O saptamana minune cu bebe Andrei

Nu cred sa fi avut o perioada mai grea de cand am copii.

Am inceput acum o saptamana un articol. Eram la capatul puterilor si incercam sa ma descarc cumva. Nu am reusit sa il termin. Mai bine, acum vad lucrurile mai clar (mai odihnita) si pot sa va povestesc experienta mea la rece.

Nenorocit puseu de crestere, nenorocit salt mental care il deranjeaza pe micul golan. Sper sa treaca repede si sa pot trai iarasi linistita, fara stresul zilnic “Oare cum mai adoarme, in cat timp si pentru cat timp”. Nu mai stiu cum trec zilele. (Slava Domnului, noptile sunt linistite. Asta imi da putere sa trec si peste zile.)

Atat am apucat sa scriu, dar citesc usor printre randuri disperarea. 🙂

Cine ma cunoaste bine, stie ca sunt optimista de felul meu si greu ajung sa zic “nu mai pot”. Acum pot zambi, ca a trecut greul. Dar situatia statea altfel acum cateva zile…

In primele 20 luni de viata, copiii au aproximativ zece salturi mentale (sau saptamani minune). Pe unele le simti mai puternic, altele poate trec si nici nu ai remarcat vreo schimbare majora in comportamentul bebelusului.

Acest salt mental (saptamana minune) mi-a chinuit copilasul cam 10-12 zile. Nu se punea problema sa stea singur in camera,iar in carucior urla de ne auzeau toti vecinii. Doar in marsupiu reuseam sa il adorm si sa il alaptez. In caz ca eram curajoasa si il puneam in pat dupa ce adormea, de cele mai multe ori se trezea. Eram epuizata, cu dureri de spate, maini si cap. Salt mental si  puseu de crestere (a luat in greutate cam 600 grame in aceasta perioada). Combinatia fatala! 🙂

Acum trei zile, puiul meu s-a trezit linistit si a adormit in pat, in brate la mami. Imi venea sa topai de bucurie, dar nu indrazneam sa ma misc. Apoi am iesit la o plimbare scurta si a adormit in carucior. Si tot asa, timp de 3 zile.

Cum am trecut peste perioada asta grea?
  • l-am luat in brate de fiecare data cand plangea. L-am mangaiat si i-am cantat.
  • am ignorat sugestiile celor din jur care ma trimiteau la doctor sau imi spuneau sa il las sa planga.
  • am acceptat ajutorul. M-a ajutat mult ca am fost la bunici in perioada asta. Asa am reusit si eu sa mai fac un dus si sa mananc linistita.
  • seara ma culcam foarte devreme. (cu gainile si cu bebe 🙂 )
  • am avut rabdare. Stiam/speram ca e doar o etapa si am asteptat sa treaca. E foarte greu in momentele alea sa iti pastrezi calmul…

Andrei s-a ales cu niste achizitii dragalase (se rostogoleste de pe spate pe burtica si invers, duce tot ce prinde la gurita, este total indragostit dupa orice rosu si scoate niste gangureli absolut adorabile) si eu am invatat sa fiu mai rabdatoare.

Mai multe despre salturi mentale gasiti aici.

Voi cum va descurcati cu perioadele acestea grele? Ce alte trucuri aveti? Sa nu ma gaseasca urmatorul salt mental nepregatita…

 

Daca ti-a placut articolul si vrei sa fii notificat cand postez altele noi, aboneaza-te la newsletter sau da-mi like pe pagina de Facebook Eco de Mic.

(Visited 29 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *