Scrisoare catre fiul meu

Am intalnit azi un barbat cu hanorac mov.

De cateva zile merg cu surioara ta in salina. Lume multa, foarte multi copii. Si barbatul cu hanorac mov avea un baietel. Bagajele le lasam fara emotii pe o banca sau intr-unul din locurile special amenajate. Toata lumea face asa. Maria se dadea in leagan si am vrut sa ma asez pe o banca. Am ridicat ghiozdanul de pe banca, vrand sa il pun in cuier pentru 10 minute cat urma sa stau acolo. Atunci a venit el spre mine, mi l-a smuls din mana si s-a asezat pe banca, cu ghiozdanul in brate. Ne-a spus pe un ton raspicat ca e locul lui. Eram cu bunica lui Luca, prietenul Mariei.

M-am gandit in clipa aceea la tatal tau. Niciodata, niciodata nu ar arata lipsa de respect fata de alta persoana, indiferent de varsta sau sex. Apoi m-am gandit cu mila la baiatul barbatului cu hanorac mov. Care poate peste ani va face la fel.

Si m-am gandit la tine, Andrei!

Dragul meu, tot ce imi doresc pentru tine este sa ajungi un om bun. Un adult matur si responsabil.

Am ajuns acasa si am pus pe hartie cateva sfaturi pe care as vrea sa le primesti cand vei creste.

Respecta oamenii pe care ii ai in jur! Parintii, sora, prietenii, sotia, copiii. Si respecta-te pe tine!

Iubeste-ti sotia si arata-i asta in fiecare zi. Pe copii protejeaza-i si joaca-te mult cu ei. Creste-i frumos! Familia este totul.

Traieste fiecare zi cu bucurie, nu te lasa coplesit de griji!

Viseaza! Poti face tot ce iti propui! Munceste pana toate visele vor deveni realitate!

Zambeste si fa-i pe cei din jurul tau sa zambeasca! Fa-ti prieteni! Ajuta oamenii din jur!

Citeste! Invata! Si urmeaza-ti pasiunile!

Fii chibzuit! Nu cheltui toti banii pe care ii ai in buzunar! Gandeste-te si la ziua de maine!

Nu minti, nu fura, nu insela si nu lovi niciodata o femeie!

Distreaza-te, pleaca in aventuri, fa nebunii! Nu iti fie teama de esec! Experimenteaza si invata din greseli!

Te vei intalni in viata si cu oameni rai. Ignora-i sau ajuta-i daca poti.

Traieste frumos! Si nu uita, bratele mele vor fi mereu deschise!

Te iubesc!

Mama.

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Diversificare Clasica Sau Autodiversificare (BLW) La Bebe De 6 Luni?

Puteam sa jur ca o sa rupa! Nici pomeneala! Un sclifosit…concluzia mea dupa aproape 3 saptamani de diversificare.

Am pornit la drum cu ganduri mari si asteptari si mai mari. Am analizat din start optiunile.

Diversificare clasica sau autodiversificare (BLW) – decizia mea

Nu, nu, nu! Nu vreau broccoli pe pereti si bucati de morcov in toate colturile din bucatarie. Clar mergem pe diversificare clasica. Are timp sa manance si bucati, nu-mi trebuie musai un blwist mic prin casa. In plus, recunosc ca si teama de inec a fost un factor decizional foarte important.

Buuun, incepem cu piure de legume, morcov, ca sa fiu mai precisa… In visele mele, da. El radea la mine cu toti dintii (2 bucati), scuipa si rodea lingurita. De mancat nici pomeneala. Si, cu multa rabdare, am continuat. Cam aceeasi reactie si zilele urmatoare. Nu I-am dat 3 zile la rand acelasi aliment pentru ca era clar ca nu va manca nici de Craciun…I-am facut supe de legume, piureuri cu si fara carnita, iaurt, branzica, fructe la abur, lapte cu fugi de ovaz si multe alte nebunii pe care de cele mai multe ori le-am mancat eu. Delicioasa mancarea de bebelusi! 🙂

Combinatia de avocado si banana a fost apreciata cam de fiecare data. Si cel mai mare succes l-am avut la mic dejun si cina. Succes, adica a luat cateva lingurite.

Mi-am luat inima in dinti si pentru cateva zile am incercat si varianta bau bau (pentru mine), adica autodiversificarea. Aceeasi reactie. Joaca multa, papa zero.

Cu Maria nu am avut nicio problema cat a fost mica. Micul malaxor, cum  ii spuneau cei apropiati, manca orice. Acum ca a crescut mai face figuri, dar Maria bebelus a mancat tot din castronel. Si ma asteptam ca si fratiorul ei sa ii semene.

Auzeam de copii mofturosi si de mamici care incearca toate trucurile din lume sa ii faca sa deschida gurita. E inca devreme sa ma pronunt dupa 3 saptamani. Poate e mai grea acomodarea cu mancarea solida si poate va manca bine, la fel ca surioara lui.

Care este diferenta dintre diversificare clasica si autodiversificare (BLW)?

Diferenta majora consta in consistenta mancarii oferite si modul in care este oferita. Spre deosebire de diversificarea clasica (clasicele piureuri), BLW (Baby Led Weaning) ofera copilului oportunitatea sa decida ce mananca. Se ofera bucatele intregi ce pot fi gestionate de cei mici. Implica multa rabdare din partea mamei.

Indiferent ca alegeti diversificarea clasica sau autodiversificarea (blw) pentru bebelusul vostru, este important sa tineti cont de urmatoarele aspecte:

  • Ambele se incep dupa varsta de 6 luni, cand bebelusul sta singur in fundulet macar cateva secunde. Mai devreme de aceasta varsta se incepe doar in cazuri speciale, cand medical se impune acest lucru.
  • Timingul este un aspect extrem de important. Nu are rost sa incerci sa hranesti un bebelus care este obosit sau flamand. Am observat si la Andrei, este mult mai cooperant dupa somn, decat inainte.
  • Incercati sa va asezati impreuna la masa. Sa va vada si pe voi ca mancati. Curiozitate, pofta, foame…posibil sa aveti mai mult succes asa.
  • Este nevoie de foarte multa rabdare si perseverenta. Nu mananca la pranz, incerci mai tarziu. Nu ii place pasat, incerci cu bucatele mai mari.
  • Fara sare, zahar, prajeli si afumaturi! Sa aveti pofta!

Revin cu update in timp scurt. Sper cu vesti bune! 🙂 La voi cum a fost? Cine a mancat primele castronele? 🙂 Bebe sau mami?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Cand taiem cordonul ombilical?

Pregatite sau nu, va veni un moment in care va trebui sa o facem. Mai devreme sau mai tarziu, este doar o chestiune de timp. Din fericire, acum avem posibilitatea sa ne petrecem impreuna primii doi ani de viata. Prea mult, vor spune unele mamici ce se grabesc sa reinceapa serviciul sau prea putin cele care si-ar dori sa nu se mai desparta de puiul lor. De multe ori m-am intrebat in ce tabara sunt.

Sunt mamici care aleg sa isi petreaca tot timpul cu puiul lor, sa nu accepte ajutor, sa creada ca ele fac totul perfect. Si asa este. Dar inainte sa fim mamici, suntem femei. Si avem uneori nevoie de timp al nostru. Ca vrem sa iesim la o cafea cu prietenele, sa petrecem o seara in oras cu sotul, sa mergem la spa sau la cumparaturi, sau doar sa facem o banala baie lunga… este important sa avem un moment de respiro. Si in plus, este foarte sanatos si pentru cuplu. Clar nu veti mai putea face toate lucrurile pe care le faceati impreuna inainte de nasterea copilului, dar puteti fura cateva momente impreuna de fiecare data cand aveti ocazia.

Cu Maria am stat acasa doar 11 luni. Si prima data am lasat-o acasa pe la 7-8 luni cand am plecat un weekend la munte. Clar ne-am topit de dorul ei, dar ne-a prins bine. Apoi, de-a lungul anilor, am lasat-o de multe ori la bunici. In fiecare vara.

De cand s-a nascut Andrei, am evadat de cateva ori, dar de fiecare data de “nevoie”. O nunta, un botez, o iesire cu Maria care cerea insistent timp doar cu mami (de fapt, multeeee iesiri doar cu Maria), o sedinta de masaj, un curs la care mi-am dorit sa ajung…cam astea au fost evenimentele care m-au tinut departe de micul omulet. Pana acum. Voi pleca pentru cateva zile cu Maria. Nici macar nu vreau sa ma gandesc cat imi va fi de greu. Dar stiu ca el va fi bine ingrijit si stiu ca fetita mea are nevoie de mine cu ea. Va fi micul meu moment de respiro, voi petrece mult timp cu Maria si in sfarsit voi dormi toata noaptea. 🙂 🙂 🙂

Voi cand ati taiat cordonul ombilical? Cat de greu v-a fost? Si cat de dulce a fost revederea? 🙂

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Usborne – carti recomandate copiilor 3-6 ani

Dintotdeaua mi-au placut cartile. Imi amintesc cu nostalgie emotia resimtita acum multi multi ani cand mi-am facut primul abonament la biblioteca scolii. Ma cuibaream zilnic in fotoliul din camera mea, cu o paturica pe picioare si cu cartea care urma sa ma duca intr-o noua aventura. Mi s-a intamplat de multe ori sa incep o carte si sa nu ma pot opri din citit. Aventura, fictiune, dragoste, istorice, pe toate le savuram cu o intensitate maxima. Am petrecut multe zile, nopti, vacante cu cartile mele pe acest fotoliu.

Si acum imi place sa citesc, dar din pacate nu imi gasesc mereu timpul necesar. Pasiunea este la fel, insa. Daca ma prinde o carte, nu mai mananca nimeni mancare calda in casa. 🙂

Mi-ar placea sa le transmit copiilor dragostea pentru carti. Maria are multe, de mica. Ii plac. Poate nu la fel de mult ca jucariile, dar avem timp si rabdare. Acum este in plin proces de invatare a literelor. Astept momentul in care vom sta in pat, una langa cealalta, fiecare absorbita de cartea din mana. Si Andrei este fascinat de carticele. Avem grija sa nu ii roada Mariei caietele si facem planuri de reamenajare in asa fel incat sa nu ii pice toate carticelele Mariei pe mana cand va incepe sa mearga.

Am descoperit de curand carticelele pentru copii Usborne. V-am povestit despre ele aici. Editura aduce in casele din lumea intreaga carticele educative, colorate care intotdeauna au primit feedback pozitiv, atat din partea parintilor cat si a copiilor. Sunt carti si pentru bebelusi, si pentru scolari, dar si pentru adolescenti.

Un copil nu e niciodata prea mic sa tina o carticica in mana. Ar trebui sa fie o prioritate pentru noi, parintii, sa ne ocupam de educatia lor de mici. Cheltuim bani pe jucarii si hainute. Iar de cheltuielile din primul an de viata nici nu vreau sa pomenesc… Vrem ce e mai bun pentru ei. Educatia incepe de la cateva luni, nu la 6 ani cand merg la scoala. Deci carticelele, indiferent de varsta, nu ar trebui sa lipseasca din cadourile aniversare sau din tolba lui Mos Craciun.

Perioada 3-6 ani mi se pare perfecta pentru a-ti ajuta copilul sa descopere minunata lume a cartilor. Am fost de multe ori intrebata ce carticele recomand pentru copiii de gradinita. Imediat imi vin in minte aceste trei carticele care sunt geniale pentru ei. Wipe clean, Magic painting si Fingerprint!

Wipe – clean (aici si aici) – o serie foarte ofertanta cu multe modele de carticele, carduri si chiar seturi de carticele. Au inclusa o carioca cu care cei mici scriu la nesfarsit. Nu va ingrijorati daca o pierdeti, se poate folosi orice carioca de tabla.

Magic Painting – carticele cu imagini alb-negru care prind culoare cand sunt pictate cu pensula si cu…apa. Da, doar cu apa. Chiar sunt magice! (aici)

Fingerprint – carticele care se picteaza cu degetelele. Au incluse o tusiera cu opt culori. Copiii se vor distra invatand sa deseneze animale, flori sau alte lucruri minunate. (aici)

Alte recomandari:

Peep Inside – o serie interesanta cu multe povesti si multe informatii utile pe care copiii le pot invata in joaca. (vezi aici)

Listen and learn – o carticica foarte utila pentru copiii ce isi doresc sa invete o limba straina(vezi aici)

Very First Words aici

199 Pictures aici

Lift the Flap aici

Big picture books aici

Sound books -copiii adora sunetele, aceste carticele vor fi pe placul lor cu siguranta (vezi aici)

Books with toys (Wind-up si pull back) – si carticica, si jucarie.  aici

Carti cu stickere (first sticker books – aici; getting dressed sticker books – aici)

Carti de desenat aici

Poti comanda carticele Usborne de aici, beneficiezi de o reducere de 10% cu codul ECO.

Te-ar mai putea interesa si:

Usborne – carti recomandate copiilor 0-2 ani

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Cum am scapat de frica de apa

“Isim, isim! Nu cap, mane” auzeai de la noi din baie acum vreo 5 ani in fiecare seara. Au fost printre primele cuvinte invatate de Maria, dupa mama, tata, papa, apa. A doua seara o luam de la capat. Era un chin cand chiar venea “mane” si trebuia sa o spalam pe par. Din acest motiv, pana pe la 3-4 ani a avut doar par scurt.

Este o problema des intalnita la copii, am auzit multe mame plangandu-se ca nu stau copilasii la spalat pe par, fiind dispuse sa incerce orice.

La noi problema nu era doar asta, ci se temea de apa la modul general. Dar spalatul pe par era un chin cu adevarat. Lucrurile s-au mai asezat atunci cand a mai crescut putin. Cum? Am incercat de toate. Am lasat-o pe ea sa isi aleaga samponul de par, am luat multe jucarii de baie, am lasat-o sa ma spele pe mine pe par. Au functionat si nu prea. Vedea fetite in parc cu codite si a inceput sa isi exprime dorinta  de a avea si ea parul lung. I-am explicat ca parul lung are nevoie de mai multa ingrijire si ca nu avem nimic impotriva atat timp cat va avea grija de el. Si am lasat-o pe ea sa se spele singurica (in prima faza, interveneam si noi pe final). Si usor usor momentul horror al serii s-a transformat intr-un moment placut.

Frica de apa s-a manifestat si la piscina/ la mare. Se bucura cand mergeam vara la mare, dar cand ii trecea apa de glezna, o lua la fuga spre mal. An de an speram ca va fi mai bine, ca isi va invinge teama si va intra in apa cu noi.

Vara asta ne-am inarmat din nou cu galetusa, colac si aripioare. Mergea entuziasmata la plaja, anuntandu-ne ca va intra in apa. Odata ajunsa pe plaja incepea sa traga de timp, sa inventeze tot felul de scuze, sa isi gaseasca de joaca pe plaja sau cu fratiorul din dotare.

Presiunea era acum mai mare deoarece aveam recomandare din partea pediatrului sa mearga la inot. Atat de tare imi doream sa intre in apa incat am facut o nefacuta.

“Mami, mai stam 3 zile la mare. Daca intri in apa (cu colacul) nu trebuie sa mai mananci cu noi la masa. Iti alegi singura meniul. Daca vrei inghetata dimineata, pranz si seara, asta mananci! Sucuri? Chipsuri? Orice iti doresti!” Sunt foarte atenta la ce mananca si ii limitez dulciurile cat pot de mult la cei sase ani ai ei. Dar acum am cedat. Mi-am pus toata energia in a o face sa intre in apa. Copilul, vrajit de asemenea promisiuni, a inceput sa planga:

“Mami, vreau inghetata, dar mi-e frica tare”.

Am fost atat de suparata pe mine in acel moment! Nu imi venea sa cred ca am pus atata presiune pe mine si pe copil! Am respirat adanc, am luat-o in brate si am pupat-o. I-am luat o inghetata si am stat la povesti. Mi-a spus ca ii este tare frica de valuri. Ca i-ar placea mult sa intre in apa dar nu poate. In ultima zi am descoperit un golfulet fara valuri si fata mea a intrat in apa. Timida, cu apa trecuta putin de buric, dar a fost un pas foarte mare pentru noi.

Intorsi acasa, am inscris-o la inot. Am asteptat cu emotii de nedescris sa vina acasa si sa imi povesteasca cum a decurs prima sedinta. Ma asteptam la orice: tipete, refuz sa intre in apa. Dar, copiii ne surprind mereu. Mi-a povestit sotul cat de mandru a fost de ea, cum a intrat in bazin si cum s-a jucat cu ceilalti copii. Acum asteapta cu nerabdare zilele in care merge la inot. Si imi povesteste entuziasmata tot ce invata acolo.

Ce am invatat eu din povestea asta?

Ca nu trebuiesc grabiti sau fortati niciodata. Ca este ok sa le fie frica. Si ca nu trebuie sa facem din frica lor provocarea noastra. Toate la timpul lor! Rabdare multa!

Voi cu ce frici va luptati? Cum ii ajutati sa scape de ele?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

O saptamana minune cu bebe Andrei

Nu cred sa fi avut o perioada mai grea de cand am copii.

Am inceput acum o saptamana un articol. Eram la capatul puterilor si incercam sa ma descarc cumva. Nu am reusit sa il termin. Mai bine, acum vad lucrurile mai clar (mai odihnita) si pot sa va povestesc experienta mea la rece.

Nenorocit puseu de crestere, nenorocit salt mental care il deranjeaza pe micul golan. Sper sa treaca repede si sa pot trai iarasi linistita, fara stresul zilnic “Oare cum mai adoarme, in cat timp si pentru cat timp”. Nu mai stiu cum trec zilele. (Slava Domnului, noptile sunt linistite. Asta imi da putere sa trec si peste zile.)

Atat am apucat sa scriu, dar citesc usor printre randuri disperarea. 🙂

Cine ma cunoaste bine, stie ca sunt optimista de felul meu si greu ajung sa zic “nu mai pot”. Acum pot zambi, ca a trecut greul. Dar situatia statea altfel acum cateva zile…

In primele 20 luni de viata, copiii au aproximativ zece salturi mentale (sau saptamani minune). Pe unele le simti mai puternic, altele poate trec si nici nu ai remarcat vreo schimbare majora in comportamentul bebelusului.

Acest salt mental (saptamana minune) mi-a chinuit copilasul cam 10-12 zile. Nu se punea problema sa stea singur in camera,iar in carucior urla de ne auzeau toti vecinii. Doar in marsupiu reuseam sa il adorm si sa il alaptez. In caz ca eram curajoasa si il puneam in pat dupa ce adormea, de cele mai multe ori se trezea. Eram epuizata, cu dureri de spate, maini si cap. Salt mental si  puseu de crestere (a luat in greutate cam 600 grame in aceasta perioada). Combinatia fatala! 🙂

Acum trei zile, puiul meu s-a trezit linistit si a adormit in pat, in brate la mami. Imi venea sa topai de bucurie, dar nu indrazneam sa ma misc. Apoi am iesit la o plimbare scurta si a adormit in carucior. Si tot asa, timp de 3 zile.

Cum am trecut peste perioada asta grea?
  • l-am luat in brate de fiecare data cand plangea. L-am mangaiat si i-am cantat.
  • am ignorat sugestiile celor din jur care ma trimiteau la doctor sau imi spuneau sa il las sa planga.
  • am acceptat ajutorul. M-a ajutat mult ca am fost la bunici in perioada asta. Asa am reusit si eu sa mai fac un dus si sa mananc linistita.
  • seara ma culcam foarte devreme. (cu gainile si cu bebe 🙂 )
  • am avut rabdare. Stiam/speram ca e doar o etapa si am asteptat sa treaca. E foarte greu in momentele alea sa iti pastrezi calmul…

Andrei s-a ales cu niste achizitii dragalase (se rostogoleste de pe spate pe burtica si invers, duce tot ce prinde la gurita, este total indragostit dupa orice rosu si scoate niste gangureli absolut adorabile) si eu am invatat sa fiu mai rabdatoare.

Mai multe despre salturi mentale gasiti aici.

Voi cum va descurcati cu perioadele acestea grele? Ce alte trucuri aveti? Sa nu ma gaseasca urmatorul salt mental nepregatita…

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Laptele matern – cel mai pretios dar

“Hranirea exclusiva la san a copilului in primele sase luni este esentiala pentru o viata sanatoasa”.

Va suna cunoscut acest mesaj de interes public transmis prin intermediul canalelor de televiziune? Mie da! Acum doua luni cu greu ma abtineam sa nu inchid televizorul cand il auzeam…

Acum sunt bine. Relaxata si impacata. Dar am trecut prin toate starile posibile. Socata, revoltata, dezamagita. Nu puteam crede ca retraiesc cosmarul de acum 6 ani. V-am povestit (aici) experienta din trecut cu alaptatul si v-am spus cat imi doresc sa reusesc acum sa fac lucrurile altfel. Nici nu concepeam ca va fi altfel, probabil daca as fi luat in considerare si aceasta posibilitate, socul ar fi fost mai mic…

Le-am facut pe toate: bebe mereu la san, am chemat acasa consultant in alaptare, suplimente, lichide si mancare cat mai sanatoasa. Si totusi, copilul meu nu se satura. Plangea si nu lua in greutate. La 10 zile de viata avea 300 grame in minus fata de greutatea de la nastere, si tot scadea. Nu am ezitat nicio clipa si am introdus biberonul. Acum, la aproape 4 luni mergem pe aceeasi formula: lapte matern si completare. Alaptat, biberon, muls, sterilizat…cine a trecut prin asta stie ce implica tot procesul. De cate ori am vrut sa renunt? Nici nu mai tin minte. Dar imi aminteam mereu cuvintele Adinei (consultantul in alaptare). Si 2% este important! (vorbea de procentul de lapte matern din total hrana oferita bebelusilor).

Pe Maria am alaptat-o pana la doua luni. Si acum primele doua luni au fost mai grele, pana am acceptat situatia si am depasit acest prag. Eram obsedata de asta, citeam tot ce prindeam si am testat cam tot ce m-ar fi putut ajuta sa cresc lactatia si sa pot alapta exclusiv. Traiam o bucurie bolnava cand vedeam in parc alti bebelusi hraniti cu biberonul. Si o jena inexplicabila cand ii dadeam eu lapte praf la randul meu in parc sau alte spatii publice.

Dupa doua luni, am inceput sa ma relaxez. Si sa gasesc multe mamici in aceeasi situatie cu mine. Am ajuns la concluzia ca nu, nu toate mamicile au lapte suficient pentru a-si hrani exclusiv la san copiii.

In toata aceasta perioada am avut un prieten de nadejde. Pompa de san. Folosesc o pompa electrica de san dubla Spectra 9+. Cei 40-50 ml pe care reusesc sa ii mulg imi dau putere sa merg mai departe. Sa am incredere in mine si sa nu renunt. Am zile bune cand o folosesc de 4-5 ori, zile cand simt ca bebe papa bine si nu o folosesc deloc, dar astea sunt mai rare. Cu siguranta as fi renuntat de mult la alaptat fara ea. Imi place mult ca este silentioasa si de cele mai multe ori o folosesc cand bebe doarme, in aceeasi camera, inclusiv noaptea (are un ecran luminos si pot comuta usor intre functia de masaj si cea de reglaj). Este micuta, usoara si o poti folosi oriunde, eu am luat-o dupa mine peste tot, are o autonomie foarte mare datorita acumulatorului inclus. Daca as face o lista (si voi face 🙂 ) cu cele mai utilizate produse in primele 4 luni de bebeluseala, clar ar fi in top 3 in lista mea.

