Laptele matern – cel mai pretios dar

“Hranirea exclusiva la san a copilului in primele sase luni este esentiala pentru o viata sanatoasa”.

Va suna cunoscut acest mesaj de interes public transmis prin intermediul canalelor de televiziune? Mie da! Acum doua luni cu greu ma abtineam sa nu inchid televizorul cand il auzeam…

Acum sunt bine. Relaxata si impacata. Dar am trecut prin toate starile posibile. Socata, revoltata, dezamagita. Nu puteam crede ca retraiesc cosmarul de acum 6 ani. V-am povestit (aici) experienta din trecut cu alaptatul si v-am spus cat imi doresc sa reusesc acum sa fac lucrurile altfel. Nici nu concepeam ca va fi altfel, probabil daca as fi luat in considerare si aceasta posibilitate, socul ar fi fost mai mic…

Le-am facut pe toate: bebe mereu la san, am chemat acasa consultant in alaptare, suplimente, lichide si mancare cat mai sanatoasa. Si totusi, copilul meu nu se satura. Plangea si nu lua in greutate. La 10 zile de viata avea 300 grame in minus fata de greutatea de la nastere, si tot scadea. Nu am ezitat nicio clipa si am introdus biberonul. Acum, la aproape 4 luni mergem pe aceeasi formula: lapte matern si completare. Alaptat, biberon, muls, sterilizat…cine a trecut prin asta stie ce implica tot procesul. De cate ori am vrut sa renunt? Nici nu mai tin minte. Dar imi aminteam mereu cuvintele Adinei (consultantul in alaptare). Si 2% este important! (vorbea de procentul de lapte matern din total hrana oferita bebelusilor).

Pe Maria am alaptat-o pana la doua luni. Si acum primele doua luni au fost mai grele, pana am acceptat situatia si am depasit acest prag. Eram obsedata de asta, citeam tot ce prindeam si am testat cam tot ce m-ar fi putut ajuta sa cresc lactatia si sa pot alapta exclusiv. Traiam o bucurie bolnava cand vedeam in parc alti bebelusi hraniti cu biberonul. Si o jena inexplicabila cand ii dadeam eu lapte praf la randul meu in parc sau alte spatii publice.

Dupa doua luni, am inceput sa ma relaxez. Si sa gasesc multe mamici in aceeasi situatie cu mine. Am ajuns la concluzia ca nu, nu toate mamicile au lapte suficient pentru a-si hrani exclusiv la san copiii.

In toata aceasta perioada am avut un prieten de nadejde. Pompa de san. Folosesc o pompa electrica de san dubla Spectra 9+. Cei 40-50 ml pe care reusesc sa ii mulg imi dau putere sa merg mai departe. Sa am incredere in mine si sa nu renunt. Am zile bune cand o folosesc de 4-5 ori, zile cand simt ca bebe papa bine si nu o folosesc deloc, dar astea sunt mai rare. Cu siguranta as fi renuntat de mult la alaptat fara ea. Imi place mult ca este silentioasa si de cele mai multe ori o folosesc cand bebe doarme, in aceeasi camera, inclusiv noaptea (are un ecran luminos si pot comuta usor intre functia de masaj si cea de reglaj). Este micuta, usoara si o poti folosi oriunde, eu am luat-o dupa mine peste tot, are o autonomie foarte mare datorita acumulatorului inclus. Daca as face o lista (si voi face 🙂 ) cu cele mai utilizate produse in primele 4 luni de bebeluseala, clar ar fi in top 3 in lista mea.

Anul acesta, in saptamana mondiala a alaptatului, eu imi alaptez puiul. Pentru cat timp? Cat voi putea de mult!

Mamici care nu ati putut alapta exclusiv, nu inseamna ca nu sunteti mame bune. Sunteti mama perfecta pentru puiul vostru. Oferiti-i multa iubire si un gram de laptic! 🙂  Zau ca este suficient! 🙂

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Vacanta la bunici

Saptamana trecuta o corcodusa rosie coapta mi-a trezit atateaaaa amintiri. Ma si vedeam cocotata in corcodusul  din curtea bunicilor, cu o carte in mana, spionand pe toti cei ce treceau pe strada. Era locul meu preferat, in zilele calduroase de vara. Si mai toata vacanta de vara o petreceam la bunici, intr-un satuc de munte, impreuna cu verisorii mei. Asteptam cu nerabdare vacanta de vara sa ne intalnim. Pe malul apei, prin padure dupa mure, afine sau alune, toata ziua eram gata de aventura.

