Cartile din 2021

Nu mi-am propus sa citesc un anumit numar de carti in 2021. 2020 a fost un an ciudat. In prima jumatate nu am putut citi mai nimic, iar in a doua jumatate am citit tot ce mi-a picat in mana.

La fel si in 2021. Regasiti mai jos lista mea. Sper sa va inspire.

Cartile citite in 2021

1. Am inceput anul cu Petronela Rotar. Prima carte citita a fost Privind Inautru. O carte senzationalaaaaa pe care am vrut sa o recitesc imediat ce am incheiat-o. Rar (spre deloc) mi se intampla lucrul acesta. La seriale ma pot uita de mai multe ori, dar cartile la care revin dupa ceva timp sunt putine. O carte dureroasa, dar autentica. O recomand!

2. Fredrik BackmanOameni anxiosi. Imi place mult stilul lui Backman, iar dintre cartile citite (bunica si Ove), aceasta este preferata mea.

3. Lise Bourbeau – Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine

4. Gaspar Gyorgy – Copilul invizibil. O carte foarte laudata si apreciata pe care imi doresc sa o recitesc, nu m-a prins intr-un moment prea bun si nu am apreciat-o la justa valoare.

5. Petronela Rotar – Orbi. Dureroasa, autentica. Dar v-am zis deja ca imi place mult stilul autoarei.

6. Raphaelle Giordano – Chiar si leii pot manca salata. De aceeasi autoare am citit anii trecuti Noua ta viata incepe cand intelegi ca nu ai decat una. Vi le recomand pe amandoua, dar in special pe cea din urma.

7. Andreea Savulescu – Ziua in care m-am iubit cu adevarat. Simpla, autentica, usor de citit si foarte greu de lasat din mana.

8. Harville Hendrix – Primeste iubirea pe care o doresti – un ghid de cunoastere si transformare a relatiilor.

Despre carti am mai scris:

De ce nu mai citesc copiii nostri?

Cele cinci limbaje ale iubirii

In lumea cartilor Usborne

Cum am renuntat la scutece

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Paste cu dovlecei, ardei si ciuperci – reteta de post

Voua va plac pastele?

Eu sunt mare fan paste. Le prefer cu sos alb, dar nu le refuz nici pe cele cu sos rosu. Si neaparat cu parmezan. Insa ai mei au alte preferinte. Le place mult reteta asta, cu legume. Mananc si eu cu ei, dar clar la o iesire in oras as face alta alegere.

Si ca tot veni vorba de iesire in oras, asa am descoperit reteta asta. Am iesit la o terasa la inceput de sezon si ajutorul de bucatar nu prea se descurca cu sosurile. Asa ca am comandat aceste paste, care l-au cucerit pe sotul meu definitiv.

Reteta este super simpla. Ingredientele, putine la numar, le am mai mereu prin casa. Are grija mereu Stelian cand merge la cumparaturi sa puna in cos si 2-3 dovlecei, ciuperci si ardei.

De ce avem nevoie?

·         Paste (o punga 400 grame)

·         1 dovlecel mediu

·         1 ardei rosu

·         Ciuperci 200 grame (noi folosim la cutie, nu proaspete)

Ies cam 4 portii generoase.

Pastele le fierb conform instructiunilor de pe punga. Iar legumele le calesc in 2 lingurite de ulei de masline. Spre final pun sare, piper si boia de ardei (pentru mine as pune iute, dar nu ii place Mariei, asa ca pun dulce).

Reteta este ideala si pentru perioadele de post. Sau pentru serile in care ajungeti obositi acasa si descoperiti ca frigiderul este gol. La noi in situatiile astea, toti 3 voteaza pentru reteta asta. Si eu ma supun majoritatii.

Daca le testati, sa imi spuneti cum le-au primit cei din familie!

