Unde Te Grabesti Sa Cresti, Copile?!?

Andrei a implinit o luna! šŸ™‚Ā La ora 12:00, acum o luna a venit pe lume si ne-a dat tot universul peste cap. Parca ieri plecam la spital, cu burtica la purtator si o pupam cu drag pe Maria, promitandu-i ca ii aduc acasa peste cateva zile cel mai bun prieten pe viata. Si totusi, parca a trecut o viata de atunci. Incerc sa ma bucur de fiecare zi ce trece. Uneori reusesc, alteori nu.

Unde te grabesti sa cresti, copile?

Experienta cu primul copil m-a ajutat si nu prea. La fel cum sarcinile au fost total diferite, asa au fost si nasterea si acomodarea cu noul membru din familie. In general, sunt o persoana echilibrata, nu ma panichez din orice si reusesc sa imi pastrez calmul. Asta pana la copii, in special cand sunt mici mici. Uitasem cum este, dar traind clipe de panica acum cu Andrei, mi-am amintit ca la fel am reactionat si la Maria. Acum am reusit sa trec mai usor peste, stiam ca sunt niste panici nejustificate si stiam ca totul va fi bine.

Am ras, am plans si am iubit mult in ultima luna. Stau cu orele si il privesc si dau pe afara de iubire. Si Maria la fel. Il pupa si il mangaie si ii vorbeste intr-una. Si cand e treaz si cand doarme. šŸ™‚Ā Abia asteapta sa mai creasca sa il poata smotoci in voie. Eu nu ma grabesc, din contra. As vrea sa pot tine timpul in loc. Sa fie cat mai mult bebelusul meu dulce si mic. Sa il miros si sa il mangai si sa ii soptesc cat de mult il iubesc.

Nu realizez cand trec zilele una dupa alta, si saptamanile la fel.Ā Imi dau seama ca zboara timpul cand vad ca pantalonasii aia mici care ii erau buni acum cateva zile incep sa ii fie fixi sau chiar sa fie prea mici…

Unde se grabesc toti bebelusii sa creasca? Timpule, fii bland cu noi! Lasa-ne sa ne bucuram cat mai mult de clipele astea magice in care ne descoperim unii pe altii!

Nu te grabi sa cresti, puiule!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook EcoĀ deĀ Mic.

 

 

18 tehnici de parenting fundamentale – cu Urania Cremene

Mai sunt doar cateva saptamani pana incepe marea aventura2. Asa ca profit de timpul ramas cat pot de mult. Am reusit sa ajung la un seminar prezentat de Urania Cremene, “18 tehnici de parenting fundamentale”. Incerc sa va povestesc in cateva cuvinte cei 18 pasi pe care ar trebui sa ii parcurgem noi ca parinti pentru a obtine colaborarea copiilor nostri. E greu, va recunosc ca eu sunt corijenta la multe capitole, dar cu putin efort ajungem pe drumul cel bun.

Cea mai grea provocare este sa uitam definitiv de bat si bomboana (pedeapsa/ recompensa). EsteĀ  atat de la indemana! Si de multe ori chiar copilul incearca un mic santaj “daca fac asta, imi iei o jucarie?”. Dar pe termen lung nu este ceva benefic, din contra.

Nevoile psihologice de baza ale copiilor sunt conectarea, controlul si competentele. Calea spre un parinte eficient si copil fericit consta in satisfacerea acestor trei nevoi psihologice de baza.