Am avut o relatie frumoasa cu bunicii si imi amintesc cu mare drag de ei. Sunt cateva gusturi pe care intotdeauna le voi asocia cu imaginea bunicii. Papanasii, omleta cu carne de la borcan, ciorba de pastai, bomboanele cu cafea si cartofii prajiti in untura. La fel ca si corcodusele rosii, mereu ma gandesc la copilarie si la vacantele petrecute la bunici atunci cand simt aceste gusturi.

Si Mariei ii place mult la bunici. Locuiesc intr-un cartier de case linistit la marginea orasului. Ii viziteaza in fiecare vara, dar vara asta a fost prima in care a avut mai multa libertate. Si-a facut cativa prieteni prin vecini si cat e ziua de lunga nu o vad decat la masa (ar sari si peste cu siguranta) si atunci pe fuga, gata sa plece din nou la joaca. Nu are verisori aici, dar va creste fratiorul ei si vor petrece verile impreuna.

Ma bucur ca are o relatie asa frumoasa cu bunicii, ca ii place sa isi petreaca vacantele la ei. Stiu ca va avea amintiri foarte frumoase de aici. La bunici a facut primii pasi singurica, la bunici a venit prima data Zana Maseluta in vizita, la bunici a renuntat la suzeta si la scutece de unica folosinta.

Am profitat si eu de vacanta Mariei si am decis sa petrecem ceva timp cu bunicii. Retraiesc copilaria alaturi de ea, si ma bucur mult ca petrece mult timp in aer liber, departe de tehnologie. 🙂

Bunicii la tara (sau macar la curte) sunt o binecuvantare pentru ei. Au parte de multa dragoste si isi creaza amintiri minunate. Voi ce amintiri aveti de la bunici?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Ce cool este sa fii mama de baiat!

Mi-am dorit fetita, nu o sa va mint…

Pentru Maria. Sa creasca impreuna, sa imparta tot. Si ea si-a dorit o surioara.

Si pentru mine. Eram obisnuita deja cu codite, fustite si papusi…ideea de a umple casa cu masinute, avioane si mii de piese lego nu ma incanta prea tare.

Si pentru tati. Asa declara la momentul respectiv, ca tot fetita si-ar dori.

Cand am aflat ca vom avea baietel, am afisat un zambet tamp. Chiar daca erau 50% sanse sa fie baietel, nu prea ma asteptam la vestea asta…Am avut insa timp sa ma obisnuiesc cu ideea toata sarcina. Spre final eram chiar incantata si abia asteptam sa il cunosc. Nu I-am vazut in sala de operatie, doar l-am simtit. Asistenta i-a lipit obrazul de fata mea. Mi-a trimis sotul o poza. Vai, ce urat mi s-a parut! 🙂  Am ras si i-am spus ca e tare uratel. Dar crescuse 9 luni la mine in burtica si oricum il iubeam. Cand mi l-a adus la alaptat, la cateva ore dupa operatie si m-am uitat mai bine la el m-am indragostit. Era puiul meu mic si mult asteptat. Si imi parea chiar frumusel in realitate. 🙂

De doua luni incoace vad si eu cum e sa fii mama de baiat. Si imi place tare. N-au aparut inca in peisaj masinutele si avioanele. Dar, contrar asteptarilor, se gasesc hainute frumoase si pentru baietei. Si cand ma urmareste prin camera cu ochii lui mari si imi zambeste strengareste ma topesc toata!

E cool sa fii mamica de baiat! Ma surprinde pe zi ce trece sentimentul asta. Sunt obisnuita cu declaratii de iubire, cu povesti cu printese. Dar cred ca va fi interesanta si experienta asta noua, cu roti, roboti sau ce pasiuni va face curand cel mic.