S-ar putea sa iti mai placa si:

Broccoli Cu Cartof Si Morcov La Cuptor

Cele mai bune vafe din lume

Dovlecei pane cu crema de branza

Retete rapide pentru bebelusi

 Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

2020 – un an nebun

Mi-e limpede ca a fost un an greu pentru toata lumea. Provocator. Cu siguranta ne vom aminti de 2020, anul in care am purtat masca chiar si in parc, cand concediile ne-au fost compromise, cand am petrecut sarbatorile fara prieteni si familie. Asta noi, astia mai norocosi care nu s-au intalnit cu virusul, care nu au pierdut pe cineva drag…

Ce am invatat in 2020?

Sa nu judec. Am facut-o in trecut. Nu dezvolt prea mult, dar viata are felul ei ciudat de a-ti da lectie dupa lectie.

Niciodata sa nu mai spun niciodata. M-as fi gandit eu ca vom aniversa ziua lui Andrei in aprilie fara tatal lui? M-as fi gandit eu la inceputul anului ca nu vom mai iesi din casa fara masca? Ca ne vom vedea cu prietenii si familia mai mult pe video decat fata in fata? Ca voi simti dorinta si nevoia sa ajung la psiholog? Ca voi lucra de acasa, cu doi copii? Ca voi cocheta cu ideea de a-mi face un tatuaj, desi niciodata nu mi-am dorit? Ca voi petrece o luna intreaga cu mamaia mea? Ca “masca”, “logat”, “mouse”, “virus” vor fi printre primele cuvinte in vocabularul baiatului meu de 2 ani (la inceputul pandemiei)?

Sa nu imi mai fac griji/sa nu mai fac planuri. In februarie am revenit la birou din CIC. Si mi-am facut atatea griji de perioada ce va urma, ca voi petrece mult timp departe de copii. S-au dovenit a fi griji inutile.

Si cea mai importanta lectie. Sa ne adaptam. Sa invatam din mers. Sa acceptam. A fost greu? Foarte! Dar am sperat ca va fi bine. Si va fi. Vorba cantecului…totul va fi bine  🙂 Curand…

Cu ce raman din 2020?

Cu lucrurile bune pe care le-am trait. Cu experientele noi, cu oamenii noi pe care i-am intalnit. Cu lucrurile pe care le-am invatat. Si iti multumesc, 2020, pentru asta!

Si chiar daca fizic nu am putut fi mai mult impreuna, am avut o mana de oameni pe care i-am simtit atat de aproape! Anul asta mai tare ca oricand! Va multumesc si va imbratisez, va stiti voi! 🙂

 Am trait totul mai intens. Am plans mai mult, am ras mai mult, am iubit mai mult. Un an altfel, de care imi voi aminti toata viata.

Daca ar trebui sa aleg un cuvant care sa descrie anul 2020, pentru mine ar fi acesta: nebunie! A fost un an nebun! Un an care m-a schimbat si care mi-a dat multe lectii. Pe care nu il voi uita niciodata si de care, in ciuda contextului, imi voi aminti cu drag!

Despre anii trecuti am mai scris aici….

2018 la bilant

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Cum poti plati cu telefonul la supermarket?

Sa va povestesc! Acum cateva saptamani am intrat in Kaufland sa fac niste cumparaturi. Iesisem cu alte treburi, dar imi era in drum si am zis sa profit. Am umplut cosul, chiar daca eram pe jos si aveam cam 1 kilometru pana acasa.

Am pus produsele pe banda, i-am zambit vanzatoarei si incercam sa decid in gand daca sa imi cumpar un Bounty sau nu. M-a trezit rapid din visare cand mi-a cerut bani pe cumparaturi si am realizat ca am uitat portofelul acasa.

In general nu ies din casa fara trei lucruri. Patru din martie 2020. Portofel, chei, telefon si masca. Si am inceput sa fac scenarii…cum as putea face sa nu fie nevoie sa merg acasa dupa bani? Dar fara succes. Am plecat acasa, mi-am recuperat portofelul si m-am intors in supermarket dupa cumparaturi.