Conectarea – nevoie psihologica de baza care poate fi satisfacuta astfel:

  1. Empatia; de cele mai multe ori suntem tentati sa raspundem cu NU copiilor. Fie ca vor la desene, tableta, ciocolata, sa mergeti undeva cand voi aveti alt program, mereu avem tendita sa le raspundem “Nu, pentru ca…” Desigur, nu vor auzi nimic din ce le spuneti dupa “NU”. Solutia este ca in aceste cazuri sa fim empatici. Sa le spunem ca stim cat de mult le place activitatea respectiva, ca o sa ne gasim timp si pentru asta in viitor, ca si noua ne face placere dar acum nu se poate pentru ca….
  2. Intreaba, nu da comenzi! Dureaza mai mult, dar cred ca si pentru ei este obositor sa primeasca mereu comenzi. “Spala-te pe dinti!”, “Fa temele!”, “Imbraca-te!”. Putem incerca sa transmitem acest mesaj la fel de simplu printr-o intrebare: “ce facem noi inainte sa ne asezam la masa?” de exemplu.
  3. Iubeste neconditionat; copilul trebuie sa stie si sa simta ca este iubit, indiferent de actiunile sau comportamentul lui.
  4. Pune accent pe unicitate! Competitia si comparatiile nu-si au locul, nu ar trebui incurajate si promovate. De multe ori copiii observa comportamenteĀ in alte medii decat acasaĀ si pun intrebari. “Colega mea are unghiile date cu oja. Eu de ce nu am voie?” Un raspuns in aceasta situatie ar putea fi: ” In familia noastra noi am decis sa procedam asa, pentru ca…”
  5. Implica-l in familie; la bucatarie, la spalat rufe (pus in masina de spalat, intins rufe), sters praful etc. Poate dureaza mai mult, dar este mai benefic decat sa lasam copilul la tv/tablet/telefon.
  6. Coboara din copac! Sa te folosesti de pozitia ta superioara si sa tipi la copil pentru a-l intimida este cea mai proasta solutie pentru rezolvarea unui conflict. Mult mai usor rezolvi o situatie conflictuala daca vorbiti de la acelasi nivel, daca empatizezi si ii explici frumos. De zece ori daca e nevoie…

Competenta – nevoie psihologica de baza care poate fi satisfacuta astfel:

  1. Creeaza spatiu si da-i drumul; sau mai pe scurt, “nu il mai cocolosi”. Lasa-l sa faca singur ce poate face singur, in functie de varsta (sa manance, sa se imbrace, diverse activitati in casa, sa se joace in parc fara sa umbli dupa el de teama sa nu se loveasca).
  2. Fii model pentru copilul tau; copiii vor copia intotdeauna comportamentul adultilor. Deci esti direct responsabil. Gandeste cu voce tare, explica-I de ce ai reactionat intr-un anumit fel intr-o anumita situatie. Va proceda la fel pe viitor.
  3. Greseala – o oportunitate; inutil sa il mustram pentru o greseala, trebuie sa il invatam cum sa procedeze data viitoare pentru a evita astfel de situatii.
  4. Nu folosi pluralul; revenim la unicitate, mai sus.
  5. Problemele lui sunt ale lui; incearca sa il ajuti, sa pui intrebari, sa gasiti solutii impreuna, dar nu ii rezolva tu problemele.
  6. Intreaba si descrie; inainte sa tragi concluzii. De cele mai multe ori afli lucruri noi si iti poti ajuta copilul in luarea celei mai bune decizii.

Controlul – nevoie psihologica de baza care poate fi satisfacuta astfel:

  1. Creeaza spatiu pentru joaca libera; copiii au nevoie de joaca mai mult decat de tv/tableta/telefon. Daca vremea nu este favorabila, cheama-I prieteni in vizita si creaza-le spatiu pentru joaca.
  2. Afla-i opinia; in legatura cu activitatile din weekend, de vacanta, cumparaturi.
  3. Calmarea pozitiva; de multe ori ne stresam si ne enervam si avem tendinta sa ii certam sau sa tipam la ei. Respira adanc, mergi in alta camera pentru a te calma, iesi cinci minute la aer.
  4. Paranoia pozitiva; de mici, copiii aud intr-una “nu e voie” sau un”NU” general la toate intrebarile si cerintele lor. Tine de noi sa schimbam asta, sa empatizam si sa le explicam mai mult de ce o actiune nu este benefica, sa le explicam de cate ori este nevoie pana intelege copilul.
  5. Dezvolta responsabiliatea; fata de corpul sau, sanatatea lui, obiectele personale.
  6. Ofera variante in cadru limitat; de cele mai multe ori ii este mai simplu sa decida astfel. Eu mult timp am avut dificultati dimineata cu pregatirea hainutelor pentru gradinita. Am observat ca procedand in acest fel, oferindu-I cateva variante, decizia era mai usor de luat si reuseam sa ajungem la timp la gradinita/serviciu.