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Ce contine bagajul de vacanta al bebelusului de 3 luni?

Planuiesc o escapada in 3 la bunici de foarte mult timp. Din timpul sarcinii. Si de atunci ma gandesc cu mult entuziasm la zilele caniculare pe care le vom petrece noi la umbra, departe de Bucuresti dar si cu groaza la bagajul care il implica o astfel de escapada. V-am mai povestit eu de fobia mea cand vine vorba de facut bagaje

Desi mai avem cateva saptamani pana cand vom pleca, am inceput din timp cu listele, pentru a-mi usura munca atunci cand va trebui sa le fac.

Bagaj bebe
  • Hainute – pentru ca sunt mici si pentru ca vom sta mult voi lua toate hainutele ce vor fi bune in aceasta perioada, deci si cele ce ii sunt fixe acum, dar si cele cu 1-2 numere mai mari. Si mai subtiri, si mai grosute.
  • Monitor video
  • Carucior, scoica, leagan
  • Wrap + marsupiu
  • Scutece uf, servetele umede, aleze + scutecetextile  (a venit momentul sa le testam)
  • Pompa muls, sterilizator, biberoane
  • Detergent rufe, sare de pete, detergent biberoane, dezinfectant jucarii
  • Gel de dus + sampon bebe
  • Lotiune masaj
  • Paturica + scutece de finet
  • Prosoape
  • Jucarii
  • Medicamente-  nu vom lua nimic inafara de vigantol. Vom avea trusa de medicamente a Mariei. Acolo avem acces la doctori/farmacii deci nu e cazul sa facem provizii de acasa. La fel vom proceda si cu celelalte consumabile (scutece uf, lapte praf, servetele umede etc). Vom lua la noi pentru primele 2-3 zile doar.
Bagaj Maria (6 ani)
  • Hainute – cu ocazia asta fac si o razie prin dulap, sortez hainutele si le dau deoparte pe cele care i-au ramas mici.
  • Medicamente – Panadol, termometru, solutie mentolata, ocluzoare, aerius, fenistil, crema solara
  • Jucarii ( singurul bagaj de care nu ma voi ocupa eu) +cateva carticele de activitati (gasiti aici)
Bagaj mami
  • Haine – cele cateva articole vestimentare care imi vin deocamdata. Sper la intoarcere sa intru si in restul hainelor 🙂
  • Laptop, carti multe, cosmetice

Tips

Pentru ca vor fi ceva hainute, voi folosi saci vidati pentru a salva putin spatiu

Ce imi doresc de la aceasta vacanta?

Sa petrec mult timp cu Maria. Ultimele 2 luni am neglijat-o putin, dar acum am ocazia sa recuperez.

Sa citesc mult.

Sa am inspiratie si sa scriu si mai mult. Si la capitolul asta am de recuperat.

Sa renuntam la lapte praf si sa reusesc sa alaptez exclusiv.

Concediu placut si voua, indiferent unde alegeti sa il petreceti!  Voi ce ati mai pus in bagajul lui bebe?

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

 

 

 

18 tehnici de parenting fundamentale – cu Urania Cremene

Mai sunt doar cateva saptamani pana incepe marea aventura2. Asa ca profit de timpul ramas cat pot de mult. Am reusit sa ajung la un seminar prezentat de Urania Cremene, “18 tehnici de parenting fundamentale”. Incerc sa va povestesc in cateva cuvinte cei 18 pasi pe care ar trebui sa ii parcurgem noi ca parinti pentru a obtine colaborarea copiilor nostri. E greu, va recunosc ca eu sunt corijenta la multe capitole, dar cu putin efort ajungem pe drumul cel bun.

Cea mai grea provocare este sa uitam definitiv de bat si bomboana (pedeapsa/ recompensa). Este  atat de la indemana! Si de multe ori chiar copilul incearca un mic santaj “daca fac asta, imi iei o jucarie?”. Dar pe termen lung nu este ceva benefic, din contra.

Nevoile psihologice de baza ale copiilor sunt conectarea, controlul si competentele. Calea spre un parinte eficient si copil fericit consta in satisfacerea acestor trei nevoi psihologice de baza.