Si…am cautat solutii…

A doua zi m-am oprit direct in sucursala (lucrez in BRD pentru cine nu imi cunoaste CV-ul 🙂 ). Serviciul de plata cu telefonul la comercianti este disponibil doar pentru clientii cu iPhone. Ghinion, nu am iPhone! Si nici nu intentionez sa imi schimb curand telefonul, deci am renuntat la idee.

Acum doua seri povestea s-a repetat. Am iesit cu prietena mea la o plimbare (chei, telefon si masca) si sotul m-a rugat sa ii cumpar ceva la intoarcere. Prietena era la fel de sumar “echipata”, asa ca m-am intors din nou acasa fara cumparaturi.

Am concluzionat: nevoia chiar exista, trebuia doar sa gasesc o solutie. Care a venit ieri, in drum spre casa. Am plecat cu o colega si din vorba in vorba, intre Victoriei si Dristor mi-am activat BT pay! 🙂

Nu stiu daca la toate bancile este atat de usor. Am descarcat aplicatia si am introdus niste date. ATAT! Fara vizita in sucursala!

Si tot ieri am si testat. Am facut prima plata cu telefonul in supermarket.  Noroc ca nu eram singura. Dupa ce am incercat de cateva ori, fara succes, m-a intrebat sotul: “Dar ai NFC activat?”

Retineti! Sa nu blocati casa de la supermarket si voi ca mine. Activati NFC! 🙂

Mie nu mi se pare un moft, ci o necesitate. Nu stiu daca voi abuza de acest serviciu, dar pentru situatii de urgenta ca cele doua de luna aceasta, e mai mult decat binevenit.

Care sunt bancile care ofera acest serviciu (plata cu telefonul la comerciant)?

Probabil in cativa ani toate bancile vor avea acest serviciu. In 2020, situatia sta cam asa:

Pentru telefoanele Android, exista aplicatii cu ajutorul carora pot face plati la comercianti clientii bancilor: ING, BT, BCR, Raiffeisen.

Pentru iPhone, exista Apple Pay de care se bucura clientii bancilor de mai sus, la care se adauga si : BRD, Unicredit, CEC si Credit Europe Bank. De asemenea, utilizatorii Revolut isi pot adauga cardul Revolut in Apple Pay.

Sper sa va fie si voua de folos informatiile! Spor la cumparaturi! Sau, daca va mai amintiti voi o reclama veche… cheltuieste banii cu cap!

PS: nu uitati sa activati NFC si sa va securizati telefonul!

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Capace cu suflet

Povestea cu capacele de plastic (de la pet-uri) a inceput acum cateva luni. O prietena draga a venit in vizita si ne-a povestit despre un ONG ce colecteaza capace. Nu stia foarte multe detalii, dar m-a convins! Si am inceput si noi (de la mic la mare) sa colectam, in prima faza intr-un borcan.

Cu ocazia asta mi-am amintit de o intamplare haioasa de acum vreo 15 ani, cand stateam singura si aveam o pisica. Si de Craciun impodobeam bradul de cel putin 5 ori pe zi! Intelegeti voi…pisica, brad… 🙂 3 luni mai tarziu, eu tot mai descopeream cate un glob ascuns dupa dulap, sub pat, etc.

Asta patesc si acum. E atat de fascinat Andrei de aceste capace, la 2-3 zile mi le cere si le imprastie prin toata casa. Face trenulet, turnulet, le sorteaza pe culori, le plimba cu masinutele lui. 30 minute e liniste in casa si imi pot vedea linistita de treaba.

Intre timp, am vrut sa aflu mai multe despre proiectul acesta. Si am descoperit ca din pacate ONG -ul respectiv nu mai colecteaza capace. Sau din fericire, pentru ca asa am dat peste Anca Tataru si minunatul ei proiect Capace cu suflet.

Ce este proiectul Capace cu suflet?