Anul acesta, in saptamana mondiala a alaptatului, eu imi alaptez puiul. Pentru cat timp? Cat voi putea de mult!

Mamici care nu ati putut alapta exclusiv, nu inseamna ca nu sunteti mame bune. Sunteti mama perfecta pentru puiul vostru. Oferiti-i multa iubire si un gram de laptic! 🙂  Zau ca este suficient! 🙂

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Vacanta la bunici

Saptamana trecuta o corcodusa rosie coapta mi-a trezit atateaaaa amintiri. Ma si vedeam cocotata in corcodusul  din curtea bunicilor, cu o carte in mana, spionand pe toti cei ce treceau pe strada. Era locul meu preferat, in zilele calduroase de vara. Si mai toata vacanta de vara o petreceam la bunici, intr-un satuc de munte, impreuna cu verisorii mei. Asteptam cu nerabdare vacanta de vara sa ne intalnim. Pe malul apei, prin padure dupa mure, afine sau alune, toata ziua eram gata de aventura.

Am avut o relatie frumoasa cu bunicii si imi amintesc cu mare drag de ei. Sunt cateva gusturi pe care intotdeauna le voi asocia cu imaginea bunicii. Papanasii, omleta cu carne de la borcan, ciorba de pastai, bomboanele cu cafea si cartofii prajiti in untura. La fel ca si corcodusele rosii, mereu ma gandesc la copilarie si la vacantele petrecute la bunici atunci cand simt aceste gusturi.

Si Mariei ii place mult la bunici. Locuiesc intr-un cartier de case linistit la marginea orasului. Ii viziteaza in fiecare vara, dar vara asta a fost prima in care a avut mai multa libertate. Si-a facut cativa prieteni prin vecini si cat e ziua de lunga nu o vad decat la masa (ar sari si peste cu siguranta) si atunci pe fuga, gata sa plece din nou la joaca. Nu are verisori aici, dar va creste fratiorul ei si vor petrece verile impreuna.

Ma bucur ca are o relatie asa frumoasa cu bunicii, ca ii place sa isi petreaca vacantele la ei. Stiu ca va avea amintiri foarte frumoase de aici. La bunici a facut primii pasi singurica, la bunici a venit prima data Zana Maseluta in vizita, la bunici a renuntat la suzeta si la scutece de unica folosinta.

Am profitat si eu de vacanta Mariei si am decis sa petrecem ceva timp cu bunicii. Retraiesc copilaria alaturi de ea, si ma bucur mult ca petrece mult timp in aer liber, departe de tehnologie. 🙂

Bunicii la tara (sau macar la curte) sunt o binecuvantare pentru ei. Au parte de multa dragoste si isi creaza amintiri minunate. Voi ce amintiri aveti de la bunici?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Ce cool este sa fii mama de baiat!

Mi-am dorit fetita, nu o sa va mint…

Pentru Maria. Sa creasca impreuna, sa imparta tot. Si ea si-a dorit o surioara.

Si pentru mine. Eram obisnuita deja cu codite, fustite si papusi…ideea de a umple casa cu masinute, avioane si mii de piese lego nu ma incanta prea tare.

Si pentru tati. Asa declara la momentul respectiv, ca tot fetita si-ar dori.

Cand am aflat ca vom avea baietel, am afisat un zambet tamp. Chiar daca erau 50% sanse sa fie baietel, nu prea ma asteptam la vestea asta…Am avut insa timp sa ma obisnuiesc cu ideea toata sarcina. Spre final eram chiar incantata si abia asteptam sa il cunosc. Nu I-am vazut in sala de operatie, doar l-am simtit. Asistenta i-a lipit obrazul de fata mea. Mi-a trimis sotul o poza. Vai, ce urat mi s-a parut! 🙂  Am ras si i-am spus ca e tare uratel. Dar crescuse 9 luni la mine in burtica si oricum il iubeam. Cand mi l-a adus la alaptat, la cateva ore dupa operatie si m-am uitat mai bine la el m-am indragostit. Era puiul meu mic si mult asteptat. Si imi parea chiar frumusel in realitate. 🙂

De doua luni incoace vad si eu cum e sa fii mama de baiat. Si imi place tare. N-au aparut inca in peisaj masinutele si avioanele. Dar, contrar asteptarilor, se gasesc hainute frumoase si pentru baietei. Si cand ma urmareste prin camera cu ochii lui mari si imi zambeste strengareste ma topesc toata!

E cool sa fii mamica de baiat! Ma surprinde pe zi ce trece sentimentul asta. Sunt obisnuita cu declaratii de iubire, cu povesti cu printese. Dar cred ca va fi interesanta si experienta asta noua, cu roti, roboti sau ce pasiuni va face curand cel mic.

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Ce Contine Bagajul De Concediu Al Bebelusului De 3 Luni?

Planuiesc o escapada in 3 la bunici de foarte mult timp. Din timpul sarcinii. Si de atunci ma gandesc cu mult entuziasm la zilele caniculare pe care le vom petrece noi la umbra, departe de Bucuresti dar si cu groaza la bagajul care il implica o astfel de escapada. V-am mai povestit eu de fobia mea cand vine vorba de facut bagaje

Desi mai avem cateva saptamani pana cand vom pleca, am inceput din timp cu listele, pentru a-mi usura munca atunci cand va trebui sa le fac.

Bagajul de concediu al bebelusului

  • Hainute – pentru ca sunt mici si pentru ca vom sta mult voi lua toate hainutele ce vor fi bune in aceasta perioada, deci si cele ce ii sunt fixe acum, dar si cele cu 1-2 numere mai mari. Si mai subtiri, si mai grosute.
  • Monitor video
  • Carucior, scoica, leagan
  • Wrap + marsupiu
  • Scutece uf, servetele umede, aleze + scutecetextile  (a venit momentul sa le testam)
  • Pompa muls, sterilizator, biberoane
  • Detergent rufe, sare de pete, detergent biberoane, dezinfectant jucarii
  • Gel de dus + sampon bebe
  • Lotiune masaj
  • Paturica + scutece de finet
  • Prosoape
  • Jucarii
  • Medicamente-  nu vom lua nimic inafara de vigantol. Vom avea trusa de medicamente a Mariei. Acolo avem acces la doctori/farmacii deci nu e cazul sa facem provizii de acasa. La fel vom proceda si cu celelalte consumabile (scutece uf, lapte praf, servetele umede etc). Vom lua la noi pentru primele 2-3 zile doar.

Bagaj Maria (6 ani)

  • Hainute – cu ocazia asta fac si o razie prin dulap, sortez hainutele si le dau deoparte pe cele care i-au ramas mici.
  • Medicamente – Panadol, termometru, solutie mentolata, ocluzoare, aerius, fenistil, crema solara
  • Jucarii ( singurul bagaj de care nu ma voi ocupa eu) +cateva carticele de activitati (gasiti aici)

Bagaj mami

  • Haine – cele cateva articole vestimentare care imi vin deocamdata. Sper la intoarcere sa intru si in restul hainelor 🙂
  • Laptop, carti multe, cosmetice

Tips

Pentru ca vor fi ceva hainute, voi folosi saci vidati pentru a salva putin spatiu

Ce imi doresc de la aceasta vacanta?

Sa petrec mult timp cu Maria. Ultimele 2 luni am neglijat-o putin, dar acum am ocazia sa recuperez.

Sa citesc mult.

Sa am inspiratie si sa scriu si mai mult. Si la capitolul asta am de recuperat.

Sa renuntam la lapte praf si sa reusesc sa alaptez exclusiv.

Concediu placut si voua, indiferent unde alegeti sa il petreceti!  Voi ce ati mai pus in bagajul lui bebe?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.