentul de lapte matern din total hrana oferita bebelusilor).

Pe Maria am alaptat-o pana la doua luni. Si acum primele doua luni au fost mai grele, pana am acceptat situatia si am depasit acest prag. Eram obsedata de asta, citeam tot ce prindeam si am testat cam tot ce m-ar fi putut ajuta sa cresc lactatia si sa pot alapta exclusiv. Traiam o bucurie bolnava cand vedeam in parc alti bebelusi hraniti cu biberonul. Si o jena inexplicabila cand ii dadeam eu lapte praf la randul meu in parc sau alte spatii publice.

Dupa doua luni, am inceput sa ma relaxez. Si sa gasesc multe mamici in aceeasi situatie cu mine. Am ajuns la concluzia ca nu, nu toate mamicile au lapte suficient pentru a-si hrani exclusiv la san copiii.

In toata aceasta perioada am avut un prieten de nadejde. Pompa de san. Folosesc o pompa electrica de san dubla Spectra 9+. Cei 40-50 ml pe care reusesc sa ii mulg imi dau putere sa merg mai departe. Sa am incredere in mine si sa nu renunt. Am zile bune cand o folosesc de 4-5 ori, zile cand simt ca bebe papa bine si nu o folosesc deloc, dar astea sunt mai rare. Cu siguranta as fi renuntat de mult la alaptat fara ea. Imi place mult ca este silentioasa si de cele mai multe ori o folosesc cand bebe doarme, in aceeasi camera, inclusiv noaptea (are un ecran luminos si pot comuta usor intre functia de masaj si cea de reglaj). Este micuta, usoara si o poti folosi oriunde, eu am luat-o dupa mine peste tot, are o autonomie foarte mare datorita acumulatorului inclus. Daca as face o lista (si voi face 🙂 ) cu cele mai utilizate produse in primele 4 luni de bebeluseala, clar ar fi in top 3 in lista mea.

Anul acesta, in saptamana mondiala a alaptatului, eu imi alaptez puiul. Pentru cat timp? Cat voi putea de mult!

Mamici care nu ati putut alapta exclusiv, nu inseamna ca nu sunteti mame bune. Sunteti mama perfecta pentru puiul vostru. Oferiti-i multa iubire si un gram de laptic! 🙂  Zau ca este suficient! 🙂

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Alaptarea – examenul pe care a doua oara vreau sa il trec

Nici acum, dupa 5 ani jumatate, nu stiu unde si ce am gresit. Am vorbit cu doua moase de curand, le-am povestit despre cum au decurs lucrurile la fetita, dar nu am putut ajunge la o concluzie certa.

Maria s-a nascut cu 3,3 kilograme. Am pus-o la san la cateva ore dupa cezariana, am tinut-o cu mine in salon inclusiv noptile pe timpul spitalizarii, nu I s-a dat supliment cu biberonul. Nu stiu cu exactitate momentul in care s-a instalat lactatia. Oricum, ea dormea foarte mult, nu plangea, totul parea ok. Rani nu am facut (clar, zona sensibila, dar nu ragade sau alte minuni), doar am experimentat vreo 2 zile furia laptelui. Cu toate eforturile mele (noastre, au fost mai multi actori implicati aici, dar nu mai intru in detalii 🙂 ) la 3 saptamani de la nastere fetita avea doar 2,8 kilograme. La recomandarea pediatrului, am inceput sa completam si cu formula. Pana pe la 2 luni, o alaptam (cei 5-10 ml probabil) dupa care aparea inamicul meu, biberonul. Foloseam si pompa dupa fiecare sesiune, mai primea si de acolo 5-10ml. M-am luptat pentru fiecare picatura, dar la un moment dat am cedat.

Alaptarea este speciala! Pe langa toate beneficiile pentru copil si pentru mama, este minunat sa vezi ghemotocul ala mic in bratele mamei, la san. Ii tine de foame, de sete, de dragoste, de tot!

Acum sunt decisa sa fac mai mult. Am citit mai mult, am mers la cursuri, am vorbit cu multe mamici care au reusit sa alapteze cu succes si mi-au impartasit din experienta lor.

Sambata am participat la un eveniment organizat de Academia La Primul Bebe. Adina Paun, moasa si consultant in alaptare IBCLC ne-a vorbit despre acest subiect atat de arzator pentru mine. Ma bucur ca am mers acum, pe final de sarcina ( saptamana 37!!! wow, cum trece timpul!!!), toate informatiile vor fi proaspete, dar mi-am luat si notite, sa le impartasesc cu voi. Ma simt ca la un examen, foarte pregatita de data aceasta, cu toate subiectele invatate!