Anca impreuna cu alti oameni misto au inceput in 2014 sa colecteze capace pe care le vand unor firme de colectare selectiva. De ce doar capace? Pentru ca raportul volum/pret este foarte bun! Suma de bani primita (dublata de un om minunat) este redirectionata catre o cauza sociala.

O cauza ce nu beneficiaza de mediatizare, de multe ori sugerata chiar de oamenii implicati in proiect. Un copil de la gradinita sau scoala copilului, un vecin, o scoala de la tara.

Din 2014 pana in 2019, au colectat 6.574 kg de capace si au donat 16.246 RON spre 26 cauze. Sumele nu sunt mari, dar fiind vorba de niste lucruri care altfel ar ajunge la gunoi, eu zic ca a meritat efortul!

Ce capace poti colecta?

Orice capac de plastic (HDPE) de la sticle PET, sticle de lapte sau iaurt, sticle de detergent, pasta de dinti, gel de dus, sampon, balsam de par, balsam de rufe, tub de lipici, tub de muster sau ketchup, borcane de plastic cu guma de mestecat, borcane de Nutella, cutii de medicamente, crème etc.

Daca si tu esti dornic sa reduci impactul asupra mediului (si sa mai si ajuti pe cineva cu gestul tau), implica-te!

Anca este din Cluj, dar sunt si in Bucuresti cativa voluntari la care poti duce capacele adunate. Branesti, Voluntari, Pipera, Universitate, Dristor, Popesti Leordeni. Sa va povestesc ce bucuroasa am fost sa aflu ca unul din voluntari locuieste fix pe strada mea? 🙂

Te-am convins? Ajuta si tu! Trebuie doar sa aduni capacele de la produsele pe care le folosesti si sa le dai mai departe. Scrie-mi si fie ne intalnim, fie iti dau o persoana de contact cu care te poti vedea pentru predarea lor. Iar daca iti poti molipsi si familia, prietenii sau colegii de birou, cu atat mai bine!

Fericirea vine din micile bucurii, dar si din micile gesturi facute de oameni cu suflet mare! 🙂

Povestea lor o gasiti aici: https://www.facebook.com/capacecusuflet/

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Cele cinci limbaje ale iubirii

Una din cele mai bune carti citite in ultimii ani. De fapt, una din cele mai bune carti citite ever. O adevarata revelatie!

As recomanda aceasta carte – Cele cinci limbaje ale iubirii (Gary Chapman) – oricarui cuplu, indiferent daca sunt sau nu probleme de comunicare sau alta natura. Desi banal si atat de logic, continutul cartii te socheaza si ai multe momente de “aaaaa”, “aha” si “wow” cand o citesti.

Gary Chapman sustine ca toate discutiile ce apar intr-un cuplu se datoreaza in mare parte faptului ca cei doi vorbesc limbaje diferite. Sau altfel spus, el vorbeste in chineza, tu ii raspunzi in engleza.

Care sunt aceste cinci limbaje ale iubirii? Sa le luam pe rand!

Primul limbaj al iubirii: cuvintele de incurajare

Partenerul are nevoie constant sa ii arati ca il apreciezi. Sa observi ca a fost la coafor, sa ii apreciezi reusitele profesionale, sa ii apreciezi mancarea atunci cand gateste. Pentru o persoana care vorbeste fluent acest limbaj, un compliment de genul “Esti foarte frumoasa azi!” poate face minuni! Are un hobby? Incurajeaza-l sa il urmeze!

Al doilea limbaj al iubirii: timpul acordat

Partenerul are nevoie de tine fizic. Sa il asculti, sa mergeti impreuna la o plimbare in parc, sa il suni atunci cand esti departe de casa. Sa petreceti timp de calitate impreuna. Deci nu butonezi telefonul in timp ce partenerul iti povesteste despre cum I-a fost ziua.