Ma bucur mult ca am putut participa la acest seminar, il recomand oricarui parinte, indiferent de varsta copilului. Stiti ce am facut cand am ajuns acasa? Check list, cu aceste 18 tehnici. 11 din 18… mai am de lucrat pentru a avea o relatie armonioasa cu fetita mea. Voi? šŸ™‚

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook EcoĀ deĀ Mic.

 

 

Ploua cu bebelusi!

Ieri a fost ultima zi de munca! Oficial sunt in concediu. Un concediu lung de doi ani, pe care il astept de mult! Si am atatea de facut, atatea planuri…amr 8 saptamani! šŸ™‚

Am lasat acolo multi oameni dragi, de la care am invatat multeĀ  si de care imi va fi dor.

Dar totusi am plecat cu multa bucurie si fara regrete. Oamenii cei mai dragi de acolo au plecat inaintea mea, una tine deja in brate una bucata bebe pufos si cealalta asteptaĀ  din zi in zi marea intalnire.

De mult vreau sa scriu despre asta. In familie, in cercul de oameni dragi si apropiati sunt foarte multi bebelusi. Cu unele dintre mamici am trait bucuriile sarcinii impreuna, altele aveau deja bebei de cateva luni cand am plecat eu in aceasta minunata aventura. Cert este ca Andrei va avea foarte multi copii apropiati de varsta…verisori multi, finut, nasic si multi multiĀ  prieteni.

Cu prietena mea Diana povestesc de doi-trei ani cum vom plimba noi bebelusii prin parc impreuna. Si in cateva luni, vom putea pune in practica. Visam cum vom trai experienta asta impreuna si iata ca visul devine realitate.

Si mereu mai aflu de cate o prietena sau persoana cunoscuta ca a nascut sau urmeaza sa nasca in 2018. Acum, in timp ce scriu acest articol am mai primit o veste buna! Azi m-am intalnit cu o fosta colega si fetita ei de 8 luni. Ploua cu bebelusi!

Ma bucur mult ca va avea atatia copii in jur, vad deja aniversarile galagioase! La Maria abia reuseam sa adun 2-3 copii, mai ales ca ziua ei este in iulie cand toti copiii sunt la bunici sau in concedii cu parintii.

Mi se intampla doar mie? Sau chiar creste natalitatea in 2018?Ā  šŸ™‚

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook EcoĀ DeĀ Mic.

 

 

 

Cum Spalam Corect Hainele Bebelusilor?

La ce temperatura le spalam? Cu ce detergent le spalam? Trebuiesc calcate?” sunt doar cateva din intrebarile pe care si le pun in general proaspetele mamici referitor la hainutele bebelusilor.

Dar ca sa putem raspunde la aceste intrebari, trebuie mai intai sa vedem cum este recomandat sa spalam hainele in general. Pentru ca orice masina de spalat atunci cand o cumparam vine impreuna cu instructiunile de utilizare. Avem detalii despre programe si articolele vestimentare recomandate pentru fiecare program in parte, temperaturi, rotatii etc. Deci teoretic ar trebui sa stim cum sa le spalam. Dar oare stim si sa le igienizam?

Eu obisnuiam sa spal hainele la 40 grade. Rar mai spalam si la 60 grade. De calcat, la fel de rar. Si am aflat ca nu procedez corect, le spal dar nu le igienizez.