Conectarea – nevoie psihologica de baza care poate fi satisfacuta astfel:

  1. Empatia; de cele mai multe ori suntem tentati sa raspundem cu NU copiilor. Fie ca vor la desene, tableta, ciocolata, sa mergeti undeva cand voi aveti alt program, mereu avem tendita sa le raspundem “Nu, pentru ca…” Desigur, nu vor auzi nimic din ce le spuneti dupa “NU”. Solutia este ca in aceste cazuri sa fim empatici. Sa le spunem ca stim cat de mult le place activitatea respectiva, ca o sa ne gasim timp si pentru asta in viitor, ca si noua ne face placere dar acum nu se poate pentru ca….
  2. Intreaba, nu da comenzi! Dureaza mai mult, dar cred ca si pentru ei este obositor sa primeasca mereu comenzi. “Spala-te pe dinti!”, “Fa temele!”, “Imbraca-te!”. Putem incerca sa transmitem acest mesaj la fel de simplu printr-o intrebare: “ce facem noi inainte sa ne asezam la masa?” de exemplu.
  3. Iubeste neconditionat; copilul trebuie sa stie si sa simta ca este iubit, indiferent de actiunile sau comportamentul lui.
  4. Pune accent pe unicitate! Competitia si comparatiile nu-si au locul, nu ar trebui incurajate si promovate. De multe ori copiii observa comportamente in alte medii decat acasa si pun intrebari. “Colega mea are unghiile date cu oja. Eu de ce nu am voie?” Un raspuns in aceasta situatie ar putea fi: ” In familia noastra noi am decis sa procedam asa, pentru ca…”
  5. Implica-l in familie; la bucatarie, la spalat rufe (pus in masina de spalat, intins rufe), sters praful etc. Poate dureaza mai mult, dar este mai benefic decat sa lasam copilul la tv/tablet/telefon.
  6. Coboara din copac! Sa te folosesti de pozitia ta superioara si sa tipi la copil pentru a-l intimida este cea mai proasta solutie pentru rezolvarea unui conflict. Mult mai usor rezolvi o situatie conflictuala daca vorbiti de la acelasi nivel, daca empatizezi si ii explici frumos. De zece ori daca e nevoie…

Competenta – nevoie psihologica de baza care poate fi satisfacuta astfel:

  1. Creeaza spatiu si da-i drumul; sau mai pe scurt, “nu il mai cocolosi”. Lasa-l sa faca singur ce poate face singur, in functie de varsta (sa manance, sa se imbrace, diverse activitati in casa, sa se joace in parc fara sa umbli dupa el de teama sa nu se loveasca).
  2. Fii model pentru copilul tau; copiii vor copia intotdeauna comportamentul adultilor. Deci esti direct responsabil. Gandeste cu voce tare, explica-I de ce ai reactionat intr-un anumit fel intr-o anumita situatie. Va proceda la fel pe viitor.
  3. Greseala – o oportunitate; inutil sa il mustram pentru o greseala, trebuie sa il invatam cum sa procedeze data viitoare pentru a evita astfel de situatii.
  4. Nu folosi pluralul; revenim la unicitate, mai sus.
  5. Problemele lui sunt ale lui; incearca sa il ajuti, sa pui intrebari, sa gasiti solutii impreuna, dar nu ii rezolva tu problemele.
  6. Intreaba si descrie; inainte sa tragi concluzii. De cele mai multe ori afli lucruri noi si iti poti ajuta copilul in luarea celei mai bune decizii.

Controlul – nevoie psihologica de baza care poate fi satisfacuta astfel:

  1. Creeaza spatiu pentru joaca libera; copiii au nevoie de joaca mai mult decat de tv/tableta/telefon. Daca vremea nu este favorabila, cheama-I prieteni in vizita si creaza-le spatiu pentru joaca.
  2. Afla-i opinia; in legatura cu activitatile din weekend, de vacanta, cumparaturi.
  3. Calmarea pozitiva; de multe ori ne stresam si ne enervam si avem tendinta sa ii certam sau sa tipam la ei. Respira adanc, mergi in alta camera pentru a te calma, iesi cinci minute la aer.
  4. Paranoia pozitiva; de mici, copiii aud intr-una “nu e voie” sau un”NU” general la toate intrebarile si cerintele lor. Tine de noi sa schimbam asta, sa empatizam si sa le explicam mai mult de ce o actiune nu este benefica, sa le explicam de cate ori este nevoie pana intelege copilul.
  5. Dezvolta responsabiliatea; fata de corpul sau, sanatatea lui, obiectele personale.
  6. Ofera variante in cadru limitat; de cele mai multe ori ii este mai simplu sa decida astfel. Eu mult timp am avut dificultati dimineata cu pregatirea hainutelor pentru gradinita. Am observat ca procedand in acest fel, oferindu-I cateva variante, decizia era mai usor de luat si reuseam sa ajungem la timp la gradinita/serviciu.

Ma bucur mult ca am putut participa la acest seminar, il recomand oricarui parinte, indiferent de varsta copilului. Stiti ce am facut cand am ajuns acasa? Check list, cu aceste 18 tehnici. 11 din 18… mai am de lucrat pentru a avea o relatie armonioasa cu fetita mea. Voi? 🙂

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

 

 

Ploua cu bebelusi!

Ieri a fost ultima zi de munca! Oficial sunt in concediu. Un concediu lung de doi ani, pe care il astept de mult! Si am atatea de facut, atatea planuri…amr 8 saptamani! 🙂

Am lasat acolo multi oameni dragi, de la care am invatat multe  si de care imi va fi dor.

Dar totusi am plecat cu multa bucurie si fara regrete. Oamenii cei mai dragi de acolo au plecat inaintea mea, una tine deja in brate una bucata bebe pufos si cealalta astepta  din zi in zi marea intalnire.

De mult vreau sa scriu despre asta. In familie, in cercul de oameni dragi si apropiati sunt foarte multi bebelusi. Cu unele dintre mamici am trait bucuriile sarcinii impreuna, altele aveau deja bebei de cateva luni cand am plecat eu in aceasta minunata aventura. Cert este ca Andrei va avea foarte multi copii apropiati de varsta…verisori multi, finut, nasic si multi multi  prieteni.

Cu prietena mea Diana povestesc de doi-trei ani cum vom plimba noi bebelusii prin parc impreuna. Si in cateva luni, vom putea pune in practica. Visam cum vom trai experienta asta impreuna si iata ca visul devine realitate.

Si mereu mai aflu de cate o prietena sau persoana cunoscuta ca a nascut sau urmeaza sa nasca in 2018. Acum, in timp ce scriu acest articol am mai primit o veste buna! Azi m-am intalnit cu o fosta colega si fetita ei de 8 luni. Ploua cu bebelusi!

Ma bucur mult ca va avea atatia copii in jur, vad deja aniversarile galagioase! La Maria abia reuseam sa adun 2-3 copii, mai ales ca ziua ei este in iulie cand toti copiii sunt la bunici sau in concedii cu parintii.

Mi se intampla doar mie? Sau chiar creste natalitatea in 2018?  🙂

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco De Mic.

 

 

 

Cum spalam corect hainele bebelusilor?

La ce temperatura le spalam? Cu ce detergent le spalam? Trebuiesc calcate?” sunt doar cateva din intrebarile pe care si le pun in general proaspetele mamici referitor la hainutele bebelusilor.

Dar ca sa putem raspunde la aceste intrebari, trebuie mai intai sa vedem cum este recomandat sa spalam hainele in general. Pentru ca orice masina de spalat atunci cand o cumparam vine impreuna cu instructiunile de utilizare. Avem detalii despre programe si articolele vestimentare recomandate pentru fiecare program in parte, temperaturi, rotatii etc. Deci teoretic ar trebui sa stim cum sa le spalam. Dar oare stim si sa le igienizam?

Eu obisnuiam sa spal hainele la 40 grade. Rar mai spalam si la 60 grade. De calcat, la fel de rar. Si am aflat ca nu procedez corect, le spal dar nu le igienizez.