Al treilea limbaj al iubirii: primirea de daruri

Cel mai simplu dintre cele cinci, trebuie doar sa ii faci mici surprise partenerului. Flori, ciocolata, o felicitare. Sau o excursie la Londra daca stii ca asta isi doreste mult si iti permiti 🙂

Al patrulea limbaj al iubirii: serviciile

Aproape la fel de usor de inteles ca limbajul cadourilor, limbajul serviciilor implica un ajutor constant oferit partenerului. Fie ca e vorba de spalat vasele, dus gunoiul, pregatit cina, cumparaturi, schimbat scutecul bebelusului, acest limbaj se refera la lucrurile pe care partenerul se asteapta sa le faci pentru el/ea.

Al cincilea limbaj al iubirii: mangaierile fizice

Partenerul cauta in permanenta apropierea fizica. Imbratisari, saruturi, mangaieri. Si sex.

Odata inteles acest aspect si descoperit care este limbajul personal si limbajul partenerului, lucrurile sunt pe jumatate rezolvate. Exista si persoane bilingve, care au ca limbaj al iubirii o combinatie din cele cinci descrise mai sus.

Pe tot parcursul cartii, Gary Chapman descrie un concept interesant. Rezervorul iubirii. Acel barometru care inregistreaza valori maxime atunci cand ne simtim iubiti si valori minime atunci cand partenerul nu ne vorbeste pe aceeasi limba.

La fel de interesant este si capitolul in care vorbeste despre indragostire. Despre fluturii din stomac si nebunia pe care le traiesti atunci cand lumea iti este data peste cap. Aceasta etapa (indragostirea) dureaza in medie doi ani.

Vestea proasta este ca nu poti alege de cine sa te indragostesti, dar poti alege pe cine sa iubesti (vestea buna 🙂 )

Eu am imprumutat cartea de la o prietena care mi-a recomandat-o ca fiind wow. Si dupa ce am citit-o am descoperit ca o aveam si eu in biblioteca si pe lista de citit pentru urmatoarea perioada. Nu stiu cum am ramas cu impresia ca eu aveam acasa Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, de acelasi autor. A fost o coincidenta draguta, pentru ca e o carte pe care chiar imi doresc sa o recitesc in viitor.

Tu stii care este limbajul tau? Mi-ar placea sa revii cu un feedback dupa ce citesti cartea!

Ganduri bune! Gabi

Despre carti am mai scris:

Cartile din 2021

De ce nu mai citesc copiii nostri

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Interviu aniversar – Maria 8 ani

Cand a implinit Maria 6 ani, am avut ideea sa ii iau un interviu. Nu am reusit sa repetam si la 7 ani, dar anul asta a insistat ea mult, asa ca aveti mai jos raspunsurile Mariei la cateva intrebari. Unele se repeta, altele sunt noi:

1. Care este cartea ta preferată?

Dory fantasmagory cu capul in nori (de fapt este ultima citita de ea cap-coada si se pare ca i-a placut foarte mult 🙂 )


2. Care este jucaria ta preferată? Dar jocul preferat?

Flatarsai (who??) si Piticot.


3. Daca am putea pleca azi în concediu unde ai vrea sa mergi?

La Londra. (ce sa zic, n-are gusturi proaste!)


4. Daca ai putea avea o super putere care ar fi ea?

Super viteza.


5. Ce vrei sa te faci când vei fi mare?

Doctorita.


6. Daca ai fi adult acum ce ti-ar plăcea sa faci?

Sa fac sport (?? n-am inteles nici eu raspunsul asta!!)


7. Care e cel mai bun prieten al tău?

David (Wow, ce chestii interesante aflu!!??)


8. Ce te face pe tine cel mai fericit?

Sa calatoresc si sa vizitez locuri noi. Si sa ma joc.

9. Care e mâncarea ta preferată? Dar desertul preferat?

Supa de galusti si inghetata.


10. Ce culoare iti place cel mai mult?

Visiniu (vrajeala, roz sau mov!!!).


11. Care sunt desenele tale animate preferate?

Barbie si Belle si Bestia.

12. Care e cea mai frumoasa amintire care iti vine în minte?

Vizita la Disneylend de anul trecut.