Urmatoarele informatii, dupa parerea mea, ar trebui incluse in manualul cu instructiunile de utilizare care insoteste masina de spalat:

  • Intr-o incarcatura de haine pe care le pregatim pentru a le baga in masina de spalat se regasesc milioane de bacterii. Spalate la temperaturi scazute (30-40 grade) aceste bacterii sunt omorate intr-un procent foarte mic. La o temperatura de minim 60 grade sunt omorate toate bacteriile.
  • Se recomanda lunar o dezinfectare a masinii de spalat. Porniti masina, fara haine la o temperatura ridicata (90-95 grade). Puteti folosi clor sau otet pentru acest program. Astfel ne asiguram ca omoram toate bacteriile care raman in masina de spalat de pe haine de la un ciclu de spalare la altul. Inmultirea lor este favorizata si daca obisnuim sa tinem cuva inchisa intre doua spalari.
  • Separarea corecta a rufelor este esentiala. Prosoapele de bucatarie, lenjeria intima siĀ lenjeriile de pat suntĀ 3 categorii carora trebuie sa le acordam o importanta deosebita, deoarece contin numarul cel mai ridicat de bacterii si trebuiesc spalate separat de restul rufelor, intotdeauna la temperaturi de peste 60 grade.

Pe piata au aparut numeroase produse. Detergenti, dar si produse de dezinfectat, bio sau mai putin bio. Daca totusi dorim sa spalam la temperaturi reduse rufele, putem sa le folosim, pentru a ne asigura caĀ si dezinfectam rufele in timpului programului de spalare. O alta alternativa ar fi sa calcam intotdeauna rufele, asa ne asiguram ca sunt omorate toate bacteriile, daca decidem sa spalam totusi la temperaturi scazute.

Revenind la intrebarile initiale, cum spalam corect hainele bebelusilor?

  • hainutele bebelusilorĀ sa fieĀ pastrate in cos de rufe separat de cele ale celorlalti membri ai familiei;
  • spalarea lor sa se faca la minim 60 grade. Se accepta exceptii de la aceasta regula daca folosim un dezinfectant (potrivit pentru pielea sensibila a bebelusilor). Pe acelasi principiu alegem si detergentul, special pentru bebelusi;
  • pentru a ne asigura ca nu ramane detergent in hainute, o extra clatire este oricand binevenita;
  • daca sunt spalate la temperaturi mari (peste 60 grade), nu este obligatoriu sa le mai calcam, aici fiecare mamica alege in functie de timp, obisnuinta, etc.

Sa avem bebelusi sanatosi, cu hainute curate si igienizate! šŸ™‚

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acomodarea la gradinita – o metoda ce merita incercata

Maine incepe gradinita. Bucurie mare. Dar nu a fost mereu asa. Imi amintesc primele saptamani de grupa mica…. Se putea si mai rau, am vazut cateva scene la alti copii, cu urlete si plansete, sau mamici care paraseau curtea gradinitei plangand.

La noi, acomodarea la gradinita a fost relativ rapida.

Maria se manifesta acasa, la trezire. Plangea ca nu vrea la gradinita, dar nu motiva ca nu ii place acolo, ci ca o sa ii fie dor de mine. Eu m-am intors la serviciu la 1 an, apoi pana la 3 ani ea a stat cu bunicii. Deci nu e ca si cum atunci era pentru prima data despartita de mine. Pana ajungeam la gradinita se mai linistea, ii explicam ca si mie imi va fi foarte dor de ea, dar ca ne vom vedea seara si o sa ne iubim mult, sa compensam pentru orele in care am stat despartite. Daca as fi stiut atunci despre aceasta metoda de acomodare la gradinita (butonul spre inima)…sigur ar fi fost mult mai usor.

Ce este acest buton? Cum ajuta la o acomodare blanda la gradinita?

Acum ceva timp, am dat peste un articol interesant, il gasiti aici.