Urmatoarele informatii, dupa parerea mea, ar trebui incluse in manualul cu instructiunile de utilizare care insoteste masina de spalat:

  • Intr-o incarcatura de haine pe care le pregatim pentru a le baga in masina de spalat se regasesc milioane de bacterii. Spalate la temperaturi scazute (30-40 grade) aceste bacterii sunt omorate intr-un procent foarte mic. La o temperatura de minim 60 grade sunt omorate toate bacteriile.
  • Se recomanda lunar o dezinfectare a masinii de spalat. Porniti masina, fara haine la o temperatura ridicata (90-95 grade). Puteti folosi clor sau otet pentru acest program. Astfel ne asiguram ca omoram toate bacteriile care raman in masina de spalat de pe haine de la un ciclu de spalare la altul. Inmultirea lor este favorizata si daca obisnuim sa tinem cuva inchisa intre doua spalari.
  • Separarea corecta a rufelor este esentiala. Prosoapele de bucatarie, lenjeria intima si lenjeriile de pat sunt 3 categorii carora trebuie sa le acordam o importanta deosebita, deoarece contin numarul cel mai ridicat de bacterii si trebuiesc spalate separat de restul rufelor, intotdeauna la temperaturi de peste 60 grade.

Pe piata au aparut numeroase produse. Detergenti, dar si produse de dezinfectat, bio sau mai putin bio. Daca totusi dorim sa spalam la temperaturi reduse rufele, putem sa le folosim, pentru a ne asigura ca si dezinfectam rufele in timpului programului de spalare. O alta alternativa ar fi sa calcam intotdeauna rufele, asa ne asiguram ca sunt omorate toate bacteriile, daca decidem sa spalam totusi la temperaturi scazute.

Revenind la intrebarile initiale, recomandarile sunt:
  • hainutele bebelusilor sa fie pastrate in cos de rufe separat de cele ale celorlalti membri ai familiei;
  • spalarea lor sa se faca la minim 60 grade. Se accepta exceptii de la aceasta regula daca folosim un dezinfectant (potrivit pentru pielea sensibila a bebelusilor). Pe acelasi principiu alegem si detergentul, special pentru bebelusi;
  • pentru a ne asigura ca nu ramane detergent in hainute, o extra clatire este oricand binevenita;
  • daca sunt spalate la temperaturi mari (peste 60 grade), nu este obligatoriu sa le mai calcam, aici fiecare mamica alege in functie de timp, obisnuinta, etc.

Sa avem bebelusi sanatosi, cu hainute curate si igienizate! 🙂

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Buton spre inima

Maine incepe gradinita. Bucurie mare. Dar nu a fost mereu asa. Imi amintesc primele saptamani de grupa mica…. Se putea si mai rau, am vazut cateva scene la alti copii, cu urlete si plansete, sau mamici care paraseau curtea gradinitei plangand.

La noi, Maria se manifesta acasa, la trezire. Plangea ca nu vrea la gradinita, dar nu motiva ca nu ii place acolo, ci ca o sa ii fie dor de mine. Eu m-am intors la serviciu la 1 an, apoi pana la 3 ani ea a stat cu bunicii. Deci nu e ca si cum atunci era pentru prima data despartita de mine. Pana ajungeam la gradinita se mai linistea, ii explicam ca si mie imi va fi foarte dor de ea, dar ca ne vom vedea seara si o sa ne iubim mult, sa compensam pentru orele in care am stat despartite. Daca as fi stiut atunci despre butonul spre inima…sigur ar fi fost mult mai usor.

Ce este acest buton?

Acum ceva timp, am dat peste un articol interesant, il gasiti aici.

Pe scurt, amandoua ne desenam cate o inimioara pe mana. Dimineata, cand ne despartim la gradinita lipim inimioarele una de alta, sa le incarcam 🙂 .

Pe timpul zilei, cand i se face dor de mami, apasa pe buton si mami ii trimite o imbratisare virtuala, sa se mai potoleasca dorul pana seara cand ne revedem. Se sterge la spalat? Nicio problema, desenam alta inimioara.