13. Ce te face trist?

Cand sunt singura si nu am cu cine sa ma joc.

14. Cum ar arata o zi perfectă pentru tine?

Sa doarma verisorul meu la mine peste noapte. (Wow, asa usor? Facem, facem! 🙂 )


15. Care e anotimpul tau preferat? De ce?

Vara, pentru ca e ziua mea.


16. Spune-mi 3 lucruri pe care NU îți place să le faci.

Sa ma tund, sa fac curat in camera mea si sa port masca.


17. Câți ani crezi ca au mami și tati?

 Mami are 38 si tati are 43 de ani (corect!)


18. Ce îți place cel mai mult la scoala?

Sa rezolv probleme la matematica.


19. Daca pestisorul de aur ti-ar putea îndeplini cele mai mari 3 dorințe care ar fi acelea?

Toata colectia Barbie, o biblioteca plina cu multe carti si  200 de mingi LOL care sa nu aiba dubluri si nu fie desfacute.


20. La ce te pricepi tu cel mai bine?

Sa colorez.

21. Ce iti place cel mai mult din ce facem împreună?

Sa ma joc cu fratele meu.

22. Ce îti place cel mai mult la mami si la tati?

Mami ne iubeste si doarme cu noi; tati se joaca mult cu noi.

23. Care e momentul cel mai plăcut din zi (dimineata, dupa-amiaza, seara) si de ce?

Seara, cand vin mami si tati de la serviciu.

24. Daca ai fi un animal ce ai fi si de ce?

Vulpea, ca e vicleana. (?!?)

25. Unde ai fost in vacanta si ce ti-a placut cel mai mult.

Grecia si mi-a placut cel mai mult ca am stat mult in apa si am inotat.

26. Cati copii vrei sa ai? Ce nume o sa le pui?

2 copii, Alex si Sonia.

As vrea sa reusesc sa fac acest exercitiu cu ea, macar la 2 ani. Si abia astept sa creasca si Andrei. Aveti sugestii de intrebari pentru anii viitori? 🙂 Interviul de la 6 ani este aici 🙂

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de mic.

Cum am renuntat la scutece – potty training

Am fost absenta. Pandemia mi-a furat tot cheful de citit si scris. Cu mare rusine, recunosc ca singurele carti pe care le-am citit in ultimele trei luni au fost cele alese de Maria, seara inainte de culcare! 🙂 Si cele alese de Andrei, in timpul zilei. 🙂

Dar sa revenim, cum am reusit sa renuntam la pampers?

A fost mult mai usor decat am sperat eu sa fie. Putin dupa varsta de 1 an i-am prezentat olita. Am incercat chiar sa il imprietenim cu ea, dar nu a fost cooperant. Am mai incercat periodic sa i-o aduc in preajma, dar la fel de neinteresat a fost.

Cu putin timp inainte de a implini doi ani am facut doua achizitii interesante. Le-am cumparat cate un set de chilotei. Si pentru Maria, si pentru Andrei. Maria a intrat in jocul meu si a primit cu mult entuziasm cadoul. Si lui i-am mai cumparat o carticica, Why do we need a potty. Pe care am citit-o impreuna, de cate ori am avut ocazia. Se poate comanda de aici.

La momentul respectiv planuiam sa facem trecerea la olita in vara. Cand a inceput nebunia in martie si am avut la dispozitie cateva ore sa fac bagajele, am dat si peste chilotii lui colorati. Ne-am autoizolat la bunici 2 luni. Nu stiam ce va fi, habar nu aveam cat urma sa stam acolo, dar i-am pus in bagaj. Si bine am facut!

Intr-o zi, in timp ce ii schimbam scutecul, mi-a zis: “nu viau asta, viau verzii”. M-am uitat stramb la el, dar m-a luat de mana si m-a dus la dulap. Am ras cand am vazut ce voia, dar am zis sa ii fac pe plac. Doua zile pana la somnul de pranz uda toti “verzii”, si era un set generos de zece bucati. Nu ii placea deloc senzatia. “Mami, uda!” Il luam in brate, ii explicam din nou ca trebuie sa imi spuna inainte si sa mergem la olita.