Pe scurt, amandoua ne desenam cate o inimioara pe mana. Dimineata, cand ne despartim la gradinita lipim inimioarele una de alta, sa le incarcam šŸ™‚ .

Pe timpul zilei, cand i se face dor de mami, apasa pe buton si mami ii trimite o imbratisare virtuala, sa se mai potoleasca dorul pana seara cand ne revedem. Se sterge la spalat? Nicio problema, desenam alta inimioara.

Cand i-am povestit ce am descoperit si am desenat inimioarele, a fost atat de incantata incat i-a desenat si lui tati o inimioara pe mana, si mi-a desenat si mie inca o inimioara pe burtica, sa-i trimita si lui bebe cate un pupic cand i se face dor de el.

Interesant, nu? Aplicam aceasta metoda dupa fiecare vacanta. Deci maine vom fi pline de inimioare šŸ™‚ .

La voi cum a fost acomodarea la gradinita? Sa-mi dati de veste daca testati si voi aceasta metoda!

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

O zi la fabrica lui “Miau-Miau tot ce vreau”

 

E deja o traditie, e al treilea an cand Maria merge cu mine la serviciu. Nu stiu exactĀ ce o atrage, dar tot anul asteapta Craciunul sa mergem impreuna o zi la fabrica lui “Miau-Miau tot ce vreau”.

Timida si cumintica la inceput, dezinvolta si relaxata spre final. Se bucura cand se intalneste cu colegi pe care ii cunoaste deja si e mereu incantata sa-si faca prieteni noi.

Imi amintesc cu drag ca si eu mergeam cu mama la serviciu cand eram de varsta ei si am sperat sa fie o experienta la fel de placuta si pentru ea. Si nu m-am inselat, ii place maxim. In fiecare an descopera noi activitati despre care imi povesteste tot anul. Anul acesta a avut si doua partenere, de aceeasi varsta cu ea. Dar parca mai tare a fost atrasa de jocurile cu adultii, care pentru o zi s-au simtit ca la gradinita. Avioane si flori din hartie, povesti cu zane si spiridusi, plimbari cu scaunul, gimnastica, ascunsea pe sub birouri, poezii siĀ cantecele,Ā de toate s-a bucurat alaturi de colegii mei.

Cel maiĀ amuzant moment a fostĀ anul trecut, cand s-a asezat tacticos pe scaun si dupa doua minute m-a intrebat: si…de unde luam banii acum?

Va fi trista urmatorii doi ani cand voi sta acasa si nu vom mai putea pastra traditia noastra, dar poate incepe o traditie noua la tati la serviciu šŸ™‚

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

 

Serbarea de Craciun 2017

Nu stiu care din noi (euĀ sau Maria) esteĀ mai nerabdatoare sa participe la serbarea de Craciun. Nu as rata nicio serbare pentru nimic in lume.

Saptamana asta am avut doua. La gradinita si la balet. La fel de emotionante. Ma bucur sa o vad, fara trac, cumĀ traieste fiecare moment, cum recita poezia, canta, danseaza si se joaca cu ceilalti copii. Nu am ochi decat pentru ea. Ii surprind toate gesturile, cum sta aruncata in scaunelul ala mic, cum se scobeste in nas ( šŸ™‚ ), cum se stramba si vorbeste cu baietelul de langa, cum il analizeaza curioasa pe Mos Craciun cand isi face aparitia,Ā sau imi trimite mie vreo bezea in public.

Am surprins zilele astea o discutie intre mamici. Vorbeau ca li se par inutile aceste serbari. Am citit recent si un articol care sustinea (mai vehement ce e drept) acelasi lucru si am stat si am rememorat serbarile din trecut. Nu, nu e traumatizant pentru copilul meu. Fulg de nea, Craciunita, Zana, Floarea Soarelui, de fiecare data astepta cu nerabdare sa probeze rochia pe care urma sa o poarte la serbare, era entuziasmata sa primeasca poezia sa o putem invata impreuna iar inainte de marele eveniment zilele treceau prea incet, pe degetele ei cand le numara.