Cand i-am povestit ce am descoperit si am desenat inimioarele, a fost atat de incantata incat i-a desenat si lui tati o inimioara pe mana, si mi-a desenat si mie inca o inimioara pe burtica, sa-i trimita si lui bebe cate un pupic cand i se face dor de el.

Interesant, nu? Aplicam aceasta metoda dupa fiecare vacanta. Deci maine vom fi pline de inimioare 🙂 .

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

O zi la fabrica lui “Miau-Miau tot ce vreau”

 

E deja o traditie, e al treilea an cand Maria merge cu mine la serviciu. Nu stiu exact ce o atrage, dar tot anul asteapta Craciunul sa mergem impreuna o zi la fabrica lui “Miau-Miau tot ce vreau”.

Timida si cumintica la inceput, dezinvolta si relaxata spre final. Se bucura cand se intalneste cu colegi pe care ii cunoaste deja si e mereu incantata sa-si faca prieteni noi.

Imi amintesc cu drag ca si eu mergeam cu mama la serviciu cand eram de varsta ei si am sperat sa fie o experienta la fel de placuta si pentru ea. Si nu m-am inselat, ii place maxim. In fiecare an descopera noi activitati despre care imi povesteste tot anul. Anul acesta a avut si doua partenere, de aceeasi varsta cu ea. Dar parca mai tare a fost atrasa de jocurile cu adultii, care pentru o zi s-au simtit ca la gradinita. Avioane si flori din hartie, povesti cu zane si spiridusi, plimbari cu scaunul, gimnastica, ascunsea pe sub birouri, poezii si cantecele, de toate s-a bucurat alaturi de colegii mei.

Cel mai amuzant moment a fost anul trecut, cand s-a asezat tacticos pe scaun si dupa doua minute m-a intrebat: si…de unde luam banii acum?

Va fi trista urmatorii doi ani cand voi sta acasa si nu vom mai putea pastra traditia noastra, dar poate incepe o traditie noua la tati la serviciu 🙂

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

 

Serbarea de Craciun 2017

Nu stiu care din noi (eu sau Maria) este mai nerabdatoare sa participe la serbarea de Craciun. Nu as rata nicio serbare pentru nimic in lume.

Saptamana asta am avut doua. La gradinita si la balet. La fel de emotionante. Ma bucur sa o vad, fara trac, cum traieste fiecare moment, cum recita poezia, canta, danseaza si se joaca cu ceilalti copii. Nu am ochi decat pentru ea. Ii surprind toate gesturile, cum sta aruncata in scaunelul ala mic, cum se scobeste in nas ( 🙂 ), cum se stramba si vorbeste cu baietelul de langa, cum il analizeaza curioasa pe Mos Craciun cand isi face aparitia, sau imi trimite mie vreo bezea in public.

Am surprins zilele astea o discutie intre mamici. Vorbeau ca li se par inutile aceste serbari. Am citit recent si un articol care sustinea (mai vehement ce e drept) acelasi lucru si am stat si am rememorat serbarile din trecut. Nu, nu e traumatizant pentru copilul meu. Fulg de nea, Craciunita, Zana, Floarea Soarelui, de fiecare data astepta cu nerabdare sa probeze rochia pe care urma sa o poarte la serbare, era entuziasmata sa primeasca poezia sa o putem invata impreuna iar inainte de marele eveniment zilele treceau prea incet, pe degetele ei cand le numara.

Pe unii din ei ii va ajuta experienta cu siguranta. Vor fi artisti, vor vorbi in public, vor avea o minima experienta.

Pe Maria am inscris-o la balet de anul trecut. Am gasit o scoala care imi place tare si la fiecare sfarsit de an organizeaza spectacol la Sala Palatului, cu sute de spectatori. M-a coplesit emotia cand am vazut-o in vara pe scena, in fata a sute de spectatori, dar ei I-a placut foarte mult si astepta spectacolul de anul viitor, face deja liste cu invitati 🙂

Deci, dragi parinti, va sfatuiesc sa nu ratati nicio serbare. Nu stiu cum resimte copilul, noi am fost cu mic cu mare la fiecare serbare, mami, tati, mamaia, tataia, verisorul. Si am vazut-o cat e de fericita de fiecare data sa ne vada pe toti in public.

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.