A fost greu?

Foarte! Am vrut sa renunt de zeci de ori, si chiar am facut-o, pentru cateva zile! Dar l-am observat pe el in perioada asta. Chiar daca avea scutec, constientiza momentul si imi spunea. Si dupa cateva zile, timp in care am recitit carticica impreuna, am mai facut o incercare. De data asta cu mai mult succes. A acceptat sa stea la olita. Il intrebam din cand in cand daca are nevoie sa mearga, iar cand vizita la olita se lasa cu succes, era mare petrecere in casa. A mai avut in primele zile cateva accidente, dar rare. Acum mai poarta scutece pe timpul noptii.

Daca ati trecut deja prin etapa asta si aveti sugestii cum sa evitam accidentele din timpul noptii, va rog! 🙂

Daca sunteti la inceput de drum, mult succes! 🙂 Va sfatuiesc sa alegeti o perioada mai lejera, in care sa puteti petrece mult timp impreuna. Daca copilul este pregatit, in 2-3 zile scapati de pampers.

S-ar putea sa iti mai placa si…

In lumea cartilor Usborne

De ce nu mai citesc copiii nostri

Cele 5 limbaje ale iubirii

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

Formularul 230 – pentru Stefan

Stefan este prietenul lui Andrei, baietelul meu. Desi este cu cateva luni mai mare (7-8 luni), Andrei a inceput sa mearga inaintea lui. A inceput sa vorbeasca inaintea lui.

Povestea lui in termeni medicali o gasiti aici. Pe scurt, la nastere a primit un diagnostic dureros pentru parinti, sindrom Prader Willi. Tot pe scurt va spun ce am inteles eu din ce mi-a povestit Monica, mama lui Stefan despre acest sindrom:

Creierul nu recunoaste senzatia de satietate. Astfel, lasati nesupravegheati, copiii cu acest sindrom (si mai tarziu adulti), pot manca oricat. Nu exista inca tratament, ne rugam doar ca medicina sa avanseze in urmatorii ani si astfel sa poata duce si Stefan o viata normala.

Locuim in acelasi bloc, usa in usa. Andrei trage la usa lor de fiecare data cand venim de la plimbare: “Fan”. Stefan se opreste la usa noastra cand se intoarce de la terapie: “Anda”. Din pacate, Fan si Anda nu pot petrece prea mult timp impreuna pentru ca Stefan are programul incarcat. Terapie, logopedie, inot, investigatii, internari…si as putea continua.

Financiar, toata povestea asta se traduce printr-o suma mult prea mare, asa ca parintii au decis infiintarea unei asociatii, Asociatia Prader Willi.

Nu va cer sa ii ajutati financiar, ci doar sa directionati cei 3,5% din impozitul datorat anual catre asociatia lor.

Lasa-mi un mesaj ca vrei sa ajuti si iti trimit toate detaliile despre completarea formularului!

Noi va multumim din suflet, chiar daca asta inseamna ca Stefan va fi mai mult plecat de acasa si Andrei se va juca singur…

Ma gasesti pe pagina de Facebook Eco de Mic.

De ce nu mai citesc copiii nostri?

Luna trecuta am fost la un seminar al Uraniei. Stima de sine la copii. Daca nu ati reusit sa ajungeti pana acum la seminariile Uraniei, va recomand din inima sa o faceti! Aflati multe informatii utile, intr-un timp record. Plus aveti ocazia sa cunoasteti mamici foarte faine, ca voi :). Sau poate aveti norocul meu si dati peste prieteni vechi, din alta viata…

Asta este si motivul pentru care nu am reusit sa sintetizez informatiile aflate intr-un articol, asa cum imi propusesem in momentul in care am pasit in sala.