Despre alaptare – notitele mele 🙂
  • “Mufarea” este cheia. Este foarte important, mai ales la inceput cand bebe este foarte mic. Trebuie ajutat, sunt cateva pozitii recomandate astfel incat atasarea sa fie cat mai corecta.
  • Alaptarea nu doare! Daca apar dureri, ragade, cel mai probabil copilul nu este atasat corect la san.
  • In primele zile, nevoia de hrana a bebelusului este foarte mica, are stomacul cat o cireasa. Deci nu e nevoie de o cantitate mare de lapte. Pe masura ce creste si cererea se intalneste cu oferta, cantitatea de lapte produsa ar trebui sa satisfaca nevoile bebelusului. Atunci apar si acele pusee de crestere, cand numarul de mese si frecventa lor creste, tocmai pentru a stimula productia de lapte.
  • Alaptarea se face la cerere. Pentru a ne asigura ca este eficienta, trebuie sa urmarim urmatoarele aspecte:
    • trebuie sa auzim copilul cum inghite laptele;
    • nu trebuie lasat sa adoarma la san;
    • uda scutece (minim 5-6 pe zi);
    • are cel putin 2-3 scaune pe zi, pana aproape de varsta de 5-6 saptamani;
    • creste in greutate constant.
  • Tot in aceasta perioada, nu trebuie lasat mai mult de 4 ore sa doarma fara sa fie alaptat.
  • Alimentatia mamei nu este restrictiva. Poate manca din toate, variat. Doar in cazul in care observati reactii negative atunci cand consumati un aliment, incercati sa il evitati. Pentru mamicile fumatoare, nu se recomanda alaptarea imediat dupa tigara, ci tigara imediat dupa o repriza de alaptat. La fel si in cazul bauturilor alcoolice.
  • Igiena zonei (sanului) se face zilnic, ca parte a toaletei generale.
  • In situatia in care apare furia laptelui (angorjarea sanilor), se recomanda comprese cu apa calda si un masaj usor al sanilor.
  • Pe piata se gasesc multe produse pentru stimularea lactatiei. Eu credeam ca ceaiurile sunt suficiente. Am aflat ca cel mai eficient produs este pudra de schinduf. Mai sunt si altele (More milk, galafor) ce ajuta in cazul in care cererea este mai mare decat oferta.
  • Tot in cazul in care este nevoie de stimularea/cresterea lactatiei, se recomanda folosirea unei pompe de san eficienta. Am studiat produsele de pe piata, am citit multe review-uri si m-am oprit asupra unei pompe de san Spectra care a facut minuni in cazul unor mamici ce au intampinat dificultati in procesul de alaptare.
  • Si nu in ultimul rand, daca iti doresti mult sa faci din experienta asta una placuta si de lunga durata, apeleaza la un consultant in alaptare daca simti ca ceva nu este in regula! E cea mai mica investitie pe care o poti face pentru bebelusul tau!

La voi cum a fost experienta? Ce alte sfaturi aveti pentru mine?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Insarcinata si nelinistita

Toata lumea spune ca sarcina este cea mai frumoasa perioada din viata unei femei. Asa este, daca te gandesti la toate beneficiile pe care le aduce. Toata lumea iti face poftele, tenul si parul iti stralucesc mai tare ca niciodata si tu te bucuri de minunea care creste in burtica.

Dar este si o perioada in care viitoarea mamica isi face mii si mii de planuri, mii si mii de ganduri despre ce va fi, cum va arata micutul/micuta, cum/daca se va descurca in primele zile (mai ales daca vorbim de prima sarcina) si daca va reusi sa fie cea mai buna mama pentru puiul ei. In general gandurile acestea apar dupa primul trimestru, in care principala grija este ca totul sa fie bine si sa treci peste aceasta perioada.

Saptamana 22!

Nici nu stiu cand a trecut! A fost categoric mai usor decat la prima sarcina. Nu ca as fi avut o sarcina grea la Maria, dar acum greturile au fost mult mai rare si deja stii la ce sa te astepti la a doua sarcina. In plus, grijile si gandurile s-au mutat usor usor in alte directii.

Cu Maria am esuat la capitolul alaptat. Recunosc ca nu m-am documentat foarte mult inainte, era un domeniu total nou si cred ca la momentul respectiv am facut tot ce puteam face…ceaiuri, pompe, am evitat biberonul. Cu toate astea, nu am avut lapte. Stiu, stiu…toate mamicile au lapte. Nu stiu unde am gresit. Dar stiu clar ca de data asta voi incerca mai mult. Voi cumpara o pompa cu care nu pot da gres si voi apela la un consultant in alaptare de fiecare data cand voi simti ca nu este ok.

O alta preocupare in aceasta perioada este documentarea si aprovizionarea cu scutece textile. Am auzit de ele acum cativa ani, cand ma luptam cu o iritatie permanenta de scutec cu fetita. Era deja mare, asa ca solutia la acel moment a fost sa ne imprietenim cu olita.

Va intrebati probabil deja (stiu ca multe din prietenele mele cu care am discutat deja au facut-o) ce sunt scutecele textile. Nu, nu sunt pelincile acelea cu care ne-au crescut parintii nostri :). Sunt ca si aspect identice cu scutecele de unica folosinta pe care le luam din supermarket. Diferenta consta in material si faptul ca dupa ce il folosim nu il aruncam la gunoi (si arata incredibil vara pe niste bulane de bebel!). Avantajele lor sunt multiple, o sa va povestesc in detaliu intr-un articol viitor (later edit: aici)

Acestea sunt cele doua preocupari ale mele in saptamana 22: alaptarea si scutecele textile. Va tin la curent cu victoriile noastre! Tineti-ne pumnii!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.