Pe unii din ei ii va ajuta experienta cu siguranta. Vor fi artisti, vor vorbi in public, vor avea o minima experienta.

Pe Maria am inscris-o la balet de anul trecut. Am gasit o scoala care imi place tare si la fiecare sfarsit de an organizeaza spectacol la Sala Palatului, cu sute de spectatori. M-a coplesit emotia cand am vazut-o in vara pe scena, in fata a sute de spectatori, dar ei I-a placut foarte mult si astepta spectacolul de anul viitor, face deja liste cu invitati šŸ™‚

Deci, dragi parinti, va sfatuiesc sa nu ratati nicio serbare. Nu stiu cum resimte copilul, noi am fost cu mic cu mare la fiecare serbare, mami, tati, mamaia, tataia, verisorul. Si am vazut-o cat e de fericita de fiecare data sa ne vada pe toti in public.

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

 

2 fete Zurli si-o papusa

A venit Mosu’ anul asta incarcat. Si Maria s-a mirat, tot scotand surprize din ghetute. “Cred ca m-a vazut ca am fost cuminte la gradinita! Mi-a adus prea multe cadouri”. Cel mai tare s-a bucurat de un bilet la spectacolul de Craciun “Multumesc, Mos Craciun – Gasca Zurli”. Am primit si eu unul, probabil m-a vazut si pe mine ca am fost cuminte šŸ™‚ .

Prea multe nu stiam de gasca asta pe care o adora toti copiii. Auzisem, in schimb de Mirela Retegan, in alt context, al regimului pe care il incurajeaza si pe care l-am incercat si eu o perioada.

Am plecat sambata seara entuziasmate amandoua, e molipsitoare bucuria ei. Odata ajunse acolo, a negociat si o papusica Zurli. “Uite, Mosu’ ne-a adus biletele, ia-mi si tu ceva acum. Papusica vreau, coronita data viitoare”.

Ne-am asezat cumintele amandoua in sala plina de copii Zurli, parinti si bunici. Am cantat (am descoperit ca stiam multe din cantecele), am dansat, ne-am bucurat si ….am plans. Mi-am sters lacrimile pe furis. Emotionant totul! Inteleg acum de ceĀ vin toti copiii la Zurli si de ce iiĀ incurajeaza parintii. Mirela ne-a multumit si ne-a povestit despre munca ei pe care o face cu atata pasiune si despre dorinta ei de a invata parintii sa creasca copii fericiti. Am zambit, gandindu-ma la numele proaspatului meu blog, ce coincidenta fericita!

Luni dimineata, in drum spre serviciu vorbeam cu prietena mea Diana si ii povesteam ce incantata a fost Maria de gasca Zurli si ce emotionata am fost eu. Am iesit in strada si cine mi-a iesit in cale? (defapt, euĀ I-am iesit in cale, ea conducea linistita šŸ™‚ )Ā Mirela Retegan! Am oprit-o, I-am marturisit cat de emotionant a fost pentru mine tot momentul si m-a linistit, e ceva normal, nu sunt singurul parinte care varsa lacrimi la spectacole. Mi-a recomandat sa ascult un cantec, la care si ea plange mereu:

Multumesc, gasca Zurli pentru o seara asa emotionanta!

Multumesc, Mirela Retegan ca nu ai dat cu masina peste mine! šŸ™‚

 

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

Insarcinata si nelinistita

Toata lumea spuneĀ ca sarcina este cea mai frumoasa perioada din viata unei femei. Asa este, daca te gandesti la toate beneficiile pe care le aduce. Toata lumea iti face poftele, tenul si parul iti stralucesc mai tare ca niciodata si tu te bucuri de minunea care creste in burtica.