Dar va las mai jos articolul de la seminarul anterior:

18 tehnici de parenting fundamentale cu Urania Cremene

Revenind, o informatie cu care am plecat de la acest seminar si care m-a marcat a fost realitatea cruda: traim intr-o bula! Doar 3% din parinti suntem preocupati de cum ar trebui sa ne crestem copiii, despre cat de important este sa ne documentam si sa le dam un bun exemplu.

Si atunci, ne intrebam de ce nu mai citesc copiii nostri? (parintii, in general, am iesit din bula). Pai ar trebui sa ne intrebam de ce nu mai citim noi. Ii explic mereu Mariei ca ea este un exemplu pentru fratele ei mai mic. Ca el copiaza tot ce vede in jur la noi, dar mai ales la ea.

Eu iubesc cartile de cand ma stiu. Am amintiri din frageda copilarie cu mama si bunica citind. Si abia asteptam sa invat si eu sa citesc sa pot patrunde in universul asta magic.

M-am bucurat mult sa vad ca si copiii mei sunt atrasi de carti. Mai ales Maria. De cand a inceput sa citeasca, ia o carte dupa ea chiar si cand mergem la supermarket. Deci, daca vedeti o blonda cu ochelari si cu o carte in mana pe langa raftul de lactate, ea e! 🙂

De cand am descoperit cartile Usborne am interactionat cu multi parinti si copii. Si incep sa cred ca traim intr-adevar intr-o bula. Pentru ca de fiecare data cand merg la cate un targ cu ele, pe langa parintii sau copiii entuziasmati sa le descopere, intalnesc si alti oameni care nu impartasesc acelasi entuziasm. Ca sunt scumpe, ca sunt in engleza, ca cei mici au oricum multe carti si nu le deschid sunt cele mai intalnite argumente de care ma lovesc.

Scumpe sunt, ca orice alt lucru de calitate. Faptul ca sunt in engleza mie mi se pare un super avantaj, dar poate sunt eu subiectiva. Carti in romana oricum luam mereu si vom cumpara in continuare, dar faptul ca poate invata o limba straina de mic, prin joaca, mi se pare un lucru fantastic!

Iar ultimul argument, care mie imi pare cel mai dureros…oricum nu se uita pe ele…ma duce la intrebarea mea initiala…”de ce nu mai citesc copiii nostri?”

Pai intreabarea pe care ar trebui sa ne-o punem este de ce nu mai citim noi. Sau de ce nu le citim noi lor. Pentru ca acolo vom gasi raspunsul. Daca ii punem cartea in manuta de mic, daca cititul seara e nelipsit, cu siguranta cand va invata sa citeasca va fi atras de carti.

Stiu, e greu. Mi se intampla si mie sa am cate o zi grea si seara sa nu mai fiu in stare sa ii citesc. Dar cand o aud “te rog din suflet sa imi citesti putin” imi trece toata oboseala si i-as citi doua carti, nu una. E momentul nostru de conectare, pe care il asteptam cu nerabdare, atat ea, cat si eu.

Si ca sa ne inspiram reciproc la citit, am o provocare pentru voi, ca de final de an. Spune-mi 5 carti pe care le-ai citit anul asta, ti-au placut mult si le-ai recomanda prietenilor sa le citeasca!

Incep eu: Noua ta viata incepe cand intelegi ca nu ai decat una , Magia Ordinii, Pacienta tacuta, Povestea mea si Semn ca te am.

Iar din ce i-am citit Mariei, ne-a placut mult mult Povestea unui omulet din clasa aIVa. Ne regasim putin in poveste, omuletul din clasa aIVa are un frate mai mic si probabil de asta ne-a placut noua asa mult.

Si a doua provocare, pune in cadourile de Craciun de anul asta macar o carte, eu una as fi fericita daca ar citi mosul randurile astea: Mosule,uite aici cartea pe care mi-o doresc: Parinti linistiti, frati fericiti.

Va imbratisez! Fugiti in pat si adormiti copiii! Cu o poveste! 🙂

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.