Dar este si o perioada in care viitoarea mamica isi face mii si mii de planuri, mii si mii de ganduri despre ce va fi, cum va arata micutul/micuta, cum/daca se va descurca in primele zile (mai ales daca vorbim de prima sarcina) si daca va reusi sa fie cea mai buna mama pentru puiul ei. In general gandurile acestea apar dupa primul trimestru, in care principala grija este ca totul sa fie bine si sa treci peste aceasta perioada.

Saptamana 22!

Nici nu stiu cand a trecut! A fost categoric mai usor decat la prima sarcina. Nu ca as fi avut o sarcina grea la Maria, dar acum greturile au fost mult mai rare si deja stii la ce sa te astepti la a doua sarcina. In plus, grijile si gandurile s-au mutat usor usor in alte directii.

Cu Maria am esuat la capitolul alaptat. Recunosc ca nu m-am documentat foarte mult inainte, era un domeniu total nou si cred ca la momentul respectiv am facut tot ce puteam face…ceaiuri, pompe, am evitat biberonul. Cu toate astea, nu am avut lapte. Stiu, stiu…toate mamicile au lapte. NuĀ stiu unde am gresit. Dar stiu clar ca de data asta voi incerca mai mult. Voi cumpara o pompa cu care nu pot da gres si voi apela la un consultant in alaptare de fiecare data cand voi simti ca nu este ok.

O alta preocupare in aceasta perioada este documentarea si aprovizionarea cu scutece textile. Am auzit de ele acum cativa ani, cand ma luptam cu o iritatie permanenta de scutec cu fetita. Era deja mare, asa ca solutia la acel moment a fost sa ne imprietenim cu olita.

Va intrebati probabil deja (stiu ca multe din prietenele mele cu care am discutat deja au facut-o) ce sunt scutecele textile. Nu, nu sunt pelincile acelea cu care ne-au crescut parintii nostri :). Sunt ca si aspect identice cu scutecele de unica folosinta pe care le luam din supermarket. Diferenta consta in materialĀ si faptul ca dupa ce il folosim nu il aruncam la gunoi (si arata incredibil vara pe niste bulane de bebel!). Avantajele lor sunt multiple, o sa va povestesc in detaliu intr-un articol viitor (later edit: aici)

Acestea sunt cele doua preocupari ale mele in saptamana 22: alaptarea si scutecele textile. Va tin la curent cu victoriile noastre! Tineti-ne pumnii!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook EcoĀ deĀ Mic.

 

Vine bebe 2!

Decizia de a avea un copil – primul copil (si a face ceva in sensul asta šŸ™‚ ) a fost una usoara.

Dintotdeauna mi-am dorit o fetita si dupa ce am trecut de 27 ani am inceput sa simt ca sunt pregatita. Toata sarcina a fost o fericire, am iubit-o din prima clipa in care am vazut-o si ii arat asta in fiecare moment in care am ocazia. Retraiesc copilaria odata cu ea, ma bucur de fiecare cadou primit si momentul cel mai dulce al zilei este dimineata cand ne tinem in brate si ne impartim mii si mii de pupici.

Nu spun ca a fost usor, desi privind in urma, chiar a fost un copil bun. Nu a plans cand i-au iesit dintisorii, nu stiu ce sunt aia colici, nopti albe nu am mai avut din facultate, a mancat orice, nu a facut crize prin magazine si in general este foarte ascultatoare.

Timpul a trecut fara sa putem lua o decizie definitiva. Doream o surioara/un fratior pentru Maria, dar ne era teama sa pornim din nou pe drumul asta minunat, darĀ  solicitant pentru noi. Maria isi exprima permanent dorinta de a imparti jucariile si camera cu un nou membru, inspirata mai ales de vizitele nasilor (care au 4 copii). Am prins curaj si am decis ca este momentul potrivit.

A fost foarte fericita cand a aflat ca va avea un fratior, vorbeste cu el in fiecare zi si il include in planurile ei viitoare.

Viata in 2 a fost frumoasa, viata in 3 este minunata, dar cred ca viata in 4 va fi de vis!

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.